Pregatirea fructelor de mare am considerat-o de fiecare data cand am bucatarit asa ceva, ca fiind un experiment unic in bucataria mea, experiment pentru care ma inspir din ceea ce vad pe la unele emisiuni tv, citesc prin cartile de profil si ma straduiesc sa inovez cat mai mult. Cand reusesc ceva bun, entuziasmul meu capata contur, primesc un imbold pentru a indrazni sa continui si de cele mai multe ori chiar recidivez adaugand noi si noi idei. Suna bine, nu-i asa ?   

Cand eram copil, mama pregatea destul de rar (nu se gaseau atunci) raci, care erau adusi de catre comercianti o data cu pestele, de la Dunare, in niste camioane cu blocuri mari de gheata (pastrate prin ghetarii – pivnite adanci de 8-10 m, sapate in pamant, prevazute cu acoperis cu sindrila, unde gheata era depozitata iarna sub forma de blocuri mari si pastrata pana vara, acoperita cu paie).

Pregatirea racilor era simpla. Racii, de cele mai multe ori miscand erau “aruncati” in apa clocotinda (in care fusese pusa sare grunjoasa) si lasati sa fiarba pana se inroseau. Spargeam clestii racului cu ciocanul si consumam carnea si sucul aflate in clesti. Delicios !    

In copilarie si multi ani dupa aceea nu auzisem de fructe de mare, nu stiam ce sunt acestea, iar de pregatit nici vorba nu putea fi. Ulterior, pe la sfarsitul anilor ’90 cand si la noi pe piata au aparut fructele de mare, la inceput destul de timid si ulterior avand cautare, s-au gasit mai peste tot (congelate in pungi), prin market-uri, curiozitatea mea culinara m-a facut sa incerc diverse retete. Nu am regretat.    

Chiar daca multi nu ma vor crede ! Fructele de mare se pregatesc destul de usor (?!), retetele sunt nenumarate, preparatele sunt savuroase daca ingredientele sunt corect pregatite, sunt deosebit de sanatoase pentru organism.    

Ingrediente de trebuinta in reteta: un pachet de calamari pane, congelati (pane-urile de calamar se comercializeaza si gata pregatite pentru a fi prajite), orez cu bob rotund, ceapa uscata, usturoi uscat, unt proaspata, cascaval afumat, smantana grasa, verdeata (marar si patrunjel), sare grunjoasa, piper boabe.

Calamari pane cu orez.

Pane-urile de calamari se lasa la temperatura camerei sa se decongeleze treptat. Decongelarea nu trebuie sa fie totala, doar atat cat sa se “dezmorteasca” gheata si calamarii sa nu mai fie tari.

Intr-o tigaie bine incinsa se pune putin ulei de masline si o lingura de unt proaspat. Se adauga cativa catei de usturoi si cateva fire de ardei iute. Usturoiul se scoate cand incepe sa se arameasca (prinde culoare) pentru a nu se modifica gustul preparatului spre amarui.

Pregatirea tigaii pentru prajirea calamarilor pane.

In lichidul incins, se adauga cu grija sa nu stropeasca, pane-urile de calamari.

Numai pentru cine vrea sa priceapa ! Invataceii in ale bucatariei sunt sfatuiti sa foloseasca o paleta cand pun in tigaie calamarii. Prevederea este mama intelepciunii si te fereste de necazuri (in acest caz de arsuri termice pe maini si chiar pe fata).    

Prajirea pane-urilor de calamari in amestec de ulei de masline si unt.

Prajirea pane-urilor de calamari se face la foc iute, pe ambele fete, pana se rumenesc usor, dar nu mai mult de 2-3 minute pe fiecare parte.

Mic secret ! La sfarsitul prajirii pane-urilor, se ia obligatoriu tigaia de pe foc (alfel imprudentul(a) risca sa se arda pe maini          ) si dupa 10-15 secunde pane-urile se stropesc in tigaie cu zeama de lamaie. Pane-urile prajite si stropite cu zeama de lamaie, impreuna cu sosul se pastreaza calde, intr-un vas acoperit cu capac.

Intr-o cratita emailata se calesc in ulei de masline, ciuperci feliate subtire, ceapa tocata marunt si 2 catei de usturoi, feliati subtire. Calirea se face doar pana se inmoaie ceapa.

Ceapa si ciupercile se calesc in ulei de masline pentru pregatirea garniturii de orez pentru calamari pane.

In cratita se adauga orezul nespalat (pentru a pastra tot amidonul), care se caleste impreuna cu ceapa si ciupercile.  Se amesteca cu o lingura de lemn pentru a nu se prinde orezul de cratita.

Calirea orezului - garnitura pentru calamari pane.

Peste orezul calit se pun 2 lingurite de unt proaspat si supa de pasare sau apa fiarta. Se continua amestecarea cu lingura de lemn, pana orezul incepe sa fiarba.

E bine de stiut ! Proportia intre orez si supa este de regula de 1:3, in functie de tipul orezului, adica o cana de orez si 3 cani de supa. Vrei orezul mai consistent, mai scazi din lichid. Vrei orezul mai cremos, mai pui lichid.

Adaugare supa de pasare pentru preparare orez - garnitura pentru calamari pane.

Se asezoneaza cu sare grunjoasa si boabe de piper.

Orezul se fierbe pe plita, la foc potrivit de mare, amestecand permanent cu lingura de lemn.

Daca mai ai si alte treburi prin bucatarie ! Cand mesenii misuna deja prin jurul tau, timpul este aur curat. Chiar daca orezul nu va iesi atat de pufos ca si cand l-ai amesteca direct pe flacara, poti pune cratita in cuptorul incins al aragazului, la foc potrivit. Nu uita sa privesti din 3 in 3 minute prin geamul cuptorului aragazului pentra ca orezul sa nu se rumeneasca si lichidul sa sece complet.

Cat timp orezul este la cuptor nu stai la televizor. Razi niste cascaval afumat si/ sau branza telemea de oaie, pe razatoarea mare. Pregatesti si o lingura zdravana de smantana grasa.

Cascaval si/ sau branza rasa si smantana care se amesteca cu orezul pentru garnitura la calamari pane.

Smantana se pune peste orezul fierbinte, scos din cuptor si se amesteca cu lingura de lemn pana se incorporeaza.

Adaugare smantana in orezul fiert - garnitura pentru calamari pane.

Se adauga si cascavalul/ branza telemea de oaie si se amesteca pana se omogenizeaza ingredientele, orezul devine cremos si aburii degajati gadila placut narile, starnind simturile olfactive.    

Adaugare cascaval/ branza in orezul fiert - garnitura pentru calamari pane.

Se adauga verdeata, tocata marunt (marar si/ sau patrunjel verde, tocate marunt).

Garnitura de orez pentru calamari pane.

Pane-urile de calamari, calde, se aseaza pe un platou si se presara patrunjel verde.

Calamari pane, prajiti in amestec de ulei de masline si unt proaspat.

Optional ! Cine doreste mai picant poate sa mai adauge un praf de boia de ardei iute si boia de ardei dulce.

Daca este cazul ! Se incalzeste amestecul de ulei de masline si unt in care s-au prajit calamarii si se adauga fierbinte peste calamari. Se stropesc pane-urile de calamari cu zeama de lamaie.

Preparatul se serveste cald, cu garnitura de orez aburind, sa gadile narile si sa starneasca apetitul mesenilor.     

A nu se uita de un pahar de vin alb, sec, rece.     

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Nu ocoliti fructele de mare, uitati de ideea preconceputa – mie nu imi place asa ceva. Incercati si nu veti regreta. Veti fi mai sanatosi, mai vigurosi, mai optimisti. Nu credeti ? Priviti imagini cu asiatici in varsta, plecati sa vada lumea. Le dati varsta care este mentionata de ei ? Cu siguranta Nu.

Nu mi-a placut niciodata sa raman dator, nici cand este vorba de ceva achizitionat pentru nevoile familiei (motiv pentru care in 90 % din cazuri cumpar cu banii jos), dar nici cand fac o promisiune legata de o reteta (imi place sa cred ca sunt credibil). O fi bine, o fi rau ? Nu stiu, dar asa imi place mie sa procedez.         

Din capul de somn achizitionat in urma cu o saptamana, in urma transarii migaloase, am obtinut niste file-uri de toata frumusetea, destul de mari pentru a pregati pane-uri din peste.

File-uri de somn pentru pane-uri cu seminte de susan.

Mic secret culinar, “furat” de catre un invatacel cuminte si dornic sa afle noutati, de la niste profesionisti in pregatirea pestelui si a fructelor de mare ! Inainte de preparare, file-urile se stropesc cu zema de lamaie si se condimenteza cu sare grunjoasa si piper boabe, proaspat macinat. Gurmanzii profesionisti nu vor refuza sa admire cateva firisoare de coaja de lamaie si/ sau de portocala, rase pe razatoarea cea mai fina.    

Pentru un preparat de succes, deosebit de delicios, chiar savuros ! File-urile de peste, asezonate, se lasa sa se “odihneasca” la rece, in frigider, pentru 15-20 de minute. Lasate timp indelungat la rece, file-urile se vor fragezi prea tare si “fibra” pestelui se va faramita in timpul prepararii.

Ingrediente de folosinta in reteta ! Pentru pane-urile de somn, cu seminte de susan se folosesc: file-uri de somn (groase de 1-2 cm si nu mai mari de un pod de palma), oua de gaina, faina alba de grau, pesmet, seminte de susan, cascaval afumat, sare grunjoasa, piper boabe.

Pane-uri de somn cu seminte de susan.

Pentru delicii suplimentare ! In faina se pune un praf de sare grunjoasa. In oul batut se pun cateva firisoare de piper boabe, proaspat macinat. In pesmet se pun cateva firisoare de cascaval afumat, ras pe razatoarea mare. Nu ai cascaval afumat, poti pune cascaval neafumat sau branza sarata. Pentru cei care doresc mai iute, in oul batut se poate adauga un praf de amestec de boia de ardei iute si boia de ardei dulce. Daca ai prin frigider branza iute, nu ezita sa o folosesti, poti sa o pui data pe razatoarea fina, in pesmet.

Ingrediente pentru pane-uri de somn cu seminte de susan.

File-urile de peste se trec respectand ordinea, prin: faina, ou batut, pesmet, ou batut/ faina, ou batut, susan, ou batut/ faina, ou batut, pesmet, ou batut, susan, ou batut.

File-urile de somn se trec la inceput prin faina de grau.

File-uri de somn date prin faina pentru pane-uri de somn cu seminte de susan.

In urmatoarea etapa, file-urile de somn se dau prin ou batut.

File-uri de somn date prin ou batut pentru pane-uri de somn cu seminte de susan.

File-urile de somn date prin oul batut se trec apoi prin pesmet.

File-uri de somn date prin pesmet pentru pane-uri de somn cu seminte de susan.

File-urile de somn date prin ou batut se trec prin seminte de susan.

File-uri de somn date prin susan pentru pane-uri de somn cu seminte de susan.

Inainte de prajire, file-urile de somn se trec prin ou batut.

File-uri de somn date prin ou batut, inainte de prajire, pentru pane-uri de somn cu seminte de susan.

Daca vrei sa treci file-urile de peste si prin pesmet si prin susan, intre cele doua ingrediente, file-urile trebuie trecute prin ou batut.

File-uri de somn trecute prin pesmet, ou batut, susan, ou batut pentru pane-uri de somn cu seminte de susan.

File-urile de somn sunt pregatite pentru prajire. Prajirea pestelui se face intr-o tigaie de inox cu margini inalte, intr-un amestec de ulei de masline si unt, bine incins. Pentru un gust deosebit al preparatului, in amestecul de prajit se pun 2 catei de usturoi si cateva firisoare de ardei iute.

A nu se uita ! Cateii de usturoi se scot din amestecul de prajire inainte sa se rumeneasca prea tare pentru a nu se amara amestecul de prajire si automat pestele pregatit.    

Amestec de prajire pentru pane-uri de somn cu seminte de susan.

File-urile de somn se prajesc in amestecul de ulei de masline si unt proaspat (cumparat de la ciobani), la foc mare, cate 2 -3 minute pe fiecare parte. Rumenirea usoara a bucatilor de peste este un indiciu clar ca pestele este pregatit corespunzator.

Prajirea file-urilor de somn in amestec de ulei de masline si unt pentru pane-uri de somn cu seminte de susan.

Alt indiciu, daca ai dat focul prea puternic (indiciu neplacut de data aceasta          ), ca pestele este prea facut - se simte la nas miros de ars si in tigaie apare negreala in amestecul de prajire.    

Pane-urile de somn se servesc fierbinti cu garnitura de tocanita de ciuperci (http://www.despremancare.ro/wp-admin/post.php?post=109&action=edit) sau cu garnitura de tocana din fructe de mare si peste (reteta o voi scrie cat de curand posibil, ce atata graba          ).

Daca tot am pregatit peste, un pahar de vin alb, sec, nu poate lipsi.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Daca nu v-ati plictisit de retetele mele sunteti invitatii mei permanenti pe acest site. Colegii, amicii, toti cunoscutii vostrii sunt de asemenea bine veniti. Nu poate decat sa-mi faca o deosebita placere.

Am, nu am treaba, adica cumpar sau doar privesc, toate drumurile mele spre propria casa trec prin hala orasului (situata in apropierea locuintei mele), hala veche de vreo 150 de ani, in care sunt mai multe raioane pentru carne (porc, vita/ vitel, oaie/ miel, pui/ curcan/ rata), peste si fructe de mare, oua, mezeluri de toate felurile si branzeturi (lapte, branza, cascaval, unt, smantana), comercializate direct de catre producatori.

Acest obiceiul, vechi de vreo 30 de ani, isi arata roadele cand nu te astepti. In acesti 30 de ani a fost o perioada de vreo 10 ani in care hala orasului a fost inchisa pentru o renovare prelungita (mai intai din cauza lipsei de produse si ulterior pe caz de certuri intre proprietari).

Daunezi am cumparat o jumatate de cap de somn care a avut 4,750 Kg. Din pacate pentru mine, cealalta jumatate a capului monstrului marin (pestele intreg sa tot fi avut viu, vreo 50-60 Kg) fusese achizitionata anterior, de catre un alt cumparator norocos.         

Cap de somn in farfurie

Prima grija cand am ajuns acasa, in bucatarie, dupa ce l-am spalat bine in cateva jeturi de apa rece si l-am lasat la scurs cateva minute (timp in care mi-am facut planul de bataie          ), i-am tras o poza.

Zis si facut ! Dupa ce am ascutit bine cutitul si am pus la indemana satarul, am inceput transarea capului de somn, pe un calpator (taler din lemn) mare, gros, special adus de la o fabrica de mobila, pentru “munci grele in bucatarie”, precum transarea unei pulpe de porc sau a unei pulpe de berbec.    

Nu ca ar fi vreo arta deosebita, sa transezi un cap de somn. Sau lasa … !? La o asemenea matahala, pentru transare este insa nevoie de 2 persoane, una sa manuie cutitul si cealalta sa tina de capul de somn. Satarul devine un simplu cutitas, ineficient, cand lovesti cu el direct in oasele tari ca betonul, motiv pentru care trebuie cautate bine “incheieturile” si actionat cu migala, din aproape in aproape.   

Rezultatul transarii capului de somn este cu adevarat spectaculos ! Se obtine carne macra, pentru gratar sau pentru pane-uri, 2 oase mari, pline de carne pentru rasol si 2 falci (la care se adauga bucati din coada pestelui, cumparate o data cu capul si pana – inotatoarea din fata, desprinsa de capul pestelui) pentru 2 ciorbe de peste zdravene.

Carne macra de peste (file-uri de somn) – trei portii sanatoase pentru cate 3-4 persoane fiecare portie. Retetele vor aparea in curand, ca doar si maine mai este o zi. Si peste vreo 5-6 zile o sa apara alte retete, pe care nu le dezvalui inca, din simplul motiv ca nu m-am hotarat inca ce sa prepar si nici nu mancam toata ziua-buna ziua peste.    

Peste pentru rasol. Vezi reteta pe acest blog – rasol din cap de somn.

Peste pentru o ciorba de peste si un bors de peste. Vezi retete pe acest blog – ciorba de peste si bors de peste. 

Imi place sa cred ca adevaratii gurmanzi, profesionisti ai genului, au percutat deja si incepand de maine vor “bate” pescariile in cautarea materiei prime.    

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Fiti grijulii cu sanatatea voastra si respectati pe cat posibil vechea lozinca din vremurile deja apuse (lozinca care nu este chiar atat de rea) – nicio masa fara peste.

Ma tin de promisiunea facuta in urma cu 2 zile si scriu aceasta reteta, care poate fi pregatita in post si nu numai.

Varza calita, fie ca este pregatita din varza cruda sau din varza murata este o garnitura potrivita pentru fripturi din carne de porc si fripturi din carne de oaie, dar si pentru afumaturi.

La varza calita merge de minune mamaliga calda sau rece, ardeiul iute, proaspat, uscat sau conservat in otet, mujdeiul de usturoi.

Un gust deosebit il are varza calita daca folosesti sosul format la o friptura de porc la tava sau sosul de la o prajeala de porcarele (carne afumata si carnati afumati), caz in care reteta nu mai este de post.    

Ingrediente de trebuita in reteta:  varza murata, ceapa uscata, ardei gras, marar verde, rosii, ulei de floarea soarelui, piper boabe, foi de dafin, o crenguta de cimbru, boia dulce si boia iute.

Pentru tinerele gospodine si nu numai ! Daca se folosesc rosii si ardei gras tocat, legume din cele puse de cu toamna, in pungi din plastic la congelator (vezi pe acest blog reteta – legume la congelator), legumele nu se decongeleaza inainte de a fi folosite. Feliile de ardei gras se folosesc ca atare. Rosiile se trec printr-un jet de apa calduta si se decojesc folosind un cutit incalzit cu apa calda.

O potriveala de sare oarecum eficienta ! Varza murata poate iesi destul de sarata, mai ales pe la inceputurile casniciei, cand potriveala de sare nu este inca “reglementata” strict de experienta capatata in alle conservelor pentru toamna.           Varza murata se spala in cateva ape reci, iar daca este cam sarata se lasa 1-2 ore sa stea in apa rece, apoi se toaca.

De tinut minte ! Surpriza de a fi varza murata cam sarata o ai de cele mai multe ori, daca vei cumpara varza murata din piata. Asa-i in comert, costurile trebuie tinute strict sun control, pentru un profit cat mai mare.         Sarea grunjoasa (0,5 lei/ Kg) este inca mai ieftina decat varza cruda (1 leu/ Kg, toamna, cand se pune la murat).

Varza murata se toaca fideluta. Varza tocata se stoarce in maini pentru a se elimina surplusul de lichid.

De ce se stoarce varza murata sau cruda, inainte de a fi calita ? Daca nu se stoarce varza, veti pregati mancare de varza nu varza calita.    

Intr-o cratita de inox, se caleste in ulei de floarea soarelui, ceapa uscata taiata rondele si ardeiul gras, amestecand continuu cu o lingura din lemn.

Varza murata, tocata si stoarsa se amesteca cu marar verde tocat fin, cu boia de ardei iute si boia de ardei dulce, dupa gust.

Se adauga varza taiata si stoarsa, asezonata, in cratita de inox si se continua amestecarea cu lingura din lemn, pentru o calire omogena a verzei.

Varza calita nu trebuie sa fie zemoasa, dar nici uscata.

Se adauga rosiile decojite, tocate marunt peste varza si se acopera cratita de inox cu capacul, pentru 5 minute, timp in care rosiile isi vor lasa sucul.

Se adauga crenguta de cimbru, boabele de piper, foile de dafin si se amesteca in varza, cu lingura de lemn, pana varza se caleste suficient, fara a se muia si fara ca sosul “sa inunde” varza.

Mici secrete,  aflate/ capatate in timp ! O adevarata varza calita nu se prinde de cratita din inox, daca amesteci permanent cu lingura de lemn si potrivesti lichidul atata cat trebuie pentru ca varza sa nu iasa uscata/ arsa sau varza fiarta. Cantitatea de lichid se potriveste prin stoarcere si prin cantitatea de rosii adaugata (in functie de cantitatea de varza tocata).    

Numai pentru gurmanzii adevarati, deja profesionisti ! Spre sfarsitul calirii verzei murate, aceasta se stropeste cu un paharel de tuica de pruna sau un paharel de vin alb.    

Varza calita se serveste calda, ca atare, in zilele de post sau drept garnitura la friptura de porc/ oaie, la snitel pane de porc sau snitel pane de vitel, dar si la gaina de curte, fiarta si data apoi la cuptor.

Mamaliga calda sau mamaliga rece, unduita in putin ulei de masline sau tinuta pe gratar, cata sa faca dungi, insoteste de obicei varza calita.

Mujdeiul de usturoi simplu (usturoi pisat, sare grunjoasa, apa rece si un strop de ulei) sau mujdei de usturoi cu samantana (usturoi pisat, amestecat cu sare grunjoasa, putina smanatana si ulei de masline, patrunjel verde, tocat marunt) si/ sau un ardei iute trebuie sa fie la indemana mesenilor.

La varza calita merge de minune o ceasca de tuica fiarta sau un paharel de tuica rece. Nici un pahar de vin rosu sau vin alb nu este de refuzat.   

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! In zilele astea cand vad nametii care s-au asternut peste bietii oameni, prin Moldova si prin sud-estul tarii, ma trece un fior rece pe sira spinarii, dar sper din tot sufletul ca au fost prevazatori si in toamna trecuta si-au facut conserve pentru iarna, iar la Craciun au avut in curte un porc pe care sa-l fi pregatit asa cum se cuvine.

Daca mielul tine de traditia de Paste si putini sunt cei care nu consuma, carnea de oaie este ocolita de multe gospodine din diverse motive. Unele motive tin de mirosul specific al carnii de oaie, alte motive de faptul ca oaia are o carne mai tare si oarecum fada. Saul (grasimea) care acopera carnea de oaie adevarata (carnea de oaia slaba nu are niciun gust         ) este un impediment serios pentru cei care nu indraznesc sa prepare carne de oaie/ berbec.

Imi place sa pregatesc carne de oaie tocmai pentru a da cu tifla celor care o reneaga, neconsumand de fapt niciodata carne de berbec preparata cum se cuvine. Nici nu stiu ce pierd. Pacat ca unii nici macar nu sunt curiosi sa guste.           Gurmanzii profesionisti stiu de ce.

Ingrediente de trebuinta in reteta: o pulpa de berbec la 2-3 Kg, cu destula grasime pe ea (necesara pentru fragezirea fripturii, fara a fi in exces), pasta de mustar iute/ pasta de mustar cu boabe de mustar in ea, o capatana mare de usturoi, sare grunjoasa, piper boabe, foi de dafin, o crenguta de rozmarin, o crenguta de cimbru uscat, boabe de coriandru.

Carnea se spala bine sub cateva jeturi de ape reci si se sterge cu un prosop curat.

Pulpa de berbec se impaneaza cu catei de usturoi – se fac gauri cu varful cutitului in carne si se introduc in gaura catei intregi de usturoi.

Fii darnic, nu te zgarci ! Niciodata nu este prea mult usturoiul cu care ai impanat carnea de oaie.    

Pulpa de berbec (cu os cu tot) se aseaza in vasul roman de ceramica. Carnea se unge peste tot cu putin ulei de floarea soarelui si se maseaza pentru a face posibila prinderea condimentelor.

Carnea se condimenteaza cu sare grunjoasa si se unge cu mult mustar. Se presara cimbru uscat. In vasul roman se pun boabe de coriandru, boabe de piper, o ramurica de cimbru uscat si o ramurica de rozmarin verde.

Nici nu iti vine sa crezi ! La aceasta reteta nu se pune in vasul roman, apa/ vin/ bere. Vasul roman de ceramica si carnea de oaie au destula apa care va iesi din porii vasului respectiv din carne si va forma sosul de mustar in care va fierbe carnea de oaie.     

A nu se uita un lucru esential ! Vasul roman inainte de utilizare se va tine in apa rece cel putin o ora, timp in care porii din ceramica se vor hidrata. Umplerea porilor de ceramica cu apa rece face parte din principiul de functionare al vasului roman. Daca uiti cumva sa tii in prealabil vasul de ceramica in apa rece, sa te astepti la ce este mai rau – spargerea acestuia si implicit paguba in buzunar. Ca sa nu mai vorbim ca nu mai ai vas in care sa faci friptura.     

De ce va fierbe carnea ? Aceasta reteta se prepara in vasul roman, de ceramica, cu capacul pus etans pe vas. Aburii degajati treptat din carne, pe masura incalzirii spatiului inchis al vasului impreuna cu apa din porii vasului de ceramica vor condensa pe peretii vasului de ceramica si se vor amesteca cu mustarul, preluand toata minunata aroma a condimentelor.

Vasul se pune in cuptorul rece al aragazului si apoi se aprinde focul, mare pentru 30 de minute. Se reduce focul la potrivit pentru 3-4 ore (dupa marimea pulpei de berbec). Daca lasi carnea mai mult timp in cuptor, nu este o greseala, friptura va iesi mai frageda, de o vei “ciuguli” cu furculita fara a folosi cutitul.

Se scoate vasul din cuptor si se lasa 10 minute cu capacul pus, sa se odihneasca, timp in care carnea va redeveni mustoasa.

Surpriza ! Carnea de pe os va fi usor desprinsa.  In vas vei gasi un sos minunat de gustos, chiar daca este putin cam gras.

Preventia este mama intelepciunii ! Cand ridici capacul de la vasul roman, sa o faci cu atentie, lent, nu brusc. Este posibil sa mai existe aburi care te pot “parli” pe maini.    

In sosul de la friptura se poate prepara varza calita folosind o varza murata. Pe acest blog sunt mai multe retete de varza calita, deja scrise.

Promisiune ! Voi scrie cat de curand, separat, o reteta speciala de varza acra, calita.     

Pulpa de berbec se taie felii, cu un cutit bine ascutit pentru a se pastar textura carnii. Friptura se serveste calda cu garnitura de varza calita, pe care se pun cativa stropi de sos.

Cum se serveste preparatul ? Se vor folosi obligatoriu farfurii incalzite, pentru ca grasimea sa nu se inchege pe farfurie.

Mamaliga calda sau rece este de neinlocuit. Cine nu moaie cu mamaliga in sosul delicios va regreta mereu.     

Suplimentar se poate folosi mustar iute daca s-a racit carnea, asezand un strat subtire pe feliile de carne.

Un ardei iute pentru varza calita nu poate lipsi.

Nici muraturile taranesti nu trebuie uitate in balcon.

Nelipsitul pahar de vin rosu trebuie sa fie pe masa, la indemana mesenilor.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Voi gurmanzi invatacei, daca vreti sa saltati in rang, spre titlul neoficial de gurmanzi consacrati, nu se poate sa nu incercati o friptura delicioasa din carne de oaie.

Am citit candva, cu multi ani in urma, despre uimirea italienilor cand au aflat ca exportul de vin al Italiei inregistrase niste cifre enorme, mult peste productia lor, totala, de vin din struguri. Motivarea maimarilor comertului a depasit orice imaginatie: vinul se face si din struguri.      

Un unchi al meu, din partea mamei, maistru bucatar si cofetar (ajuns prin forte proprii sef de sala si sef de local, la mai multe restaurante de prestigiu ale vremii, din Bucuresti), in urma cu vreo 50 de ani a adus o reteta de vin din smochine, la noi acasa, unde tata s-a hotarat sa o incerce, in toamna acelui an, mai ales ca via din jurul casei nu facuse cine stie ce struguri negri, in anul respectiv.

Cum vinul obtinut a fost de calitate, reteta s-a pastrat din tata in fiu, suferind ulterior si mici ajustari, in favoarea calitatii si a cantitatii obtinute, dar si unele adaptari pe gustul partii feminine, in special spre obtinerea unui vin mai dulce.

Prima mana obtinuta din smochine este un vin sec, foarte tare, chihlimbariu. Se poate bea (cu masura totusi) la masa, langa o friptura de porc. Este vin de chef, garantat nu te doare capul a doua zi.     

Orice gurmand adevarat stie ! Este pacat sa adaugi apa minerala sau sifon.

In urma cu vreo 7-8 ani, m-am lacomit si am facut vin intr-un butoi de 60 de litri. Probabil nu am calculat corect cantitatile de smochine si zahar, netinand cont ca am folosit smochine oarecum proaspete, cumparate la Kg, insuficient deshidratate, iar vinul a iesit de o calitate slaba, motiv pentru care, pana anul trecut nu am mai facut vin din smochine.    

Anul trecut, prin septembrie, am reluat productia proprie, respectand intocmai reteta deja consacrata, verificata in timp. A iesit exact vinul dorit, din pacate cam putin si care s-a terminat urgent, avand cautare.    

Anul acesta, pornit sa fac 3 maini de vin din smochine, am inceput din timp productia, pe la sfarsitul lui octombrie, cand smochinele bine uscate au aparut la pachete de 250 grame, dar si la preturi promotionale. Spatiul limitat din balcoane/ casa nu ma lasa sa fac prea mult vin odata, deoarece fac si putin vin din strugurii negri, din via casei de la tara.

Ingrediente de trebuinta in reteta (pentru prima mana):  4 pachete de smochine bine uscate, de 250 grame fiecare, 2 Kg zahar tos, o lamaie, 10 grame de drojdie proaspata, apa rece.

Vinul se pregateste intr-un borcan din sticla de 10-12 Kg.

Smochinele se taie marunt.

Lamaia cu coaja cu tot, spalata bine cu apa calduta, se toaca marunt.

Zaharul tos se topeste in apa rece, intr-o oala de inox, amestecand cu o lingura din lemn.

Drojdia proaspata se dizolva in putin apa calduta si se adauga in oala cu sirop de zahar.

Smochinele si lamaia, taiate, se pun in borcanul din sticla.

Siropul de zahar se adauga in borcan, peste fructe.

Nu uita !  Ca sa nu ai surprize neplacute, pune sub borcan lama unui cutit inainte de a turna siropul fierbinte si vei scapa cu siguranta de scandalul consoartei (vai, vai, daca ti se sparge borcanul             ) dar si de manevrarea farasului si a mopului, pentru a face curatenie in bucatarie.

Se completeaza borcanul din sticla, cu apa rece, pana la 2 degete sub buza acestuia.

Se acopera borcanul cu o panza curata. Borcanul se aseaza la lumina, de preferat intr-un loc unde bate soarele cateva ore pe zi.

Este nevoie de spatiu in borcan pentru amestecarea ingredientelor. Timp de 10 zile se amesteca dimineata si seara (cate 2-3 minute, de fiecare data), in borcan, cu o lingura din lemn, cu coada lunga, pentru a putea sa se ia ingredientele de la fundul borcanului.

Nu este de neglijat ! Cand amesteci in borcan, nu stai cu nasul deasupra borcanului. In timpul fermentatiei si in special la amestecare se degaja bioxid de carbon si oxid de carbon, care te pot ameti. In apropierea borcanului, acoperit cu carpa, este indicat sa fie un geam deschis, daca borcanul nu este tinut in spatiu deschis.

Dupa 10 zile, nu mai amesteci in borcan si lasi lichidul sa se stratifice timp de 2 zile. Cojile mochinelor se vor ridica la suprafata lichidului. La fundul borcanului se va depune mardeaua, rezultata in urma fermentarii fructelor.

Cu un furtun din PVC tragi lichidul (cca.7,5-8 litri),  intr-o damigeana din sticla, de 10 litri, cu grija, sa nu iei si mardeaua care se va strange la fundul borcanului, pe masura ce tragi lichidul.

Pe gatul sticlei montezi un dispozitiv din sticla trecut printr-un dop din cauciuc (se gasesc de vanzare la magazinele de menaj) sau un furtun trecut prin dop de cauciuc si introdus intr-o sticla din plastic, de 2 litri, completata cu apa, pe jumatate.

In tubul din sticla se pune apa. Vinul din damigeana se lasa sa se limpezeasca cca. 3 saptamani.

Daca se foloseste dop din cauciuc, furtun din PVC, sticla de plastic umpluta pe jumatate cu apa rece, sistemul de barbotare este ca in imaginea de mai jos (aceeasi cu cea de la vinul casei, negru, din afine de padure – vezi reteta pe acest blog)

Mardeau ramasa in borcan dupa tragerea lichidului, se imparte in 2 parti egale si se pune in 2 borcane din sticla, de 14-15 Kg fiecare.

In fiecare borcan se adauga cate 2 pachete de smochine, taiate marunt sau un pachet de smochine si 250 grame de stafide bine uscate.

Se dizolva cate 2,5 Kg de zahar tos, pentru fiecare borcan, in apa rece, la foc potrivit, amestecand cu o lingura din lemn, sa nu se prinda zaharul de fundul oalei de inox.

Siropul de zahar se toarna peste mardeaua din cele 2 borcane, fara a uita sa pui lama cutitului sub borcan.     

Se completeaza cu apa, pana la 2 degete sub buza borcanului.

Se acopera borcanele cu o panza curata/ o bucata de tifon. Se amesteca in borcane timp de 10 zile.

Se lasa la limpezit lichidul, in borcane, 2 zile si se trage vinul, mana a doua, la 2 damigene de cate 10-15 litri sau intr-un bidon din plastic de 25 litri.

Sfat de avarie, fara a fi demn de urmat ! Ca sa nu risti alterarea gustului vinului, apelezi la bidoane din plastic numai daca nu ai damigene din sticla, suficiente si destul spatiu pentru pus vasele. Se monteaza dispozitivul pentru fierberea vinului.

Se lasa vinul mana a 2-a sa fiarba timp de 3 spatamani, cu dispozitivul cu apa montat.

Timpul trece repede ! A venit momentul sa “verifici” ce ai muncit pana acuma. Se trage vinul mana intaia, din damigeana in sticle, cu atentie, folosind un furtun din plastic, transparent, sa vezi cum se scurge vinul in sticla. Pe fundul damigenei va ramane foarte putina mardea.    

Culoarea chihlimbarie a vinului te va da gata. Palpiti tot de nerabdare sa vezi ce a iesit.    

Era sa uit ! Cand tragi vinul si amorsezi furtunul cu gura, mai scapa si vin in stomac. Nu te impacienta prea tare daca te apuca niste calduri inexplicabile initial. Vinovata este taria vinului pe care l-ai pregatit in “ograda” ta, cu forte proprii.     

Nici mana a doua de vin nu arata rau. Daca ai folosit stafide, vinul se deschide usor la culoare. Gustul vinului, la fel de tare, capata insa o noua nuanta si dulceata acestuia este usor mai accentuata.

Sticlele se sigileaza bine si se eticheteaza. Foloseste sticle cu dop metalic si filet sau dopuri din pluta, tinute in prealabil, in apa calda, timp de o ora si apoi introduse fortat pe gatul sticlei. Pentru siguranta, infasoara gatul sticlei cu banda adeziva, lata, din cea folosita la coletarie.

Sticlele se pastreaza la rece, in beci (fericiti cei care au beci) sau in balcon. Cu cat scapa sticlele timp mai indelungat neatacate, cu atata vinul va fi mai puternic si mai aromat.

Aveti spatiu suficient ? Nu ezitati sa faceti si mana a treia de vin. Se repeta operatiile de la mana a doua, folosind aceleasi 2 borcane, dupa ce ati tras vinul la damigene si inca 2 borcane de 14-15 Kg.

Daca ati fost isteti si ati cumparat 10-12 pachete de smochine de cate 250 grame fiecare sau inca 1 Kg de stafide si 6 Kg de zahar, nu ezitati sa faceti mana a treia de vin. Va iesi un vin alb, demidulce si usor sampanizat, mai ales daca va rezista, in sticle ceva mai multa vreme.    

Daca ai rabdare productia ta de vin din smochine va fi de 48-50 litri. Ai folosit:

-12 pachete de smochine a 250 grame fiecare x 5 lei/ pachet = 60 lei

sau 8 pachete smochine x 5 lei/ pachet = 40 lei si 1 Kg de stafide x 20 lei/ Kg = 20 lei.

-12 Kg de zahar x 5 lei/ Kg = 60 lei,

- 1 lamaie x 1 leu = 1 leu,

-1 pachetel de drojdie x 1 leu = 1 leu,

-apa rece de la robinet, 60 litri – nu se cunoaste ca pret, in consumul total de apa al casei,

-munca facuta cu placere – fara pret.

Vinul obtinut cca. 120 lei : 50 Kg = 24 lei/ Kg. Nu-i rau deloc.    

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Nu era sa zic spor la baut.          Vinul de smochine merge de minune la fripturi de porc, fiind un vin aspru, agreat si de catre doamne, in special daca este usor mai dulce. Avertismentul sa bei cu masura ramane in vigoare, chiar daca un oarecare exces nu strica, ca doar nu sarbatoresti in fiecare zi. Oricum, candva, se termina si vinul, chiar daca ai facut 3 serii.

Copil fiind, cand iernile erau lungi, din noiembrie pana in martie, deosebit de geroase, cu nameti cat casa, cu sanii mari trase de cai care zburdau intr-un adevarat iures (de multe ori in competitie adevarata, pe strada mea), mama si bunica ca sa ne mai adune pe noi copii, de prin zapada, sa ne incalzim in jurul sobei din bucatarie, ne incantau spre seara, cu cartofi copti in cuptorul sobei de tuci sau direct in spuza (cenusa) ramasa de la lemnele arse.

Atunci reteta mamei era simpla: alegeau cartofi mari, care erau bine spalati si apoi zvantati pe soba. Cartofii spalati si uscati erau pusi direct in cuptorul sobei si se coceau cam intr-o ora, daca in focarul sobei mai era si putin foc.

Daca focul era aproape stins, iar cenusa fierbinte si cu ceva taciuni in ea, 5-6 cartofi erau pusi direct in spuza din focarul sobei, acoperiti fiind cu aceasta spuza. Acei cartofi se faceau mai repede, numai bine pentru a ne ostoi pofta, pana se coceau cartofii cei multi aflati in cuptorul sobei de tuci.    

Cartofii fierbinti, abia scosi din spuza/ cuptor, ii mancam cu unt pus generos, in zdrobitura facuta in cartof, prin apasare cu podul palmei. Uitam de sare de cele mai multe ori.

O adevarata minunatie culinara, mai ales ca simteai caldura in podul palmelor inghetate de atata zapada bulgarita.    

Ingrediente de trebuinta in reteta: cartofi rosii, mari, felii de cascaval afumat, felii de carne afumata si/ sau de carnati afumati, felii de sunca afumata, felii de ceapa, unt si smantana grasa, cumparate de la ciobani, sare grunjoasa, piper boabe.

Cartofii rosii, cei mai mari, cumparati de la tarani, din piata, se spala bine cu apa calduta si se freaca cu buretele de sarma. Cartofii curatati de coaja se clatesc in apa calduta si se tamponeaza cu prosoape de hartie pentru a se usca.

Secretul cumpararii cartofilor !  Astazi cand piata de cartofi este plina de marfa adusa de prin strainataturi, te poti pacali usor. Majoritatea cartofilor din market dar si din piata sunt adusi de la polonezi. Polonezii cultiva cartofi pentru consumul populatiei si separat pentru hrana animalelor. Cartofii pentru animale sunt fainosi, avand un continut mult prea mare de amidon. S-au smecherit/ s-au adaptat la “economia de piata” originala a romanilor si taranii nostrii, producatori, care cumpara de la angrosistii de culoare ai pietelor (care aduc mai multi cartofi pentru animale, fiind mult mai ieftini) si vand mai scump, ca si cum ar fi marfa lor. Concluzia nu poate fi, din pacate, decat una singura: cumperi dupa cum iti este norocul. Te prinzi ce ai cumparat, numai cand mananci cartofii si gustul acestora poate fi indoielnic.             O sansa ai, daca precupeata de la care cumperi de mai mult timp este sincera cu tine si nu te duce cu presul, ca iti vinde cartofi cultivati in propria ei gradina.     

Cartofii curatati se cresteaza pe trei sferturi, in mai multe locuri, fara a fi decupati de tot.

In crestaturi se pun alternativ, felii de afumatura, felii de ceapa, felii de cascaval afumat.

Imaginatia fiecarui(e) gospodin(e) este libera in ceea ce priveste “umplutura” pentru cartofi. Nu uitati totusi de micii mofturosi dar si de consacratii gurmanzi care se vor inghesui la cina.    

Feliile subtiri (de 2-3 milimetri grosime) ale umpluturii pot fi si din alte preparate afumate sau neafumate (costita, muschi file, ceafa, etc.), din branza telemea sau alta branza mai tare, din ardei gras, rosii sau praz.

Cartoful “umplut”, acoperit generos, pe partea de deasupra, cu cateva bobite de unt/ uns cu un start gros de unt topit, se infasoara strans in folie de staniol (2 straturi) sau in hartie de copt, stropita cu putina apa.

Cartofii inveliti se aseaza intr-o tava de inox care se introduce in cuptorul incins al aragazului, la foc potrivit, pentru 50-60 de minute (dupa marimea cartofilor).

Incercarea cartofilor daca s-au copt ! Cu mama trecuta prin suvoi de apa rece, stearsa, se apasa cartoful (nu se strange cu toata mana), pachetelul fiind adus la marginea gratarului aragazului, folosind un cleste de bucatarie. Daca esti norocos, nu te frigi si chiar afli ca s-a facut cartoful, acesta fiind moale la apasare.    

Cartofii scosi din cuptor se lasa in tava pentru 5 minute, fara a umbla la ei, timp in care se continua coacerea datorita caldurii inmagazinate in cartofi.

Invelisul cartofilor se desface cu grija, existand riscul ca aburul inmagazinat sub folie sa “navaleasca” pe mainile gospodinei neatente.     

Pe cartofii calzi se poate pune smantana. Cine doreste poate presara sare grunjoasa (daca branza/ cascavalul nu au fost suficient de sarate), piper boabe proaspat macinat, verdeata (marar/ patrunjel/ frunze de busuioc) tocata foarte fin sau cimbru uscat, macinat fin.

O bere sau un pahar de vin alb, sec, poate insoti o cina minunata. Nu-i utati nici pe cei mici, sunt pofticiosi. Pot gusta si ei o lingurita de bere pusa intr-un paharel, ca sa poata da noroc cu cei mari. Cu siguranta, nu veti regreta. Cand vor fi mari, copii isi vor aminti cu placere, iar parintii vor fi multumiti deoarece copii lor nu vor fi cu siguranta “fani” ai alcoolului.     

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe ampamond ! Initial cand am inceput sa scriu pe vechiul blog http://muncaprotejata.wordpress.com , nu eram “pregatit pentru a filozofa” pe teme culinare. Cu timpul, mi s-a deschis apetitul. Nu sunt sigur daca ideea de a filozofa este nimerita pentru un blog de bucatarie, dar mie imi place si voi continua in acelasi stil. Cei carora le place au libertatea de a alege noua adresa a site-ului http://www.despremancare.ro si sa continue sa citeasca, iar cei carora le displace pot sa uite adresa acestui site.

Greu de crezut ca pot exista niste pofticiosi incurabili, in special tineri, care sa refuze o salata facuta rapid, gustoasa si sanatoasa.

De ce o salata trebuie sa raspunda la cele 3 “necunoscute” ? Sa filozofam putin.         Astazi cand informatica ne guverneaza toate cele, in fiecare zi, orice lucru facut rapid este bine venit, de dorit si de urmarit. Gastronomia nu poate face rabat. Daca nu pregatesti ceva gustos, pentru tine si familia ta, ce rost mai are sa te obosesti ? Indiferenta fata de gustul preparatului, te va trimite de graba, in market, sa cumperi mancare semipreparata sau deja aburinda (adica reincalzita vream sa zic). Mancand sanatos, viata ta va fi cu totul altfel. Ii vei dribla pe medici cat mai mult cu putinta, vei “servi” pensia de la stat cat cuprinde si iti vei trai viata cat mai simplu, mult mai fericit din punct de vedere gastronomic, totalmente neinregimentat la vreun fastfood.

Cea mai buna investitie pentru a prepara legume la abur este un aparat special construit in acest scop. Util in orice bucatarie, iubit de catre gospodinele cu timp limitat afectat bucatarelilor, special construit pentru burlaci de profesie, studenti si pensionari singuri, aparatul nu trebuie sa lipseasca din dotarea nimanui.

Este usor de manevrat, scrie in cartea tehnica care insoteste aparatul. Retetele prezentate de catre firmele furnizoare de astfel de aparate nu sunt limitative, numai timpii de preparare trebuie luati in seama.           Se pot pregati la abur legume, fructe, peste, carne, orez, etc.

De loc de neglijat ! Mirodeniile au un loc special unde pot fi puse, pe o sita, in abur direct, ceea ce face sa “parfumeze” semnificativ preparatele.

In functie de marimea legumelor (intregi sau feliate), respectiv a bucatilor de carne/ peste, acestea se aseaza pe unul din etajele aparatului cu abur. Pentru orez este un compartiment special, deasupra aparatului.

Abur se poate genera din apa existenta in legume, daca acestea sunt taiate felii, sarate si piperate, picurate cu ulei de masline si zeama de lamaie, puse apoi intr-o hartie de staniol sau de pergament/ hartie de copt umezita. Pachetelele se aseaza pe un gratar prevazut cu capac si cuva pentru apa, gratar pus direct pe flacara aragazului sau daca legumele sunt puse in cuptorul aragazului, pachetelele se pun direct pe gratarul acestuia sau intr-o tava de inox.

Baza salatelor din legume pregatite la abur ! Legumele deja pregatite la abur (feliate sau intregi) se aseaza in castroane mari. Se adauga diferite ingredinete (oua fierte, carne de pui, peste afumat sau de la conserva, bacon sau sunca, masline, salata verde, rucola, leurda, spanac, etc., in functie de ce salata doresti sa pregatesti. Da frau liber imaginatiei tale.     

Sosul pentru salate ! Din dressingul pus pe salata nu poate lipsi uleiul de masline, zeama de lamaie/ otetul balsamic, sarea grunjoasa, piperul boabe care se va macina proaspat. Se mai foloseste hrean, mustar, ardei iute, cimbru.

Verdeturile (marar, patrunjel, busuioc, ceapa, usturoi, etc.) sunt o alta categorie de ingrediente care “populeaza” salatele.

-Salata cu brocoli, cartofi si morcovi, facute la abur.

Cartofii noi sunt de preferat. Pentru un adevarat festin poti folosi niste mazare proaspata. Mazarea se opareste pentru 2 minute in apa fiarta, apoi se scufunda in apa rece cu gheata pentru a se opri fierberea. Brocoli poate fi inlocuit cu conopida.

Adauga si niste marar verde si ceapa verde, tocate marunt.

Este o salata de post perfecta. Se poate imbogati, daca nu vrei sa tii post, cu un ou de gaina fiert mai moale – cleios, “spart” cald deasupra salatei servita rece.

-Salata de legume facute la abur, cu piept de gaina/ piept de pui si dressing de hrean.

Pieptul de gaina pregatit la cuptor sau fiert se feliaza cat mai subtire.

Ceapa rosie taiata rondele si stropita inainte de amestecare cu cateva picaturi de zeama de lamaie, va imbogati coloritul salatei si va diversifica gustul acesteia.

De efect poate fi un catel de usturoi, feliat subtire, caz in care se poate renunta la hrean.

In dressing se adauga hrean proaspat ras in loc de mustar. Zeama de lamaie se inlocuieste cu otet din miere si mere. Pentru a muia iuteala hreanului, in dressing se adauga cateva cristale de zahar tos sau o lingurita de miere de albine.

Pentru un gust deosebit se taie marunt 2-3 frunze verzi, de busuioc cu frunza lata si se amesteca in salata.

-Salata de legume facute la abur, cu leurda.

In salata de legume facute la abur, pe langa o legatura de leurda proaspata si/ sau cateva frunze de salata verde, se pot adauga masline negre cat mai mari.

Cateva ciuperci albe, crude, feliate subtire pot fi amestecate in salata.

Si aceasta salata poate fi consumata in post.

-Salata de legume facute in folie, la gratar, cu ou fiert.

Cand gratarul cu capac pus pe flacara aragazului este destul de “incarcat”, pachetelul cu legume feliate se poate aseza pe capacul gratarului. Legumele se vor face la fel de repede.

Ouale se fieb tari, se curata de coaja si se feliaza in rondele.

Niste castraveti in otet feliati cat mai subtire, adaugati in salata, vor da un gust deosebit acesteia.

In reteta se pot adauga ciuperci albe, feliate subtire si calite la foc iute in ulei de masline.

-Salata cu cartofi fierti si peste din conserva. 

Daca se doreste o salata cu cartofi, acestia se fierb la iuteala, in coaja, in apa rece cu sare.

Cartofii fierti, calzi, se curata de coaja si se taie in cuburi sau in rondele.

Se foloseste ton bucati, in ulei. Inainte de a se amesteca cu cartofii, pentru o savoare deosebita, pestele conservat se picura cu zeama de lamaie si se lasa la macerat pentru 15 minute.

In salata se pot adauga felii subtiri de gogosari in otet si/ sau frunze proaspete de leurda.

Numai pentru gurmanzii profesionisti ! Marii pofticiosi, fani ardei iute, nu vor ezita sa condimenteze salatele (in special cele cu peste), dupa gustul fiecaruia, cu ardei iute proaspat, feliat subtire sau cu boia de ardei iute si/ sau boia de ardei dulce.     

Putem sa nu ne omenim singuri ? Toate salatele cu legume facute la abur pot fi “insotite” de un pahar de vin alb, sec, rece.            Nici un pahar de bere nu este de evitat.     

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Daca salatele sunt preferatele voastre, in bucatarie este necesar sa aveti un cutit serios, bine ascutit, cu lama lata, pentru feliat legume si fructe. Un cutitas pentru curatat legume este de neinlocuit. Linguri de lemn se gasesc pe toate drumurile. Un castron cat mai mare, pentru amestecat salatele poate sa troneze mereu pe masa din bucatarie.

Toata lumea vrea salate. Se pregatesc repede, de cele mai multe ori cu ingrediente pe care le ai de obicei prin frigider si prin camara, nefiind nevoie sa dai o raita prin piata si/ sau prin market, nici chiar prin magazinul din coltul strazii.

Ingrediente de trebuinta in reteta (alegerea apartinand fiecaruia dupa gustul si foamea care te paste, dupa inspiratia si pofta de moment          ): cartofi, paste fainoase, oua, salata verde, patrunjel si marar verde, ceapa, usturoi, peste afumat/ peste marinat/ conserve de peste, conserve de porumb, conserve de fasole boabe, castraveti murati, gogosari in otet, ceva piept de pui/ piept de gaina ramas de la puiul/ gaina copt/ coapta la cuptor in urma cu ceva vreme si pus bine intr-o punga de plastic la congelator pentru zile negre, legume proaspete (brocoli, conopida, praz, rosii, castraveti, sfecla rosie, morcovi, etc.), hrean ras, ulei de masline, masline, lamai si/ sau otet balsamic, sare grunjoasa, piper boabe, frunze de dafin, cimbru uscat, mustar.

Pasi de urmat ! Faci inventarul frigiderului si/ sau al camarii. Daca foamea te macina, dai iama prin conserve, fierbi repede niste oua si niste cartofi, speli niste salata verde, desfaci borcane de muraturi si vezi ce iti mai cade la mana pentru a incropi ceva la iuteala. Daca mai rezisti vreo 30-40 de minute, scoti aparatul cu aburi de la naftalina, cureti niste legume de coaja, le speli si le tai felii subtiri. Te uiti daca nu cumva prin congelator se mai gaseste vreun fileu de peste, cotrobai prin punga de orez dupa ultimele boabe. Treci cu incredere la treaba.     

Pentru astazi, facem doar salate fara legume pregatite la abur. Este si maine o zi, nu ?

-Salata de cartofi cu peste afumat.

Cartofii intregi se fierb in coaja. Cartofii fierti, calzi (tinuti intr-o furculita) se curata de coaja si se taie rondele sau cuburi (Inspiratia fiecaruia conteaza          ).

Ouale se fierb tari si se lasa pentru 2-3 minute in apa rece, pentru a se curata usor, de coaja. Ouale curatate se taie felii subtiri sau se impart in 4/ 8.

Salata verde se taie/ se rupe fasii.

Macroul afumat/ marinat se curata de oase si se taie felii subtiri. Se picura zeama de lamaie pe feliile de peste si se amesteca.

Pentru decor se folosesc cateva rondele de ridichii de luna (E piata plina. Turcii sa fie slaviti.            ) sau felii subtiri de castraveti murati in otet.

Maslinelor li se scot samburii si se taie felii subtiri. Cine nu mai are rabdare, lasa maslinele cu samburi cu tot.

Ceapa rosie se taie rondele subtiri.

Se amesteca toate ingredientele, cu mainile, cu mila, sa nu se strice fasonul ingredientelor. Si aspectul preparatului conteaza, nu-i asa ?    

Se pregateste un dressing din ulei de masline, sare grunjoasa, piper boabe proaspat macinat, o lingura de mustar, zeama de lamaie. Dressingul se picura peste salata si se amesteca ingredientele, folosind 2 linguri, scotand cu migala ingredientele de la fundul vasului spre suprafata vasului.

-Salata cu fasole boabe, salata verde, leurda, cartofi si ton bucati de la conserva.

Fasolea boabe alba si/ sau rosie se scoate din conserva si se trece prin jet de apa rece.

Salata si leurda spalate bine sub jet de apa rece, se rup/ se taie in bucati potrivite ca marime.

Tonul bucati din conserva se stropeste cu zeama de lamaie.

Cartofii si ouale se fierb si se taie rondele.

Maslinele se lasa intregi sau se curata de samburi si se taie rondele.

Se pregateste un dressing din ulei de masline, piper boabe proaspat maciant, putina sare grunjoasa, zeama de lamaie. Dressingul se picura peste ingrediente si se amesteca pentru omogenizare.

-Salata cu fasole boabe, porumb, salata verde si piept de pui.

Pieptul de pui se decongeleaza rapid in cuptorul cu microunde. Nu imi place metoda, dar din pacate, nu cunosc cum sa decongelez altfel, rapid,              daca nu ai fost prevazator sa-l scoti din congelator de dimineata, inainte de a pleca de acasa. Pieptul de pui se taie felii subtiri.

Fasolea boabe si porumbul, din conserva, se scurg de lichidul de conservare si se spala sub jet de apa, intr-o sita.

Salata verde se rupe bucati.

Ceapa uscata taiata rondele subtiri nu poate lipsi din salata.

Pentru decor se pot folosi felii subtiri de castraveti proaspeti sau castraveti murati.

Dressingul facut din ulei de masline, sare grunjoasa, piper boabe proaspat macinat, otet balsamic, se amesteca cu telul pana se omogenizeaza ingredientele. Dressingul se picura peste salata si se amesteca cu 2 linguri.

-Salata orientala de iarna tarzie.

Cartofii fierti si ouale fierte se taie rondele.

Maslinele se pun intregi.

Apropo ! Maslinele se pastreaza foarte bine intr-un borcan cu capac etans, in frigider. Peste masline se pune ulei de masline, cat sa le acopere. Nu va impacientati voi gospodine mai tinerele daca uleiul de masline se “incheaga” in borcan. Acesta devine vascos, la rece. Nu se strica daca devine vascos. Revine lichid, tinut cateva minute la temperatura camerei, atunci cand scoti maslinele din borcan si le pui in salata. Gustul general al salatei nu va avea de suferit, iar maslinele vor fi mult mai savuroase.      

Castravetii in otet se taie in doua si se scurg de otet. Se feliaza subtire.

In loc de castraveti se pot folosi gogosari in otet, taiati felii subtiri.

Se poate folosi ton maruntit de la conserva.

Pentru un gust deosebit ! Dichisul acestei salate este adaugarea  de gogonele in saramura, taiate felii subtiri, aproape transparente si/ sau buchetele de conopida in saramura. Gurmanzii profesionisti vor fi incantati.     

Daca se folosesc gogosari in loc de castraveti nu se mai adauga in salata gogonele.

Dressingul folosit la salata este identic cu cel de la reteta anterioara.

-Salata verde cu cartofi, ceapa si ou fiert.

Cartofii fierti se taie in felii mai mari.

Ouale fierte si ceapa uscata se taie in rondele subtiri.

Maslinele se lasa intregi.

Salata verde se rupe in bucati mai mari.

Pentru decor se folosesc gogosari in otet, feliati subtire sau felii subtiri de ardei gras rosu sau ridichi de luna.

Dressingul se face din ulei de masline, sare grunjoasa, piper boabe proaspat macinat, o lingurita de mustar, zeama de lamaie.

Salata poate fi consumata in postul religios daca nu se adauga ouale fierte.

La asa salate nu poate lipsi un pahar de vin alb, sec, rece.

Daca foamea este chiar puternica, un codru de paine calda este binevenit. Sosul salatei in care se moaie paine calda este o delicatesa.      

Numai pentru cine nu stie ! Codrul de paine este partea cea mai cautata de catre adevaratii profesionisti ai mancarii si se refera la capetele painii. Numai cine nu a mancat niciodata un codru de paine, nu apreciaza cum se cuvine painea calda.                    

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Varietatea salatelor depinde de inspiratia fiecaruia dintre pofticiosi, flamanzii fiind in linia intai. Oricine poate inventa la repezeala o salata apeland la ce are prin frigider. Exista totusi o conditie: frigiderul sa nu fie doar obiect de mobila, fiind scos din priza. Sa se gaseasca totusi cate ceva in frigider. Camara sa nu fie locul unde se tin pantofii, ci un “refugiu” de zile negre pentru radacinoase, ceapa uscata si usturoi. Ceva borcane de muraturi sa stea falnice pe rafturi.

Sarbatorirea zilelor onomastice sunt intotdeauna cele mai bune ocazii ca sa-ti aduci aminte de aspecte placute din viata de familie.

De cand copii au plecat de acasa, fiecare pe drumul sau, impreuna cu sotia ne-am propus sa sarbatorim inclusiv zilele onomastice ale copiilor, chiar daca ei nu sunt prezenti.

Cum fiul cel mare a implinit ieri o frumoasa varsta, nu puteam rata ocazia. Intamplarea a facut ca meniul sa fie format din friptura la gratar cu cartofi prajiti si nelipsitul tort, pe care sotia a scris varsta celui sarbatorit.            Tot ca obicei, am postat pe facebook, pe peretele copilului, poza cu tortul.               Nu am uitat sa inchinam un pahar de sampanie.

Ne-am amintit cum imediat dupa schimbarea din decembrie 1989, o lunga perioada de timp, raspunsul la intrebarea adresata copiilor de catre sotie – voi ce doriti sa mai mancati, raspunsul invariabil era: friptura cu cartofi prajiti.      

Ingrediente de trebuinta in reteta: o bucata de fleica de porc (cu putina grasime care da savoare deosebita fripturii la gratar), cartofi (de preferat cartofi noi), usturoi verde si marar verde.

Carnea se unge cu putin ulei de floarea soarelui si se asezoneaza cu sare grunjoasa si piper boabe, proaspat maciant. Se presara cimbru uscat si se picura zeama de lamaie. Se lasa la macerat 1 ora, la rece, intr-o punga de plastic, in frigider.

Secretul ungerii cu ulei a carnii ! Condimentele se prind de carne si se mentin si cand intorci carnea pe gratar.

Preferinte nelipsite de un adevarat temei ! Imi place sa utilizez gratarul cu cuva si capac, pus direct pe flacara aragazului. Nu scoate fum, carnea se rumeneste uniform si are avantajul ca in apa din cuva gratarului poti sa pui condimentele pe care le doresti: piper boabe, foi de dafin, etc. Pare destul de practic, NU ?     

Carnea se face la foc maricel la inceput, sa prinda o crusta care sa retina sucul in interior. Dupa 10-15 minute se potriveste focul, dupa grosimea bucatii de fleica, astfel incat friptura sa se coaca lent, la interior, fara a se arde.

Cartofii curatati de coaja, spalati cu apa rece, lasati la scurs intr-o sita si uscati cu prosoape de hartie absorbanta, se prajesc intr-o tigaie adanca, in ceva mai mult ulei de floarea soarelui.

Cum se obtin cartofi crocanti, rumeniti uniform ?  Cartofii se prajesc cate putini (pentru a fi loc suficient incat cartofii sa nu se incalece), in ulei bine incins, fara capacul pus pe tigaie, la foc mare.

Atentie marita ! Folosind foc mare si ulei incins, cu siguranta, trebuie luate masuri de prevenire a stropirii cu ulei incins, pe maini si pe fata. In uleiul incins se pun doar cartofi uscati, folosind o spumiera. Nu stai cu fata si mainile deasupra tigaii. Intorci cartofii folosind o lopatica cu coada lunga. Daca ai patit-o, te speli iute cu apa rece, cateva minute si te ungi cu ulei de floarea soarelui pe locul stropit.     

Mic secret culinar ! Mujdeiul de usturoi se face proaspat, pentru ca sa nu oxideze. In timp, mujdeiul neutilizat, devine amar si chiar mult prea iute.    

Usturoiul verde si mararul verde se toaca marunt. Se freaca cu sare si se amesteca cu ulei de masline si otet din mere si miere, dupa gust.

Mujdeiul se imprastie peste cartofii prajiti, cat timp acestia sunt fierbinti. Vasul cu cartofi prajiti si mujdei se acopera cu un capac pentru cateva minute.

Preparatul se serveste cald, cu cartofii aburind. Miresmele te vor invalui rapid si apetitul va fi starnit. Gurmanzii adevarati, starniti deja, vor navali la masa de prin toate ungherele casei.      

Cui nu ii place usturoiul (Sincer ? Nu cred sa existe cineva, dar pot exista persoane care din motive medicale sunt nevoite sa renunte la usturoi) poate servi friptura cu cartofi fara mujdei, dar pentru ei reteta va fi din pacate, incompleta.     

Un pahar de vin alb demisec, rece, merge de minune cu cartofii, motiv pentru care este de preferat unui pahar de vin rosu care merge cu friptura de porc.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Momentan accesarea acestui blog la adresa http://www.despremancare.ro se poate face scriind adresa de mai sus sau automat de pe vechea adresa http://muncaprotejata.wordpress.com In curand, pe aceasta ultima adresa, veti putea gasi doar articole care se incadreaza in celelalte categorii nominalizate, altele decat categoria bucatareli.