Traditia noastra stramoseasca, de crestini, ne indeamna sa tinem sarbatorile religioase, in special cele de Paste si de Craciun, se le petrecem in familie, inconjurati de toti cei dragi noua. Sunt ocazii pe care nu le putem rata. Ne strangem pentru a sarbatori si a ne bucura impreuna, intreg familionul, pentru a ne amintim de cei dragi, plecati dintre noi, pentru a-i pomeni si a inchina un pahar in cinstea lor.

Fiecare familie are si alte sarbatori, de obicei cele ale numelui parintilor sau copiilor, la care se suna adunarea, se incinge gratarul si se pune vinul la rece, se fac poze si se striga “catalogul” familiei, pentru a se vedea care/ cum se mai descurca in viata si se fac planuri de viitor.

Bucatele traditionale romanesti nu lipsesc, dar se incearca si retete noi, deja verificate sau doar auzite. Pentru a fi cat mai mult timp impreuna cu restul familiei, gospodinele recurg la retete rapide, care nu trebuie pazite, doar supravegheate, din cand in cand.

De Paste, mielul/ iedul sunt la putere, chiar daca nu toti agreaza preparatele din carne de ovine sau de caprine. In familia mea, rareori se fac nazuri fata de aceste preparate, motiv pentru care traditia se pastreaza – se pregateste in principal, carne de miel sau de ied. Pentru orice eventualitate, se pregateste si pui, curcan sau porc.

Cum alegem mielul, iedul ? Alegerea ingredientelor este importanta pentru orice reteta. Ingredientele de calitate si priceperea bucatarului vor duce la obtinerea unor preparate de calitate. Doar priceperea si indrazneala bucatarului, nu este suficienta, pentru a obtine preparate savuroase. Dupa ce dai o raita pe la toate tarabele din macelarie/ din piata, unde se vand miei/ iezi si vezi mercurialul, te fixezi la 2-3 tarabe unde sunt la vedere animalele intregi, netransate. Iti alegi din ochi, un miel sau un ied, la 12-15 Kg, care sa fie “batut” (carnea sa fie densa, acoperita cu grasime, fara a fi in exces), nu un animal lung si uscat. Carnea trebuie sa aiba o culoare de un rosu aprins, nu un rosu inchis, carnea sa-ti inspire prospetime, nu sa-ti respinga privirea.

Ce zic simandicosii, dar de fapt necunoscatori fiind ? Mai bine merg in market, imi aleg mielul din galantar si il pun in cos. Nu se uita ca e adus din Australia (cate zile o fi facut pe drum, inghetat/ refrigerat ?), nici ca pretul este mai mare decat cel din piata si nici calitativ nu arata mai bine decat cel expus pe taraba. De gust nu stiu, nu am cumparat niciodata din market si nici nu am de gand. Cu siguranta, animalul crescut la noi, la stana, in varf de munte, unde nu este poluare, iarba este cruda si apa limpede, va fi mult mai gustos. Nu vreau sa se inteleaga ca indemn pe cineva sa cumpere miel in orice conditii, NU, igiena de la locul de vanzare trebuie sa fie evidenta.

Miel sau ied ? Depinde cum doresti sa pregatesti carnea, pentru felul principal. La cuptor, mielul fiind mai gras, friptura este de preferat. La gratar, carnea iedului este de neegalat ca gust. Departe de mine de a spune, ca nu conteaza reteta de pregatire.

Azi ai de unde alege si poti cumpara doar ce doresti – animalul intreg (de preferat, pentru a pregati toate bucatele traditionale), jumatate, transat in lung sau transate pulpele din spate cu capatana pentru bors sau transate pulpele din fata cu maruntaiele si prapurele pentru drob.

Aceasta reteta este simplu de preparat si nu necesita prea multa atentie din partea gospodinei, in sensul ca nu trebuie sa stea permanent cu ochii pe cuptor.

Ingrediente de trebuinta in reteta: o pulpa grasa de miel, din spate, cartofi, cimbru uscat, rozmarin verde, usturoi uscat si usturoi verde, sare grunjoasa, piper boabe, boabe de mustar, foi de dafin.

Pulpa de miel/ ied, cu os cu tot, se impaneaza cu catei de usturoi uscat si crengute de rozmarin verde. In carnea macra se face o despicatura (fara a taia carnea de tot), folosind un cutit cu varful lung sau pila de ascutit cutite si se introduc fire de usturoi verde.

Carnea se freaca cu sare grunjoasa. Pulpa se aseaza cu osul in jos, intr-o tava de inox cu fundul gros, pentru a se distribui cat mai multa caldura concentrata, asupra bucatii de carne. Osul va dirija caldura spre carnea macra si va contribui la coacerea acesteia. In tava, se adauga boabe de piper, boabe de mustar si foi de dafin.

Daca pulpa este mai mare, se introduce pentru inceput, in cuptor, fara cartofi (taiati pe jumatate sau in sferturi, dupa marimea lor), in tava, la foc mare, timp de 10-15 minute, pentru ca grasimea (saul) care inveleste carnea, sa se rumeneasca usor, formand un strat protector, fara a se arde insa, timp in care tot sucul carnii ramane in carne, iar o buna parte din grasime se topeste si se strange in tava, invaluind pulpa de miel, in aburii fierbinti, pentru coacere.

Se reduce focul, la potrivit si se lasa carnea sa se friga, timp de cca. 1,5 ore.

In grasimea formata in tava, se vor pune cartofii, iar deasupra pulpa de miel/ ied. Cartofii se pot pune prefierti pe jumatate sau daca sunt mai mici si mai cruzi, nefierti. Cartofii se fac in cca. o jumatate de ora.

Pulpa de miel/ ied se serveste calda, pe farfurii incalzite, pentru ca grasimea sa nu se sleiasca. Mustarul intins pe felia de carne fierbinte, inainte de a fi consumata, va da preparatului o savoare deosebita.

Pulpa de miel/ ied se serveste cu o salata de sezon: leurda, ridichi de luna, ceapa verde, sare grunjoasa, zeama de lamaie, ulei de masline.

Un pahar din vinul casei rosu din struguri nu poate lipsi de la un asa festin.

Pofta buna frati gurmanzi si gurmeti de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamod ! Nu se pune locul unde traiti, nici teritoriul strain pe care sunteti temporar chiriasi, traditiile noastre romanesti, stramosesti, trebuie pastrate si trasmise din tata in fiu, de la mama la fiica. Romanul se descurca oriunde in lume, chiar daca “ata” il trage mai mereu tot spre tara lui.