Mamaliga cu porcarele, la cuptor, in vasul roman

Mi-am amintit ca am primit cadou un vas roman, cu capac, din ceramica. Nu prea l-am folosit, neexistand un anume motiv. In tipla in care era invelit, vasul, cand l-am primit, era si o carticica cu cateva retete ardelenesti. Dupa ce le-am citit, m-am gandit imediat, ca se poate face foarte bine, reteta mea de mamaliga cu porcarele.

Un secret care nu-mi apartine ! Olarul care  a facut vasul roman a avut grija sa spuna comerciantului, care a facut carticica, ca inainte de a fi utilizat, vasul de ceramica se tine in apa rece, 30 de minute. Fara a explica, olarul si de ce vasul se tine in apa rece, imediat am facut legatura cu o patanie de-a sotiei mele, care bucuroasa nevoie mare ca achizitionase din targ, o ulcica din ceramica, s-a grabit sa faca sarmale in ea (asa facea bunica ei si sarmalele ieseau delicioase) si ulcica buclucasa s-a crapat la prima utilizare. Ulterior am intrebat un olar de meserie, de ce s-a spart ulcica, care mi-a zis ca inainte de utilizarea vasului, trebuie sa se umple porii din ceramica, cu apa. Prin umplerea porilor se umezeste ceramica, iar cand se pune oala pe foc, nu mai crapa. Gustul deosebit al preparatelor gatite in vase ceramice este dat si de vaporizarea apei din porii argilei, in timpul fierberii, vapori care fragezesc legumele, carnea, etc. Ar fi o explicatie. Mai zicea olarul, ca tocmai ca sa poata intra apa, in porii lutului, vasele facute de olari, din ceramica, in care se fierbe mancarea, nu se smaltuiesc. Asa o fi.    😀

In frigider, am gasit intr-un borcan, ultimele porcarele (carne si carnati de porc, preparate facute in casa, afumate, prajite si pastrate in untura de porc, in borcane, la rece).

Mamaliga se face in lapte dulce, fiert, in ca s-a pus putina sare grunjoasa.

Cand laptele bolboroseste, se adauga malai grisat, in „ploaie” amestecand cu o limgura de lemn. La inceput, pana se ingroasa mamaliga, se poate amesteca cu un tel.

Secretul mamaligarului ! Cum la orice exista un secret, de ce n-ar exista si la facutul mamaligii ? Nu se  „arunca” tot malaiul o data, decat daca se face mamaliga in tuci, afara, pe pirostrii cu foc puternic de lemne, sub tuci, laptele (apa) fierbe puternic si a doua persoana (asistentul bucatarului    😀    ), imediat ce incepe a se turna malaiul de catre sefu, asistentul amesteca vartos, cu o limguroaie mare de lemn, cu ambele maini, nelasand cirul sa se faca cocoloase. Se foloseste malai macinat mai mare, negrisat, apropiat ca finete, de malaiului folosit la gatit pasat.

Mi-a lasat gura apa, cand am scris pasat.    😛     Gatesc un pasat cu slanina afumata de porc, nemaipomenit. Pacat ca nu gasesc malai special macinat pentru pasat. Mi-au promis „n” precupete prin piata, ca imi aduc si nici una nu s-a tinut de cuvant, pana acuma.   🙁    Mare pacat ! Cum gasesc malai pentru pasat, cum prepar, pozez si dau pe blog.

Ar mai fi un secret la preparatul mamaligii. Coacerea mamaligii. Mamamliga este coapta cand se desprinde de marginile vasului.

Pentru reteta de azi, mamaliga trebuie sa fie mai moale. Nu este nevoie sa fie coapta de tot, pentru ca tot o vom introduce la cuptor.

In vasul roman, de ceramica, se pune un strat de mamaliga. Deasupra se rade branza telemea de oaie. Se pun bucatele de unt, galben, cumparat de la ciobani. Se toarna cateva linguri de smantana groasa, cumparata de la femei, din piata.

Se acopera cu un alt strat de mamaliga.

Se incalzesc intr-o tigaie, porcarelele. Porcarelele se aseaza peste stratul de mamaliga, impreuna cu untura de porc, in care s-au incalzit. Se poate rade putin cascaval, afumat. Nu este obligatoriu, decat daca branza rasa nu a fost de oaie, ci telemea de vaca si nu era destul de untoasa (grasa) sau daca s-a folosit branza dulce, de vaca.

Deasupra se sparg niste oua de gaina, de rata sau de curca (cumparate de la femei, de pe piata). Se macina putin piper peste oua. Sare nu se pune peste oua, are destula sare branza de oaie, oricat ai desara-o, in apa rece, inainte de a o consuma.

Se introduce vasul roman, in cuptorul incins al aragazului, pentru cca. 20 de minute.

Momentul adevarului ! Prin geamul aragazului se observa cand albusul oului s-a facut si cand untul incepe sa sfaraie pe marginea vasului. Ouale nu trebuie sa fie prea coapte. Usor cleioase, sunt numai bune.

La acest preparat nu se foloseste capacul vasului roman, de ceramica.

Mamaliga cu porcarele se serveste fierbinte, sa iasa aburi. Varza murata, de vara-toamna, potrivit de acra si putin sarata, asigura un festin deosebit.

Se poate rade branza telemea, deasupra oului sau felia, cascaval. Se poate pune o lingura de smantana, daca mamaliga nu este destul de sosoasa. Cui ii place poate pune mujdei de usturoi, peste afumatura. Nu este o greseala, daca se pune mustar, pe afumatura.

Un pahar de vin alb, rece sau rosu, la temperatura camerei, face ca dumicatii sa alunece intr-o veselie, pe gatul mesenilor.

La indemana oricui ! In loc de porcarele preparate in casa, se pot folosi costita si carnati afumati, cumparate din magazinele cu produse traditionale romanesti, magazine tot mai multe, numeric si tot mai populate, de catre cumparatori.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla, pe mapamond ! Este o reteta grea, nerecomandata celor cu grija deosebita, pentru silueta. Si totusi, odata pe an merita sa uite si sa sa sacrifice, pe „altarul” bucatariei traditionale romanesti. Oare de ce strainii cand vin prin tara (cam rar, este adevarat), nu se inghesuie la restaurantele cu staif si cauta „bombele” de cartier, unde inca se mai prepara mancaruri traditionale romanesti, unde chebabul si pizza sunt necunoscute ?

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.