Ciobanii au coborat turmele de la munte, au pus la beci putinile cu branza facuta la stana, in varful muntelui si la camara, burdufurile cu braza “delicata” si ulcelele cu lapte storcit, bunatati facute pentru ei si familia lor, uneori pentru amici si rareori pentru comercializare.

Ciobanii, au trecut apoi, la sacrificarea oilor sterpe si a celor slabe, dar si a berbecutilor dolofani (in special a celor prea tineri), deveniti inutili in urma incheierii “campaniei” de multiplicare a turmei, din sezonul recent incheiat. Prin urmare, pe piata se gaseste carne de oaie, pe ales. Preturile sunt destul de piperate. 

Secretul bucatarului ! Carnea de oaie trebuie sa fie de berbecut, deasa si grasa, proaspata (sa nu aiba pielita stafidita), iar culoarea sa fie de un rosu calm, usor spre visiniu. Un bucatar adevarat, gateste carnea de oaie, in asa fel incat surplusul de grasime de oaie (sau) sa nu devina deranjant pentru meseni. Ceafa berbecului este cea mai cautata carne, fiind preferata de toti bucatarii. Talentul de a transa ceafa berbecului (pentru friptura si pentru ciorba) nu se naste, se capata, in timp, exersand. Cum ceafa berbecului nu prea se incumeta ciobanii sa o vanda (o pastreaza de cele mai multe ori, pentru ei si se scuza ca deja au vandut-o altui musteriu) este greu sa te lauzi, tu cumparator, ca stii sa transezi ceafa de berbec.     😛

Am apelat la bacita (nevasta ciobanului, care vinde produsele familiei, in piata), cu care negociez de vreo 5 ani, cumpararea de carne de oaie si am achizitionat o pulpa de berbecut, din spate (de fapt aproape un sfert de berbecut, cu codita cu tot), la vreo 6,5 Kg.      😀

Am transat sfertul de berbecut, pe categorii – ciorbe, fripturi (pentru gratar, tigaie, cuptor), mancarici.

Pentru reteta de azi, am folosit muschi de berbecut, cca. 6oo grame de carne macra, ceapa verde (alta surpriza, oferita de femeile din piata), morcovi ceva mai tineri, subtirei si cu un rest de codita, usturoi, verdeata (marar si patrunjel verde), castraveti proaspeti, ciuperci albe (ultimele gasite, pe camp, deja zgribulite si destul de apoase).

Se calesc ciupercile, taiate feliute sau intregi (cele mici), impreuna cu ceapa verde, in ulei de masline. Se stropesc,  ciupercile, cu vin alb si se lasa sa se evapore alcoolul.

Peste ciupercile calite se adauga o lingurita cu unt (da stralucire ciupercilor calite) si 2-3 linguri de smantana (unt si smantana, cumparate de la ciobani, de pe piata), patrunjel si marar verde, tocate fin. Se macina sare grunjoasa si piper boabe. Se lasa sa scada sosul de smantana, la foc potrivit, pana se rumeneste usor smantana, fara a se arde.

Muschiul de berbecut se taie felii, subtiri, de 1-2 cm grosime. Se presara cimbru, sare grunjoasa si piper boabe, proaspat amcinate.

Reteta este deosebit de fina si chiar mai gustoasa, daca se foloseste muschiulet de miel sau de ied. Singurul inconvenient, este, ca nu are pic de grasime si prajirea carnii se va face in ulei de floarea soarelui.

Obligatoriu de respectat ! Prajirea carnii de berbecut se face la foc iute, in tigaia bine incinsa, intai pe partea cu grasime (1-2 minute, la inceput, pe ambele parti) si apoi la foc mic, inca 3-4 minute. Carnea se stropeste cu vin rosu, sec si se lasa apoi sa fiarba, 4-5 minute, cu capul pus pe tigaie, la foc mic. Fragezirea carnii este garantata.

Morcovii intregi sau jumatati (taiati in lung) se trag in unt, la foc potrivit. In timpul prajirii, se macina peste morcovi, sare grunjoasa si piper boabe.

Se prepara o salata de castraveti cu usturoi si marar verde (tocat marunt). Dresingul se face prin amestecare cu telul, din ulei de masline, sare grunjoasa si otet de mere si miere.

Ar fi, totusi, un secret ! In dresing (daca nu ai otet de mere si miere) se foloseste zeama de lamaie, dar se pune un varf de lingurita de miere, care taie iuteala usturoiului.

Friptura de berbecut se serveste, intotdeauna, fierbinte.

Marele secret al bucatarului ! Orice preparat din carne de oaie, se serveste in blide de ceramica sau de portelan, bine incalzite (numai, cu greu, sa poti tine mana pe farfurie), pentru a pastra cat mai mult timp carnea calda, fara ca grasimea sa devina evidenta si dizgratioasa din punct de vedere culinar si gurmanderesc.      8)

Reteta se serveste cu salata de castraveti (ultimii castraveti proaspeti de anul acesta) sau cu muraturi taranesti la saramura (daca vi s-au facut muraturile de anul acesta). Un pahar de vin rosu demisec sau sec este bine venit ca sa potoleasca grasimea carnii de berbecut.

Daca puneti alaturi o mamaliga aburinda, veti uita cu siguranta, de oricare alt fel de mancare.

Daca salata de castraveti cu usturoi si marar nu este suficienta, un mujdei de usturoi, simplu (usturoi pisat, amestecat cu sare grunjoasa, ulei de masline si otet de mere si miere) garanteaza deliciul preparatului.

Nu va sfiiti sa muiati cu mamaliga calda, in sosul de friptura si ciuperci. Gustul este unic si de nedescris.     😀

Precizare ! Muiati cu mamaliga fierbinte, in sos (imediat ce ati pus friptura pe farfuria fierbinte) si tavaliti-o apoi prin mujdeiul de usturoi. Grozavie ! Numai asa, nu riscati, sa muiati, in grasimea deja conturata, daca s-a racit friptura.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Nu va lasati influentati de cei care stramba din nas, cand este vorba de carne de oaie. Nici nu stiu ce pierd. Pregatita cum trebuie, carnea de oaie este savuroasa, “induce” mai putin colesterol decat carnea de porc, este satioasa si se preteaza la retete nenumarate.