Omleta cu porcarele si ciuperci

Ziua, caldurile s-au mai potolit, iar noaptea chiar se simte nevoia sa te invelesti cu o paturica subtire. Poti tine geamurile deschise, sa faci chiar putin curent prin casa, fara a fi in pericol sa te invadeze mustele si tantarii. Prin bucatarie, cand prepari ceva de-ale gurii, nu mai asuzi din greu, asa ca merge, momentan, sa-ti faci de lucru pe langa aragaz.   😀

Am facut ultimul inventar prin camara din balcon. Am depistat urme fine de castraveti si gogosari pusi la murat asta toamna, vreo 3 verze puse la murat tot in toamna, niste zacusca si 2 borcane cu porcarele (carnati si carne afumata, in untura).

Rezerva de dulceturi, compoturi si siropuri este aproape neatinsa, motiv pentru care anul acesta voi „sari” peste acest capitol, la prepararea pentru iarna.   😛   Nu prea sunt la mare cautare in familie, preparatele din fructe dulci.

Cu visinata stau bine, cu alcoolul cam prost.   🙁   Vinul casei este spre sfarsite. Cum a dat o grindina cat oul de curca, vita de via este la pamant, motiv pentru care ma voi orienta anul acesta spre vin alb, preparat in casa, din smochine uscate si/ sau stafide (cumparate din market) si vin negru preparat din afine de padure (daca vor aparea in piata, prin luna august).

De frica caldurilor care or sa vina (!?) m-am orientat spre un preparat din porcarele.

Se scot porcarelele din borcan si se incalzesc intr-o tigaie. Se taie porcarelele in bucati potrivite, ca marime, cat sa fie de o imbucatura sanatoasa.

De retinut ! Surplusul de untura se pune bine, inapoi in borcan (vin vremuri cand cartofii prajiti vor fi pe tapet si ce-i mai bun decat un cartof prajit in untura de porc ?). Nu exagerati, colesterolul rau vegheaza !    🙁

Se caleste in untura niste ceapa verde si usturoi verde, taiate in rondele si niste ciuperci albe (sau de care ai prin frigider), feliate. Calirea dureaza putin, doar cat sa se moaie ceapa. Porcarelele sunt deja prajite, de cand au fost puse in borcan.

Se adauga bucatelele de carnat si carne afumata si se amesteca bine. Se pune un praf de piper proaspat macinat. Sare am pus destula asta toamna, cand am preparat porcarelele.

Se bat bine, cu telul sau cu furculita, niste oua de gaina, din cele cu galbenusul portocaliu, cumparate de la tarani, din piata.

Oare de ce ? Daca nu iese omleta galben-portocalie, parca ii lipseste ceva.   🙁    Taranul hraneste gainile cu mamaliga facuta din faina de porumb (malai, pe intelesul tuturor) si cu boabe de grau, orz sau porumb. Gainile taranului, vegheate de cocosul falnic, ciugulesc libere, iarba si gaze, prin ograda (cu alte cuvinte, fac sport), nu stau la rand, sa oua, printre gratii, ca in custile de la ferme. Stau la coada sa faca oul, in cuibar de fan proaspat.

Daca vrei sa faci omleta mai consistenta se poate rade niste cascaval afumat sau branza telemea de oaie, care sa fie incorporata in oul batut.

Nu uita ! In oul batut, musai sa pui niste marar verde, tocat marunt. Da gust deosebit si bucura ochiul prin contrast de culoare, in omleta. Nici cu mirosul, omleta nu va iesi rau.

Un mic secret, insa esential ! In oul batut se pune putin lapte dulce, caldut sau o lingura de smantana lichida, pentru a nu se prinde omleta de tigaie.

Se tarna oul batut peste amestecul de porcarele, ceapa si ciuperci.

Secretul bucatarului ! Ouale batute se prajesc la foc mare, cu tigaia in mana. De preferat sa se foloseasca o tigaie din inox, cu fund gros, care mentine o temperatura constanta si omogena.

Mai ceva decat un secret ! Se alege momentul potrivit (sac !!) si se intoarce omleta, o singura data, pentru a se praji pe ambele fete, fara a se arde si fara a se faramita prea tare. Ideal este sa obti, prin coacerea omletei, o singura bucata, mare cat tigaia. Este indicat sa portionezi omleta, cand o pui in farfurie, la meseni, nu pentru ca asa ti-a iesit (adica zdrentuita si neaspectoasa   🙁   ).

Ar mai fi un secret ! Cand intorci omleta, foloseste un capac de cratita, din inox, mare cat tigaia.

De data asta am nimerit-o, este ?    8)

Omleta se serveste cu muraturi (castraveti si gogosari), in otet. Merge si cu rosii proaspete, daca ti s-au terminat muraturile. Daca nu ai pus branza in oul batut poti servi branza, langa omleta.

Am uitat ceva ? Ultimul pahar din vinul casei, rosu, din struguri va insoti o cina consistenta sau un mic dejun, numai bun inainte de o calatorie, cu autoturismul, in delegatie, in alta localitate, de unde te vei intoarce abia spre seara.

Si totusi ! Nu cred ca era nevoie sa mai spun – daca servesti omleta la micul dejun, inainte de a te urca in autoturism, pentru linistea lui nenea politaiu (uitat de sefi in localitatea de domiciliu sau inca netrimis in misiune, la mare, in acest sezon sau la inundatii) este de evitat paharul cu vin. 

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Nu va faceti griji – ce veti servi la cina ? Uitati-va prin frigider si prin camara mai intai. Din te miri ce, se poate incropi ceva de mancare, in special vara, cand sunt pietele pline de legume si fructe. Au inceput sa apara pe piata si legume de-ale noastre, romanesti, gustoase insa, dar la fel de scumpe ca cele turcesti. Asa-i la noi, comerciantii din piete, nu tin cont nici macar de provenienta legumelor pe care le speculeaza. Si mai vorbeau unii guvernanti, de solidaritate si patriotism.   🙁

Apropo ! Am citit azi o stire, cum ca la Dabuleni (patria lubenitelor romanesti) au aparut si lubenite, importate din Grecia. Mare-i gradina lui Dumnezeu ! Guvernantii astia nu or fi auzit de protejarea interesului national, practicat in UE ? Asa de greu o fi sa pui un impozit suplimentar pe legumele si fructele aduse de catre comercianti, din import, in plin sezon de coacere, la romani ? Bag seama ca interesele politico-economice, proprii, nu le permit guvernantilor romani sa si gandesca. Oare de ce ?

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.