Genul acesta de salate se pregatesc la repezeala atunci cand ajuns tarziu acasa, de la serviciu sau din delegatie, te paste foamea, iar prin frigider sau prin camara cam bate vantul si ca urmare nu ai prea multe variante de a o potoli. Ar fi o solutie, sa cauti un birt, la coltul blocului, unde se serveste ceva uitat prin cuptorul cu microunde sau sa te opresti la coltul strazii, sa cumperi ultimii covrigi sau o gogoasa rece, dar oboseala te frange si te multumesti cu ce poti sa prepari la iuteala, la tine in bucatarie.    

Sunt motive intemeiate pentru care este bine ca atunci cand dai iama prin market, sa te aprovizionezi si cu 2-3 conserve de ton, bucati sau maruntit, 2-3 conserve sau 1 borcanel de ansoa, 2- 3 cutii cu ciuperci conservate in saramura, niste paste fainoase (pene sau sfredele, melcisori sau tuburi mai groase, paste late). Prin frigider nevoia te invata sa ai mereu niste oua, ceva branza sarata si/ sau cascaval afumat, masline.     

Uite asa, din aproape in aproape, am mentionat ingredientele de trebuinta in reteta: paste fainoase tip pene, ciuperci conservate sau proaspete, cateva fileuri de ansoa, ton bucati de la conserva, o legatura de patrunjel verde, o rosie, 2-3 fire de ceapa verde, 1 fir de usturoi verde, 3 frunze de busuioc verde.

Ceapa, usturoiul si verdeata se toaca mai mare. Ciupercile conservate se taie rondele subtiri sau daca sunt micute, se lasa intregi.

Ciupercile proaspete se taie rondele subtiri si se calesc intr-o tigaie, cu putin ulei de masline, asezonate cu sare grunjoasa si piper boabe, proaspat macinat.

Pentru a da stralucire ciupercilor, se adauga o lingura de unt proaspat, din cel galben, cumparat de la ciobani.

Nu strica, pentru o savoare in plus ! Peste ciupercile calite, se picura coniac sau vin alb, dulce si se amesteca cateva secunde cu o lingura de lemn, pana se evapora alcoolul si ramane doar mireasma de fruct.

Peste ciupercile calite se adauga ceapa si usturoiul verde, tocate, care se unduiesc putin, fara a se cali complet.

Pastele fainoase (pene, melcisori, tuburi, sfredele sau - de care ai) se fierb in apa rece cu sare grunjoasa si cateva picaturi de ulei de masline, cca. 6-7 minute. Pastele se pun in apa cand aceasta incepe sa fiarba.

Cel mai sigur si mai sigur ! Pastele se fierb cu 1 minut mai putin decat scrie pe pachet, pentru a ramane o idee mai tari. In salate, prin macerare, pastele se vor muia suficient pentru a fi si pe placul celor mai mofturosi.    

Tonul bucati si fileurile de ansoa se taie mai marunt si se stropesc cu zeama de lamaie. Se lasa la macerat cateva minute.

Mici secrete ! Daca tonul a fost conservat in ulei de masline, nu se scurge de ulei. Daca nu vrei sa mananci un preparat mult prea sarat, se gusta tonul si fileul de ansoa pentru a putea aprecia cat de sarate sunt, urmand ca dressingul pentru salata sa fie facut ca atare.      

Pastele fainoase fierte, scurse intr-o sita, se adauga peste ciupercile si verdeata, gata calite.

Ingredientele se amesteca cu grija pentru a nu se sparge penele.

Se pregateste un dressing din ulei de masline (nu prea mult pentru ca ciupercile au fost calite), sare grunjoasa (in functie de cat de sarate sunt tonul si in special fileurile de ansoa), piper boabe, proaspat macinat, zeama de lamaie (dupa gust, pentru ca s-a mai pus anterior pe peste).

Pastele si ciupercile se pun intr-un castron si se amesteca cu tonul si cu fileurile de ansoa. Se adauga dressingul si se amesteca, cu o lingura de lemn, pentru omogenizarea salatei.

Se presara patrunjel verde tocat marunt.

Numai pentru gurmanzii profesionisti !  In salata se pot adauga oua fierte, cat mai tari, taiate in rondele si/ sau masline. Cateva rondele de ardei iute, proaspat, poate accentua gustul salatei.      

Cei mai “inraiti” gurmanzi, in loc de dressing, pot prepara o maioneza dintr-un galbenus de ou, o lingurita de mustar iute, un praf de sare grunjoasa, piper macinat si ulei de masline cat incape. Ingredientele se freaca cu o furculita, adaugand treptat uleiul de masline.

Pentru decorarea salatei si starnirea simturilor se adauga cateva felii de rosie sau de gogasar conservat in otet.

La o asa salata delicioasa nu poate lipsi un pahar de vin alb, dulceag.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! O intamplare mi-a adus aminte de ce in urma cu mai multi ani m-am hotarat sa incerc sa prepar diferite retete doar gandindu-ma ce gust avea ceea ce am mancat si cum arata preparatul in farfurie. Ulterior, in timp, citind prin carti sau prin retetele “mostenite” de sotie (de la mama mea si de la mama ei, de la o matusa, de la un unchi), m-am perfectionat. Mi-a folosit enorm statul cand eram copil, in preajma mamei, cand aceasta gatea. Am intrat in vorba cu o vanzatoare de la un stand cu carti de bucate. Aceasta imi lauda baietii ei care stiu sa pregateasca retete, doar citind prin cartile pe care ea le vindea. I-am zis – Bravo si am remarcat ca numai cine nu vrea sa gateasca, nu stie si prefera sa rabde de foame. In final, doamna mi-a zis o zicala actuala, adecvata progreselor civilizatiei - inainte, fetele gateau ca mama, acuma fetele beau ca tata. De fapt de ce imi place sa gatesc si am inceput sa scriu retete pe acest blog ? Nu suport sa vad diverse fate, cu aere de mari vedete pe la televizor, care se lauda ca nu stiu sa gateasca.

Incerc sa evit pe cat posibil prajelile, in special pe cele de tocaturi. De la o anumita varsta incolo, vrei sa te pastrezi tanar, macar aparent, incercand sa nu-ti ingrosi prea tare talia, nu de altceva dar sa nu schimbi prea des masura la camasa sau la costum.     

A incerca nu inseamna insa a si reusi permanent.            Totusi, pentru aceasta reteta am reusit si nici gustul preparatului nu a avut de suferit. De unde rezulta ca se poate si drept urmare voi recidiva in astfel de incercari.

Ingrediente de trebuinta in reteta:  carne tocata in amestec, de vitel si porc, verdeata (patrunjel si marar), ceapa alba si ceapa verde, usturoi uscat si usturoi verde, morcovi, cartofi, oua proaspete, de gaina, sare grunjoasa, piper boabe, iaurt gras, de bivolita.

Cum cumparam carne de calitate pentru tocatura ?  Experienta capatata in multi ani de cand merg la cumparaturi, ma face sa nu cumpar niciodata carne gata tocata. Motive ar fi destule: niciodata nu poti sa stii cat de inventiv a fost macelarul, ce “adausuri de calitate” a pus el prin tocatura. Nu are rost sa amintesc aici ce surprize au gasit unele gospodine mai  “norocoase” prin carnea gata tocata, cumparata frumos impachetata, direct din galantar. Nu trebuie uitat nici “interesul” comerciantului pentru sare si pentru apa, pentru condimente iuti, in exces sau pentru grasime. Nici conservantii si aromele speciale cu care sunt tratate sortimentele de carne gata tocata nu trebuie neglijate.      

Carnea pe care doresti sa o toci, o alegi cu grija, din galantar, de regula bucata intreaga. Singurul inconvenient poate fi acela ca alegand o anume bucata de carne, de cele mai multe ori esti nevoit sa cumperi o cantitate mai mare si vei fi nevoit(a) sa mai faci un pachetel, pe care sa-l pui in congelator, pentru o alta ocazie culinara.     

Alegi o bucata de spata de porc si o bucata de pulpa de vitel, de gramaj apropiat. Rogi fata de la tejghea sa toace carnea, impreuna, in fata ta, la masina de tocat electrica, cu sita cea mai mare.

Minuni comerciale ! In ultimii ani am vazut prin galantare si carne de pui sau carne de curcan, tocata. Sincer ? Nu am indraznit inca, sa cumpara asa ceva, deoarece mi-am amintit ca pasarile au si ghiare, gaturi, pielite, mate. Nu de altceva dar prea sunt pline galantarele cu pulpe si piept de pasare, mai rar cu tacamuri.      

Ajuns(a) fericit(a) in bucataria proprie, treci la treaba. Cureti o ceapa uscata si o dai pe razatoarea fina. Tot pe razatoarea fina, treci o radacina de morcov si un cartof. Toci marunt 1-2 fire de ceapa verde si cateva fire de patrunjel verde si marar verde. Spargi 1-2 oua proaspete, de gaina. Amesteci bine, cu mana curata (!?) sau cu o lingura, toate ingredientele.

Secretul obtinerii chiftelelor pufoase ! Daca nu vei folosi in amestec legume date pe razatoare, vei prepara niste chiftele fade, uscate, tari (sa-ti spargi capul cu ele). Si putina grasime din carnea de porc este utila pentru a prepara niste chiftele gustoase si pufoase. Multe gospodine adauga in amestecul pentru chiftelele din carne, chiar paine muiata in lapte dulce.

Purul adevar, nu fals culinar ! Ingredientele adaugate in carnea tocata nu trebuie vazute ca un semn de saracie.     

Asezonezi amestecul de carne si legume, dupa gust, cu sare grunjoasa si piper boabe, proaspat macinate. Cine doreste mai iute, poate pune si boia de ardei iute si ardei dulce sau coriandru pisat. Un gust deosebit se obtine condimentand amestecul de carne si legume pentru chiftele cu cimbru uscat.

Sfat de luat in seama ! Nu folositi nici macar pentru o incercare ”faimoasele” condimente speciale (care umplu rafturile magazinelor) pentru tocaturi/ chiftele. De curiozitate cititi pe eticheta si identificati E-urile, conservantii, colorantii.     

Cu o lingura iei amestecul de carne si legume si formezi bilute, pe care le dai prin faina.

Iei o forma de prajituri, ungi gaurile din tava cu ulei de floarea soarelui si le tapetezi cu faina de grau.

Asezi in forma de prajituri bilutele de chiftele, fara a le indesa. Bilutele trebuie lasate lejere, pentru a se coace in grasime si pentru a nu se lipi de peretii  formei de copt. In timpul coacerii, chiftelele se vor umfla putin.

Forma de copt se pune in cuptorul incins al aragazului, la foc potrivit, pana se rumenesc la suprafata. Timpul de coacere este in functie de marimea formelor in care au fost puse chiftelutele.

Pregatesti un mujdei racoritor, din usturoi uscat, usturoi verde, marar verde si iaurt gras, de bivolita. Usturoiul uscat se preseaza sau se zdrobeste in piulita de lemn, cu un praf de sare grunjoasa. Usturoiul verde si mararul verde se toaca cat mai fin. Se amesteca usturoiul cu mararul si iaurtul. Se picura ulei de masline si se amesteca bine cu o lingura de lemn.

Pana pregatesti mujdeiul, numai bine s-au rumenit si chiftelele din carne.

Chiftelele din carne se servesc calde, cu mujdei de usturoi.

Daca vrei sa fie al doilea fel de mancare, servit la masa ! Merge o garnitura de cartofi prajiti sau un piure de pastarnac.

Un pahar de vin rosu (vezi reteta pe acest blog – vinul casei rosu, din struguri) servit la temperatura camerei este bine venit.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni oriunde va veti afla pe mapamond !  Daca vreti sa va surprindeti invitatii la masa, in loc de carne tocata, folositi carne taiata marunt la cutit. Chiar daca se va prelungi timpul vostru stat in bucatarie, va merita, fericirea citita pe chipul gurmanzilor adevarati cand vor servi aceste chiftele va face toti banii.

Ceafa de porc impanata cu putina grasime, fara os, este carnea preferata a bucatarilor profesionisti pentru a fi preparata cat mai simplu, la cuptor, la gratar sau la tigaie, daca au de pregatit o masa festiva consistenta, intr-un timp relativ scurt.

Tipic pentru restaurante si cantine cu staif ! Ceafa de porc la gratar. Garnitura consacrata pentru ceafa de porc este de cartofi prajiti. O salata de varza noua cu castraveti si rosii insoteste de obicei friptura. Nu lipsesc chiflele, mai mult sau mai putin proaspete, rareori calde.     

Oarecum multumit, neavand incotro, soricelul din stomac actionand deja ! Am servit de mai multe ori, cu diferite ocazii, la restaurant, ceafa de porc la gratar (uneori calda), cu garnitura de cartofi prajiti (rareori cartofii fiind calzi) cu salata de varza (de cele mai multe ori, fara sare, otet si ulei, care adaugate separat, de cel servit, nu confera acelasi gust ca si cand ar fi fost preparat initial un dressing).       

Nu mi-am propus sa copiez exact reteta bucatarilor profesionisti, din simplul motiv ca nu stiu cum o prepara acestia.      

Ingrediente de trebuinta in reteta: o bucata de ceafa de porc, fara os, care sa poata fi portionata in felii de cca. 200 grame pentru fiecare mesean, o punga de mazare congelata sau 0,5 Kg de mazare boabe, proaspata, 2 morcovi potriviti ca marime, cateva bucatele de ardei gras, congelat sau 1 ardei gras proaspat, o ceapa uscata si 2 fire de ceapa verde, o legatura de marar verde, ulei de floarea soarelui, sare, piper, cimbru uscat, suc de rosii (vezi reteta pe acest blog – suc de rosii cum face sotia mea).

Intr-o cratita de inox, cu fundul gros, se caleste in ulei de floarea soarelui ceapa, tocata solzisori si ardeiul gras, felii, impreuna cu morcovii, taiati rondele. Calirea se face pana ce ceapa se moaie usor.

Secretul bucatarului ! Nu se adauga apa. Legumele au suficienta apa.     

Se adauga mazarea si se continua calirea pana ce mazarea se moaie suficient pentru a fi gatita.

Mai este un secret, bine ascuns de catre bucatari ! Lingura de lemn este o ustensila care nu trebuie sa lipseasca din nicio bucatarie. Cu ea se amesteca preparatul, pentru a nu se prinde de fundul cratitei, in special la inceput, pana ce legumele nu si-au lasat lichidul.    

Pentru cei care se intreaba de ce se foloseste lingura de lemn ! Sincer ? Nu stiu precis, dar nu cred ca exista vreo bucatarie din care sa lipseasca lingura de lemn.     

Se adauga putin suc de rosii, doar cat sa coloreze lichidul lasat de legume in timpul calirii.

Nu este obligatorie adaugarea sucului de rosii, mai ales daca se doreste o garnitura mai seaca. Oricum, nu pregatim mancare de mazare.     

Daca se adauga suc de rosii, se fierbe amestecul de legume pana scade suficient si boabele de mazare raman legate.

Se asezoneaza cu sare grunjoasa si piper boabe, proaspat macinat.

Se presara marar verde, tocat marunt.

Ceafa de porc, portionata in bucati, se asezoneaza cu sare grunjoasa si piper boabe, proaspat macinate si cimbru uscat.

Ceafa de porc se prajeste in foarte putin ulei de floare soarelui, bine incins. Daca ceafa are mai multa grasime, se prajeste in tigaia bine incinsa, fara a se adauga ulei.

Numai pentru gurmanzii profesionisti ! Sosul de la carnea prajita este un deliciu, chiar daca nu este recomandat de catre nutritionisti. Nici nu stiu acestia ce pierd, daca nu moaie o bucata de paine calda, in acest sos.      

Carnea se serveste calda (atunci scoasa din tigaie), pe farfurie incalzita, sa nu se sleiasca. Garnitura sa fie calda, aburinda.

O salata de sezon este recomandata. Merge de minune o salata de radacinoase – ridiche neagra, morcov, telina, gulie (vezi reteta pe acest blog – salata de radacinoase).

Nu poate lipsi un pahar de vin rosu, demisec.

Daca tot ne propunem un festin adevarat, nu poate lipsi o felie de paine neagra, calda, cu care sa muiem in sosul de la friptura si apoi sa ne ajutam “civilizat” sa apucam o bucatica de carne si apoi sa o aducem in gura.    

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Sper ca ati observat ca in ultima vreme, automat, cautand vechea adresa a blogului http://muncaprotejata.wordpress.com apare de fapt noua adresa a blogului, numai pentru bucatareli http://despremancare.ro Ulterior, pe vechea adresa de blog voi posta numai articole, legate de celelalte categorii abordate. Un mai vechi proiect al meu devine astfel realitate.

Eu unul nu cred ca exista rasol din peste, mai delicios decat cel din cap de somn. Pregatirea rasolului din peste iti ia mai putin timp decat imi ia mie sa scriu aceasta reteta.

Secretul prepararii unui rasol de peste plin de arome si minunat de gustos ! Cu cat capul pestelui este mai mare, cu atat rasolul de peste va iesi mai delicios. Oala/ cratita pe masura sa ai in dotarea bucatariei tale.      

Avantaje ce nu  sunt de neglijat ! Un cap de somn cat mai mare iti ofera posibilitatea de a-l transa. Poti sa scoti portiuni babane de carne macra pe care sa o pregatesti pe gratar sau la tigaie. Oasele ramase cu multa carne pe ele/ penele de somn se vor folosi la rasol.

Regret, dar nu am o solutie viabila ! Nu am cumparat inca un cap de somn care sa nu incapa in oalele mele de inox. Cel mai “barosan” cap de somn pe care l-am cumparat in urma cu vreo 3 ani, avea 5,5 Kg, deci posesorul acestuia sa tot fi avut vreo 30-40 Kg, in viu. Inca mai sper sa cumpar candva un cap de monstru, care cu greu sa incapa in oala mea cea mai mare, care nu are decat 25 Kg.       

Cap de crap de crescatorie sau cap de fitofag la 5-6 Kg poti gasi cu usurinta prin pescarii, dar din pacate, rasolul din acest peste nu va iesi niciodata la fel de gustos, ca cel din somn, indiferent de cum il vei prepara.

Ce pacat ca nu mai pescuiesc ! De cate ori ma uit pe canalul PV-tv la emisiuni de pescuit si vad niste crapi enormi prinsi cu undita de catre pescarii profesionisti, pe la diverse concursuri de profil (pesti care sunt eliberati imediat), ma incearca un regret ca nu am prins si eu niste monstrii ai adancurilor, din acestia.                 Ce mai rasol ar fi iesit …….        

Ingrediente de trebuinta in reteta: un cap de somn, cat mai mare, de minimum 2 Kg, vreo 4-5 cartofi, potriviti ca marime, 2-3 morcovi, o radacina de pastarnac si o radacina de patrunjel, 1-2 fire de ceapa verde, 2-3 oua de gaina, proaspete, din cele cu galbenusul auriu, usturoi verde si usturoi uscat, verdeata (marar, patrunjel), 2 foi de dafin, 10-15 boabe de piper, o lingura de sare grunjoasa, o ramurica de cimbru uscat.

Legumele intregi, curatate de coaja si spalate, se pun la fiert, intr-o oala de inox, in apa rece, in care se adauga sarea grunjoasa, boabele de piper, ramurica de cimbru, foile de dafin, firul de ceapa verde, cateva picaturi de ulei de masline.

Important de apreciat ! Legumele trebuie sa fie taiate aproximativ la aceeasi dimensiune, potrivita ca marime cu cartofii intregi, pentru ca sa fiarba toate, in acelasi timp. Invataceii in ale bucatariei, pot fierbe legumele intregi, treptat, mai intai pastarnacul, apoi se adauga patrunjelul si morcovii si la final se adauga cartofii.      

Cand legumele sunt aproape fierte, se adauga capul de somn, intreg. Se continua fierberea, la foc potrivit, maximum 10-15 minute, pana se fierbe si pestele.

Pana fierbe capul de somn, se pregateste mujdeiul de usturoi si maioneza.

Mujdei de usturoi. Usturoiul verde se toaca marunt, iar usturoiul uscat se bate in piulita de lemn sau se trece prin clestele de presat usturoi. Se face un  dressing din ulei de masline, otet de mere si miere, sare grunjoasa si piper boabe proaspat macinat. Usturoiul se freaca cu acest dressing, folosind o furculita sau telul, pana se obtine o pasta consistenta.

Maioneza. Un ou de gaina intreg plus un galbenus de ou se freaca cu ulei de masline, folosind telul sau o furculita, pana se obtine o pasta de consistenta dorita, adaugand ulei, treptat. In maioneza se adauga mustar, zeama de lamaie, sare grunjoasa si piper boabe, proaspat macinat, dupa gust.

La sfarsitul  fierberii, in oala se adauga cateva picaturi de ulei de masline si se lasa sa mai dea in cateva clocote. Uleiul de masline va lega lichidul si va aprecia gustul preparatului.

Pestele si legumele se scot din lichid si se pun intr-un castron. Se presara patrunjel verde si marar verde, tocate fin.

Se continua fierberea lichidului pana acesta se ingroasa si isi reduce volumul la jumatate.

Se adauga lichid fierbinte peste rasolul de peste si legumele fierte si preparatul se serveste cald, cu maioneza si/ sau mujdei de usturoi.

Din acest festin minunat nu poate lipsi un pahar de vin alb, sec, rece, sa abureasca paharul.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Vreau sa cred ca ati facut fata cu brio, grelelor incercari la care v-au supus sarbatorile de Craciun si Anul Nou. Aceasta reteta va poate ajuta sa va reveniti complet si sa o luati de la capat, in noul an, cu toate cele bune si rele, care vor urma.

Pentru trecerea dintre ani cand se incinge marea crapelnita (ca asa-i la noi, la romani) planurile se fac din timp. Inainte cu 2-3 zile, de marea incercare pentru stomacul autohton, nici nu trece bine Craciunul ca gospodinele dau fuguta pe la tarabe si prin macelarii, iar gospodinii prin crame sau pivnite, pentru ultimele achizitii.

Meniul pentru noaptea de revelion, la romanii care isi petrec sarbatoarea in sanul familiei sau in mediu restrans, cu rudele si prietenii apropiati (in casa celui cu spatiul cel mai mare) se stabileste din timp, pentru ca fiecare sa stie precis ce sarcina ii revine, adica cu ce preparat vine pentru masa de revelion.

Spre dimineata, cand fumurile alcoolului incep sa-si faca simtita prezenta, o veche zicala romaneasca spune ca lipseste doar o ciorba acra, care ar face loc pentru ultimele pahare inainte ca cei care au facut excese bahice, sa cada lati.                Exista o explicatie: acritura dilueaza alcoolul si il distribuie rapid in organism, “atacul” la cap fiind devastator.      

Ciorba de potroace, rareori lipseste din meniul de revelion. Pentru cei care au inchinat cu masura, este o binecuvantare, le usureaza intr-o oarecare masura trupul, permitandu-i posesorului sa se intinda la orizontala, fara a se invarti casa cu el.      

Ingrediente de trebuinta in reteta: 2 aripi de curcan (inclusiv spatele, gatul, pipota, tartita, daca ai cumparat curcanul intreg), cate o radacina de pastarnac, patrunjel, morcov, telina, o ceapa uscata, cateva rosii congelate, cateva fasii de ardei gras congelat, o jumatate de cana de orez boabe, zeama de varza, leustean verde sau leustean uscat, o radacina de hrean, o ramurica de cimbru uscat.

In market se gasesc aripi mari, de curcan, refrigerate, numai bune pentru o ciorba de potroace delicioasa. Se pot folosi si ciotoaie de curcan sau tartite de curcan, daca nu se gasesc aripi.

Chiar daca nu este acelasi lucru ! La ciorba de potroace se poate folosi si carne de gaina batrana (cocosul fiind mai “vartos” este de preferat).        

Daca ati cumparat carnea inghetata, nu este nevoie sa o lasati la decongelare. Carnea se pune la fiert, congelata.

Carnea, radacinoasele, ardeii congelati si rosiile congelate se pun la fiert in oala de presiune. Se completeaza cu apa rece.

Se adauga o lingurita de sare grunjoasa si o ramurica de cimbru uscat.

Fierberea la foc potrivit dureaza 1,5 -2 ore, de cand oala de presiune incepe sa fluiere.

Cand oala de presiune s-a depresurizat, se scot legumele si carnea, pe o farfurie.

Carnea se scoate de pe oase. Legumele se toaca marunt, la cutit.

Lichidul in care au fiert legumele si carnea se transvazeaza intr-o oala de inox.

De retinut pentru un aspect deosebit al preparatului ! Pentru ca ciorba de potroace sa iasa limpede, dupa oprirea focului se lasa oala de presiune sa se depresurizeze singura, timp in care eventuala spuma formata, care s-a aglomerat, in timpul fierberii, se va decanta sub gratarul din fundul oalei de presiune. Transvazarea lichidului, in vasul de ciorba se va face treptat, cu un polonic mare, avand grija sa nu se zdruncine oala de presiune si sa nu se ia tot lichidul din fundul oalei de presiune. Spuma aglomerata (formata in special la fierberea de carne congelata) trebuie sa ramana sub gratarul oalei de presiune.

Orezul se spala in cateva ape reci si se lasa la scurs, cateva minute, timp in care orezul se va umfla usor.

De ce spalarea orezului cu apa rece ? Spalarea orezului nu este obligatorie, decat daca se doreste indepartarea amidonului praf, de la suprafata boabelor de orez.       

Zeama de varza se fierbe separat, intr-o oala. Prin fierbere se formeaza o spuma care se aduna cu o lingura si se indeparteaza, pentru ca ciorba sa iasa limpede.

Zeama de varza si orezul se adauga in lichidul obtinut in urma fierberii carnii si a legumelor. Se mai fierb impreuna 5-6 minute.

Pentru un aspect placut ! Ciotoaiele de curcan, daca sunt mai mici si ciocalaii aripilor se lasa cu os cu tot.       

Se culeg cu o furculita, pielitele de la rosii. Se reintroduce in lichid, carnea curatata de pe oase.

In ciorba se adauga leustean verde tocat marunt sau leustean uscat faramitat intre degete.

Ciorba de potroace se serveste fierbinte cu mamaliga calda, facuta mai tare, hrean proaspat ras si/ sau ardei iute.

Hreanul proaspat ras se pastreaza in borcane cu capac etans, in care impreuna cu hreanul se pune o lingura de zahar si 2-3 linguri de otet din vin, de 9 grade. Se completeaza cu apa rece.

Ardeii iuti se conserva in otet si apa, cu mirodenii. Se pastreaza in borcane cu capac etans.

Vezi retetele pe acest blog – hrean ras cu otet si zahar si ardei iute in otet.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond !  Ce imi doresc eu mie, doresc tuturor celor care citesc acest blog si nu numai lor. Anul Nou sa va aduca sanatate, numai bucurii si fericire impreuna cu cei dragi. Sa fiti vesnic tineri, cu mintea la fel de zglobie si spiritul mereu treaz. Nu uitati – o minte sanatoasa se intretine/ se conserva numai cu o hrana sanatoasa dar si gustoasa.

Aceasta reteta am pregatit-o pentru masa de Craciun din acest an.

Am dorit sa prepar ceva gustos, fatos, facut rapid, care sa poata fi servit aburind, sa gadile placut narile si sa trezeasca gurmanzii din noi. Oare am reusit ?        

Ingrediente de trebuinta in reteta:  pulpa de porc, de la un animal parlit, nu oparit, cumparata de la macelaria cu produse garantate, romanesti (o bucata groasa, intreaga, sanatoasa - de 2-3 Kg, cu putina grasime lasata de macelar, la cererea cumparatorului), legume, dupa gustul si dorinta mesenilor (cartofi, praz, ceapa, usturoi, morcovi, pastarnac, patrunjel, telina), 2-3 carnati afumati, din cei facuti special, in casa, pentru sarbatori (vezi reteta pe acest blog – carnati de porc), condimente traditionale romanesti (sare grunjoasa, cimbru, boabe de piper, boabe de coriandru, rozmarin).

Legumele, curatate si spalate, lasate la scurs (sterse cu o carpa uscata) se taie in bucati mari, potrivite ca marime cu bucata de carne care se va pregati, se aseaza intr-o tava de inox. Se presara sare grunjoasa. In tava se adauga boabe de piper, boabe de coriandru, cateva crengute de cimbru, o crenguta de rozmarin, 2 frunze de dafin, catei de usturoi.

Este bine de stiut ! Portionarea legumelor dupa marimea bucatii de carne are rost pentru ca legumele si carnea sa fie gata preparate, in acelasi timp. Legumele se vor pregatiti in grasimea de porc, scursa treptat, din carne, pe masura ce aceasta se va coace.

Se picura ulei de floarea soarelui, cat sa unga tava si se amesteca bine, cu o lingura, legumele si condimentele.

Carnatul afumat se taie in bucati generoase si se pune printre legume, in tava de inox.

Bucata din pulpa de porc, se asezoneaza cu sare grunjoasa si piper boabe, proaspat macinate si cimbru uscat. Carnea se freaca cu condimentele pe toate partile.

Secret si nu prea, stiut fiind de toate gospodinele ! Carnea se aseaza deasupra amestecului de legume, partea cu grasime, fiind deasupra. In timpul coacerii, grasimea din pulpa de porc se va scurge pe/ prin carne si va trece la legume, pe care le va coace.

Poate fi esential pentru gustul preparatului ! Nu se adauga apa sau amestec de apa si vin. Nu este nevoie, deoarece pulpa de porc contine destula grasime si destula apa.      

Numai bucatarii stiu de ce ! Nu se acopera carnea/ tava cu folie din staniol sau hartie de pergament. Nu va fi nevoie, deoarece legumele trebuie sa se faca treptat, dar nu inabusit, fara a se arde, in acelasi timp cu carnea. Acoperind tava, legumele se vor gati mult prea repede.       

Tava de inox se introduce in cuptorul incins al aragazului, la foc mare pentru 30 de minute, timp in care grasimea de pe carnea de porc se va rumeni si va deveni aramie, retinand in acelasi timp, tot sucul in carne.

Se reduce focul la aragaz, la potrivit si se continua coacerea pentru 50-60 de minute, pana carnea capata o rumeneala omogena, iar pe lateral se observa cum carnea paleste, usor, usor, pe masura ce trece timpul.

Cum se potriveste focul aragazului, in timp, eficient pentru carnea care se coace, dar si pentru bucatar ? Prin geamul aragazului, urmarim ca grasimea sa sfaraie molcom, in tava, fara a sari in cuptorul aragazului.      

Marele secret al pregatirii fripturilor la cuptor ! Deoarece in timpul coacerii la cuptor, carnea se usuca, friptura se scoate din cuptorul aragazului si se lasa pentru 10-15 minute, acoperita cu o hartie din pergament, “sa se odihneasca”, timp in care aceasta redevine mustoasa, pastrandu-si fragezimea.

Preparatul se serveste cald, pe farfurii incalzite, pentru ca grasimea de porc sa nu se sleiasca in timpul mesei.

Niste ardei capia in otet, serviti ca muraturi vor face ca grasimea din carne sa treaca aproape neobservata.

Gurmanzii profesionisti vor dori cu siguranta la un astfel de preparat, mustar iute si/ sau mujdei de usturoi si/ sau hrean proaspat ras.

Mujdeiul de usturoi (vezi reteta pe acest blog – mujdeiul la roamani) va fi preparat din catei de usturoi uscat, pisati in piulita de lemn, in amestec cu sare grunjoasa. Usturoiul pisat se freaca cu cateva picaturi de ulei de masline si se amesteca cu apa rece.

Daca mujdeiul iese prea iute, se poate adauga o lingura de iaurt gras, care va roacori pe cel care il consuma.             Se poate adauga si patrunjel verde, tocat marunt.

Era sa uit un lucru esential. Un pahar (2, 3, ……, ca doar e Craciunul) de vin rosu, va trebui sa clateasca gura mesenilor si le va fi ca un pansament gastric, pus contra grasimii din carnea de porc.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Stiu ca sunt multi, cei care nu isi permit sa aiba pe masa belsug, de sarbatori. In zi de mare sarbatoare, noi crestinii trebuie sa ne amintim de cei saraci si sa-i omenim cu ceea ce ne permitem fiecare dintre noi, cinstindu-i astfel si pe mosii si stramosii nostrii.

In anii trecuti, de Craciun, am pregatit curcan la cuptor, capatana, pulpa si spata de porc, la cuptor, tot felul de alte fripturi din pasare, vitel, oaie sau porc, precum si rulade, in fel de fel de asocieri.

Multe dintre retete sunt deja scrise pe acest blog, altele asteapta cuminti (pe o lista care se imbogateste zilnic), pentru a fi prezentate.

Desi mancam in fiecare zi, nu reusesc sa scriu zilnic pe blog, din diverse motive (ce tin de “forma sportiva” de moment a bucatarului amator, de timpul alocat acestei activitati sau de ce, nu, de o anume comoditate). Tuturor retetelor mele le va veni randul, candva, sa fie dezbatute, cu siguranta.      

Sincer vorbind, aceasta reteta am facut-o cu ceva timp in urma, cu ocazia unei onomastici, in familie.

Reteta o consider potrivita si pentru masa de Craciun, ca alternativa la preparatele din carne de porc, pentru cei care din motive de satietate si/ sau de sanatate (desi la sarbatori putem sa uitam de problemele noastre de sanatate), nu agreaza excesul de carne de porc, dar nici nu vor sa renunte de tot. Cum reteta are si carne de porc, se potriveste de minune.      

Ingrediente de trebuinta in reteta: un piept de gaina/ pui/ curcan (mai mare), cateva felii din piept de porc, impanat cu ceva grasime, cascaval afumat, condimentele preferate de fiecare (nelipsitele: piper boabe, coriandru, cimbru, rozmarin, boia, etc.), sare grunjoasa.

Pieptul de pasare se transeaza cu un cutit bine ascutit, din aproape in aproape, pentru a obtine o felie subtire de 1-2 cm, intinsa, cat se poate de mult.

Nu este indicat ! Cei care nu prea stau bine cu rabdarea, pot folosi ciocanul de carne, dar fibra carnii se distruge si atunci aspectul preparatului va suferi.              Ori aspectul preparatului are aceeasi importanta ca si gustul, pentru adevaratii gurmanzi, nu-i asa ?     

Carnea se condimenteaza cu sare grunjoasa si piper boabe, proaspat macinate, cimbru uscat, 2-3 boabe de coriandru, zdrobite cu sucitorul de aluat, cu facaletul de mamaliga sau in piulita.    

Cascavalul afumat si pieptul de porc se vor felia in bucati subtiri, de lungime potrivita cu dimensiunea pieptului de pasare.

Feliile din piept de porc, subtiri, 0,5-1 cm grosime se unduiesc in untura de porc, pe ambele fete, la foc mare, cat sa prinda o crusta aurie, crocanta.

Pieptul de porc se condimenteaza dupa gust, in timpul frigerii, cu sare grunjoasa si piper boabe, proaspat macinate.

Prajirea pieptului de porc se face la foc iute, 1-2 minute pe fiecare parte, doar pentru a pastra sucul carnii de porc, la interior, sub crusta.

De-ale gurmanzilor profesionisti ! Daca ati cumparat piept de porc cu sorici, oparit sau parlit, nu-l indepartati, ianinte de prajire. Pastrat, soriciul va deveni crocant, cand preparatul va fi finalizat si-i va conferi un deliciu suplimentar.     

De ce cartile de bucate scrise de catre mesterii bucatari, recomanda in retetele lor, amestecurile de carne grasa – carne fada ? Grasimea carnii de porc, prin coacere, va fragezi carnea de pasare.

Se unge din belsug, cu mustar obisnuit, bucata de piept de pasare. Cine doreste mai condimentat poate sa foloseasca mustar iute sau pasta de mustar cu boabe de mustar. Boiaua iute/ boiaua dulce + iute poate fi un alt condiment agreat in reteta.

Feliile din piept de porc, prajite, se aseaza peste felia din piept de pasare.

Feliile din cascaval afumat se aseaza peste feliile din piept de porc, prajite.

Peste feliile de cascaval afumat, se aseaza un alt strat din felii de piept de porc, prajite.

“Gramada” astfel formata se ruleaza cat mai strans posibil si se leaga cu sfoara din canepa sau cu sfoara speciala de bucatarie.

Poticneli posibile, dar de graba evitabile ! Rularea pieptului de gaina poate fi dificila daca feliile din piept de porc au fost feliate groase sau daca cascavalul este tare. In loc de piept de porc, in reteta, se poate utiliza bacon, cumparat gata feliat, chiar daca acesta este si putin afumat.            Preparatul va avea si un gust trecator, de fum.

Rulada se asezoneaza la exterior, cu sare grunjoasa si piper boabe, proaspat macinat.

Fiti prevazatori ! Rulada intreaga se prajeste pe toate partile, la foc iute (pana capata o crusta aurie), in untura de porc, intr-o tigaie mare, cu margini inalte, sa nu se improste cu grasime prin bucatarie si sa se iste ”paruieli” in familie, in prag de mare sarbatoare.     

Cat timp se prajeste rulada, cca. 2-3 minute pe fiecare parte, se aseaza intr-o tava din inox, felii de cartofi, groase de 2-2,5 cm, asezonate cu sare grunjoasa si piper boabe proaspat macinat. Pe cartofi se picura putin ulei de floarea soarelui sau untura de porc, in care s-a prajit rulada si se amesteca bine. Se adauga o crenguta de rozmarin, o crenguta de cimbru uscat si o foaie de dafin.

Rulada se aseaza peste cartofi, in tava de inox.

Tava din inox, acoperita cu o o folie din pergament, muiata in apa rece, apoi stoarsa, se introduce in cuptorul incins, al aragazului, la foc potrivit, pentru 40-45 de minute.

Tava din inox frige si nu are gura sa strige !  Se scoate tava de inox, din cuptorul aragazului folosind niste carpe groase, daca nu ai in dotarea bucatariei tale, manusi speciale de bucatarie, cu care sunt pline rafturile, prin market-uri.

Este o vorba si cu manusile astea de bucatarie ! Daca citesti cu atentie, prin normele de protectia muncii, la capitolul – cum sa ne ferim de accidente, in bucatarie - constatati ca manusile cumparate din market sunt doar ceva ca sa nu zici ca nu ai o oarecare protectie. In niciun caz, aceste manusi nu sunt cele prevazute de norme, pentru protectia lucratorilor care manipuleaza manual, obiecte fierbinti. Decat fara manusi deloc, mai bine cu cele gasite prin market, chiar daca dupa o utilizare de 2-3 saptamani, zilnic, este nevoie sa le inlocuiesti, pentru ca s-au rupt/ s-au ars sau sunt intr-un asemenea hal de murdareala, ca nu le mai suporti. Carpa groasa este sfanta, deoarece cand capata “calitatile” descrise anterior, o arunci, iei alta, fara sa scoti din buzunar alti 7-8 lei/ manusa.                      Carpa mai are o “calitate” – refolosesti halatele de baie, prosoapele groase, etc. scoase din uz.      

Sa verificam ce am realizat ! Saltati cu grija, hartia de pergament, de pe friptura, sa nu te prinda pe maini, “suflul” fierbinte, al preparatului. Daca esti multumit, dupa cum arata rulada, inseamna ca este gata. Ca sa te convingi, infigi varful cutitului in preparat si te minunezi pana unde ajunge.     

Daca pe cartofi regasesti niste “pete” de cascaval, cartofii sunt aramii, iar cand ai infipt cutitul in rulada, nu a iesit sange, cu siguranta, preparatul tau este gata.

Mireasmele care se degaja in bucatarie stau sa te dea pe spate ! Fii curajo(a)s(a), nu te prabusi, ai putintica rabdare. Rulada trebuie sa stea, pe aragaz, vreo 10-15 minute, acoperita cu hartia de pergament, sa-si “revina”, sa redevina mustoasa, apoi poti sa gusti o bucatica, dintr-un colt de rulada, sa-ti potolesti nerabdarea.     

Rulada se taie in felii potrivite ca marime (cu un cutit bine ascutit, incalzit sub jet de apa calda), dupa apetitul fiecarui mesean si se serveste calda, cu garnitura de cartofi si cu muraturi in otet (gogosari si castraveti).

Un pahar (2-3 …., ca doar e sarbatoare) de vin rosu, sec, va merge de minune. Atmosfera de sarbatoare se va destinde, guralivii profesionisti isi vor intra in rol si amintirile se vor depana cu patima, dar si cu nostalgie, uneori.

Rulada se poate servi si rece, cu mustar.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Am scris reteta de astazi, in ideea ca poate, cineva doreste sa o experimenteze si maine mai are timp sa se aprovizioneze cu ingredientele necesare, daca nu le are pe toate deja aprovizionate. Incercati aceasta reteta si nu veti regreta.

Postul Craciunului continua. Credinciosii practicanti stiu zeci de retete de post, din care se inspira si vegetarienii. Noi, ceilalti, totusi credinciosi, dar care din pacate tinem doar ocazional posturile din calendarul bisericesc, pregatim mai rar mancaruri de post.

Ingrediente de trebuinta in reteta. Urmatoarea reteta de post, o adevarata delicatesa culinara (sa te lingi pe degete, nu altceva           ), este o combinatie gastronomica, fericita, de legume (varza, ceapa), ciuperci si orez, putin ulei de floarea soarelui si rosii/ suc de rosii. Se poate folosi varza noua sau varza murata, putin acrisoara.

 Daca se foloseste varza noua, frunzele de varza se oparesc in apa fiarta, cu sare grunjoasa si zeama de lamaie.

Pentru oparire se folosesc frunze mai mari, de varza, scoase de pe capatana verzei, din care se decupeaza (sau NU) cotorul mai tare, al verzei. Oparirea frunzelor de varza dureaza 1-2 minute, cat sa se moaie suficient pentru a putea fi rulate cu usurinta.

Ciupercile proaspete sau congelate se taie marunt si se calesc in ulei de floarea soarelui, impreuna cu ceapa uscata, taiata fin si orezul, spalat (sau NU).

Ciupercile congelate se dezgheata prin soc termic (se cufunda in apa calda), se lasa la scurs, se toaca marunt si se storc de apa, pentru a nu iesi umplutura sarmalelor apoasa.

Cand ceapa devine sticloasa, iar orezul incepe sa prinda culoare (adica vreau sa zic – orezul se prinde de tigaie            ) se adauga o mana zdravana de stafide si daca este cazul se picura 2-3 linguri de apa calduta.

Se amesteca cu nadejde, cu o lingura din lemn, pentru omogenizarea ingredientelor. Se asezoneaza cu sare grunjoasa si piper boabe, proaspat macinat, dupa gust. Pentru un gust deosebit, se poate adauga boia de ardei dulce si/ sau boia de ardei iute.

Cum este post, nu prea este crestineste indicat ! Stafidele se tin ceva vreme (sa zicem 15-20 de minute), in rom sau coniac. Aceasta “manevra” culinara devine posibila numai daca cei care postesc, doresc sa simta gustul de alcool, care de altfel este tot chichizul retetei.     
Frunzele de varza, oparite, se umplu cu amestecul de ciuperci, orez si stafide. Frunzele de varza umplute se ruleaza si se aseaza pe un strat de varza, tocata subtire si asezata pe fundul unei cratite de inox, cu fundul gros.

Sarmalele se aseaza straturi, unele peste altele, nelasand prea mult spatiu gol intre sarmale. Se adauga printre sarmale, cateva frunze de dafin, cateva boabe de piper si o crenguta de cimbru, uscata.

Ultimul strat de deasupra, va fi din varza tocata subtire sau din foi intregi de varza.

Apropo ! Am cumparat de la comercianti ambulanti (10 lei) o scula din inox, de forma unui satar de taiat carne (o lama de inox, ascutita, sudata inclinat, intr-un cadru de tabla groasa de inox), minunata pentru tocat varza si feliat legume. Lama de inox se poate ascuti cu o pila, cand nu mai taie.

Deasupra straturilor de varza feliata se adauga suc de rosii si/ sau rosii decojite, taiate marunt.

In sucul de rosii se amesteca ulei de floarea soarelui, 2-3 linguri si se pune amestecul peste sarmale.

Se adauga apa rece, cat sa acopere sarmalele. Ca doar nu vor fierbe sarmalele pe uscat.     

Cratita se pune la fiert, la foc potrivit, cu capacul pus pe cratita, pentru a fierbe inabusit si vaporii de apa sa umfle orezul (adica, vreau sa zic, sa-l fiarba).

Daca tot am tinut stafidele in rom sau in coniac !   Pentru un gust deosebit al sarmalelor, la fiert se adauga si niste vin alb, in amestec cu apa rece.      

Sarmalele nu vor fierbe timp indelungat. Dupa cat sunt de mari si cat de multa umplutura este in fiecare dintre sarmale, pe foc se vor tine 40-50 de minute, la fierbere, timp suficient sa sece, aproape, lichidul de fierbere.

Nu pot sa nu-mi amintesc de o intamplare. La serviciu, la sotie, pe vremuri, era un obicei – vinerea, se facea o masa comuna. Fiecare aducea cate ceva. O data, sotia a dus niste sarmale din acestea. “Inghesuiala” care a urmat pe sarmale este greu de exprimat in cuvinte. Toata lumea a vrut reteta, colegii au incercat la ei acasa si au fost fericiti cand au reusit prepararea unei retete unice. Ce vremuri dom’le.       
Sarmalele se servesc calde sau reci, cu mamaliga calda/ rece, cu paine sau fara paine/ mamaliga, cu muraturi taranesti. Nu poate lipsi o ciusca (ardei iute).

Numai pentru gurmanzii profesionisti ! Pe la 10 seara, o sarma rece, scoasa din cratita tinuta in frigider, iti ostoieste pofta de acest preparat minunat.

Ati rezistat ispitei pana acuma ? Un pahar de vin alb, dulceag, nu este de lepadat. Se poate doar daca ati pus stafidele in rom/ coniac si/ sau ati pus vin in amestec cu apa rece, pentru fiert sarmalele. Nu are rost sa va dedulciti, tocmai la final.      

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Postul Craciunului ajuta la detoxifierea organismului, in avans, ca pregatire pentru crapelita care va urma, o data cu sosirea sarbatorile de iarna. Sau poate gresesc cumva ?

Scrumbia de Dunare este un peste delicat si deosebit de gustos, gras si plin de acizi grasi – omega 3 si omega 6. Concureaza cu succes, cu tonul, codul si somonul, in lupta cu colesterolul.

Cum postul Craciunului continua si mai sunt destule zile in care este liber la peste, norocosii care gasesc in galantarele din pescarii, scrumbie de Dunare, proaspata, sa nu ezite si sa cumpere, punand si bine, la congelator, pentru zilele de iarna ce vor urma, cand pescuitul va fi greoi, apele fiind inghetate la mal.

Ingrediente de trebuinta in reteta: scrumbie de Dunare, ciuperci de care ai (ghebe, hribi, ciuperci de plop, ciuperci albe sau bureti pleorotus – proaspete sau congelate), ceapa uscata si ceapa verde, usturoi uscat, ardei iute, ardei gras, rosii si/ sau suc de rosii, patrunjel si marar verde, cartofi, ulei de masline.

Pentru un deliciu suplimentar ! Numai pentru cei care nu tin post, in reteta se adauga: unt proaspat, din cel galben, cumparat de la ciobani, din piata si smantana grasa, din cea care nu curge din borcan, cumparata de la precupete, din piata.

Scrumbia de Dunare, proaspata, se curata de solzi si la interior. Se spala in jet de apa rece si se lasa la scurs, intr-o sita. Pestele se picura cu zeama de lamaie si se asezoneaza la interior si pe exterior, cu sare grunjoasa si piper boabe, proaspat macinate.

Secretul bucatarilor ! Pestele proaspat, stropit cu zeama de lamaie si asezonat cu sare si piper, se lasa la rece, in frigider, pentru 15-20 minute, pentru macerare.    

Bine de stiut ! Lasat timp indelungat, la macerat, pestele proaspat se moaie si pierde in urma prelucrarii, din gustul sau deosebit.      

Inainte de prajire, pestele se tavaleste prin faina de grau, fara a se exagera, doar cat sa prinda putina faina.

Intr-o tigaie speciala pentru peste, se incinge ulei de masline. Se adauga cateva felii de ardei iute si 2-3 catei de usturoi. Pentru un gust deosebit, se adauga in uleiul incins, o crenguta de rozmarin si o crenguta de busuioc sau o crenguta de cimbru.

De ce tigaie speciala pentru peste ? Multe gospodine nu vor sa recunoasca, dar oricat de bine ar spala tigaia, dupa prepararea de peste, daca o folosesti la prajit carne, parca se simte si gust de peste, cand mananci friptura. Nasul fin al cunoscatorilor, adevarati gurmanzi profesionisti, nu permite gospodin(ei)ului  sa neglijeze acest aspect.     

Important ! Pentru a nu se modifica gustul pestelui, inainte de prajirea acestuia, se vor scoate din ulei, crengutele de condimente si usturoiul.  Se pastreaza doar ardeiul iute, care accentueaza fragezirea pestelui.      
Numai pentru cei care nu tin post ! Daca mesenii nu tin post, in uleiul de masline se adauga niste unt proaspat.

Secret bine pastrat de catre bucatarii profesionisti ! Chiar daca prajirea pestelui, numai in unt, da un gust deosebit preparatului, nu se prea practica, dintr-un motiv simplu - creste riscul de “afumare” si ardere a untului, daca acesta nu este amestecat cu ulei de masline.     
Prajirea pestelui se face la inceput, la foc mare, in ulei incins, cate 5-6 minute, pe ambele fete. Spre sfarsitul prajirii, se reduce treptat focul, pentru a se patrunde pestele.

Incercarea prajirii se face cu varful cutitului, langa capul pestelui. Pestele este suficient de bine prajit, daca nu iese sange, la incizie.

Pentru un gust magnific ! Cand nu este post, pe pestele prajit, fierbinte, abia scos din tigaie, inainte de servire, se pun cateva feliute de unt proaspat, rece, care prin topire, “invaluie” preparatul si gadila nasul mesenilor. Eficienta stropirii apoi, a pestelui prajit, cu zeama de lamaie, creste, iar deliciul preparatului, devine deosebit.      

Tocanita de ciuperci se pregateste inainte de prajirea pestelui. Intr-o cratita, se caleste ceapa si ardeiul gras, pana ceapa devine sticloasa.

Se adauga ciupercile, taiate feliute si usturoiul, taiat fin. Se continua calirea, impreuna, a ciupercilor si legumelor, pana se evapora apa, din ciuperci, amestecand cu o lingura de lemn, pentru omogenizare si evitarea prinderii ciupercilor de fundul cratitei.

Bine de stiut ! Daca ciupercile si ardeiul gras sunt congelate de cu toamna si pastrate in congelatorul frigiderului (vezi pe acest blog, retetele – legume la congelator si ciuperci oparite, la congelator), acestea se vor pune inghetate la calit, pentru a nu-si pierde gustul prin decongelare, anterior prepararii.

Calirea ciupercilor se face la foc potrivit, pana scad si lichidul este putin. Se asezoneaza cu sare grunjoasa si piper boabe, proaspat macinat.

Se adauga rosiile curatate de pielite. Rosiile inghetate se trec prin jet de apa calduta si se cojesc cu varful cutitului. Rosiile se taie feliute subtiri.

Cine doreste mai mult sos la tocanita de ciuperci poate sa adauge suc de rosii (vezi reteta pe acest blog – suc de rosii cum face sotia mea). Cine nu a fost prevazator si nu si-a pregatit singur(a) in toamna, suc de rosii, poate adauga pasta de tomate, cumparata din comert, diluata in putin apa calduta.

Se presara deasupra tocanitei, marar si patrunjel verde, tocate fin.

Numai daca reteta se pregateste in zilele fara post ! Fatuiala tocanitei, dar si accentuarea gusturilor, se realizeaza adaugand o lingura de unt proaspat, in tocanita, inainte de ultima amestecare, cu lingura de lemn.

Cartofii natur se pregatesc pe alt ochi al aragazului, in timp ce se prajeste pestele. Se pun la fiert, in apa rece cu putina sare grunjoasa si cimbru uscat, felii subtiri de cartofi. Deasupra se picura ulei de masline.

Numai in zilele fara post !  In loc de ulei de masline, se pune o lingura de unt proaspat.

Cartofii natur se fierb la foc potrivit, pana varful cutitului intra usor in felia de cartofi.

Preparatul se serveste cu pestele fierbinte, cartofii aburind si tocanita rece (sau calda), cu patrunjel verde tocat fin, presarat deasupra.

Un paharel de vin alb, sec, rece, se potriveste de minune, pentru un festin deosebit.

Daca nu este zi de post ! Peste cartofii natur se pune o lingura de smantana grasa.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Sa nu uitati de sarbatorile de iarna, care bat la usa. Ca orice roman, de pretutindeni, aveti timp suficient sa faceti pregatiri pentru sarbatorirea in familie, cum se cuvine, conform datinei la romani, a Craciunului, dar si pregatiri pentru marea crapelnita, dintre ani, tot in familie, daca nu v-ati propus cumva o iesire din cotidian si ati retinut din timp, locuri, la o cabana sau la un local.

In postul Craciunului sunt multe zile in care este liber la peste. Aliment pretios in bucatarie, pregatit cum se cuvine, pestele cucereste noi adepti, cu fiecare reteta traditionala sau reteta noua, comentata sau necomentata in literatura de specialitate sau pe blog-uri personale.

Unele precizari pe care le consider utile ! Fara a avea pretentia, ca fac literatura de specialitate (culinara), incerc sa transmit ceva, dar numai celor cu adevarat interesati (gurmanzilor profesionisti sau gurmanzilor in devenire, nu gurmanzilor inchipuiti) - idei, retete proprii sau incercari de-ale mele la cratita, tingire sau valau. Sper ca am reusit, cat de cat. Incerc sa ma perfectionez continuu, in tehnica fotografica si sa vin cu idei noi in bucatarie.       
Pentru contestatari ! Nu mi-am propus sa transmit ceva, celor neaveniti, care isi fac permanent, un obicei, in a comenta (pe blogul meu), tendentios, agresiv, dar total pe dinafara, dupa parerea mea. Stiu sa sterg acest gen de comentarii, dar nu o fac, asteptand ca acesti anonimi “comentatori” (care nu indraznesc, sa-si faca publica adresa de contact) sa se faca de ras, singuri. Insistenta cu care acestia imi citesc retetele si le analizeaza, ma bucura, intr-un fel. Poate chiar o sa-si dea seama, singuri, intr-un final, cat sunt de penibili.             Probabil, inhibati fiind (din motive care ii privesc personal), acesti “comentatori” nu indraznesc sa-si construiasca un blog propriu, in care sa-si expuna ideile (daca au cumva asa ceva). Deoarece nu mi-am propus sa fac polemica pe acest blog, nici macar sa manipulez pe cineva, nu voi mai raspunde unor astfel de atacuri tendentioase, doar le voi ignora. Nimeni nu este perfect. Le urez acestor “agresori” : nu insistati in greseli, nu va fac cinste, iar agresivitatea se poate intoarce impotriva voastra, inzecit !  Ipocrizia agresiva nu este o calitate, nici macar pentru cei care o practica frecvent.    
Ingrediente de trebuinta in reteta: peste alb, proaspat sau congelat (cod, merluciu, pangasius, salau, stiuca, etc.), verdeata (marar si patrunjel), ceapa uscata, usturoi uscat, morcov, radacina de pastarnac, radacina de patrunjel, rosii si ardei gras/ gogosari (din pungile puse la congelator, in toamna), suc de rosii.

Pestele congelat se lasa la dezghetat, la temperatura camerei sau in frigider, de seara pana dimineata. Pestele se curata de solzi si la interior. Pestele se fileteaza si se scot oasele.

Legumele (morcov, pastarnac, patrunjel) se curata si se dau pe razatoarea mare. Ceapa se taie solzisori. Usturoiul se toaca marunt, la cutit sau se zdrobeste in piulita de lemn, adaugand putina sare grunjoasa.

Atentie ! Ouale se folosesc numai daca mesenii nu tin post.      

Din congelator se scot ardeii/ gogosarii, taiati felii si rosiile intregi, puse in pungi, de cu toamna (vezi reteta pe acest blog – legume la congelator).

Se pot folosi ardei/ gogosari neinghetati, daca se mai gasesc prin piata, pe tarabe.       

Sucul de rosii (vezi reteta pe acest blog – suc de rosii cum face sotia mea) se aduce din camara sau din balcon si se lasa la temperatura camerei.

Se poate folosi suc/ pasta de rosii, din comert. Exista riscul sa aiba mult amidon.      

Bucatile de peste, curatate de oase, se dau prin masina de tocat carne sau se taie, la cutit, in bucati de marime potrivita.

Carnea de peste se amesteca cu morcovul, pastarnacul si patrunjelul, date pe razatoarea mare si cu verdeata tocata marunt. In amestec se adauga si cateva firisoare de ceapa uscata, data pe razatoarea mica.

Ingredientele se amesteca bine, cu mana sau cu o lingura. Se adauga sare grunjoasa si piper boabe, proaspat macinate. Cine doreste mai picant, poate adauga boia de ardei iute si/ sau boia de ardei dulce.

Numai pentru cei care nu tin post ! In amestec se adauga 2 oua de gaina, proaspete, cu galbenusul portocaliu, cumparate de la precupete, din piata.

Din amestec, se formeaza bilute, care se tavalesc prin faina de grau.

Chiftelutele se prajesc in tigaie, in ulei de floarea soarelui, incins, la foc potrivit.

Nu uitati ! Uleiul incins sare din tigaie si stropeste, pe unde apuca, pe jos, in bucatarie, dar si pe maini sau pe fata.      

Este bine de stiut ! Chiar daca este mai practic sa pui capacul pe tigaie, este util sa nu-l folosesti, pentru a reusi sa prajesti niste chiftelute crocante la exterior si mustoase la interior.

Ceapa si ardeii/ gogosarii se calesc in ulei de floarea soarelui, pana se moaie ceapa si devine transparenta. Se adauga usturoiul pisat, rosiile inghetate, trecute prin jet de apa calduta si decojite, taiate marunt, sucul de rosii.

Se da in cateva clocote, pana se obtine un sos.

In sos se adauga chiftelutele prajite, calde si se lasa la fiert cateva minute, pana sosul fragezeste chiftelutele.

Se presara patrunjel verde tocat mai mare.

Chiftelutele marinate se servesc calde sau reci, cu mamaliga calda.

Un paharel de vin alb, rece, demisec, va face masa mai vesela.     

Chiftelutele din peste, prajite, se pot servi ca atare, cu mujdei de usturoi, amestecat cu iaurt, gras, de bivolita si marar verde.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla, pe mapamond ! O reteta noua pe care o inventati sau o reteta care v-a placut in mod deosebit, este pacat sa nu o spuneti si altora. Gurmanzii adevarati stau la cotitura si butoneaza zilnic, pe net, in cautare de noutati culinare. Nu-i dezamagiti.