Gratineuri la cuptor

Cand vii acasa de la serviciu, mai spre seara, cam obosit si plictisit, chiar usor scarbit de inghesuiala si „miroasele” din troleibuz, iar „soricelul” din stomac te obliga sa mai faci inca un efort si nu prea ai chef de retete sofisticate, poti apela la retete de criza (asa le zic eu). 

Iti trebuie sa ai la indemana – paine, bere sau o sticla de vin, plus ce mai se gaseste prin frigider – carne deja prajita sau facuta la gratar, legume, salam, sunca afumata, branza, bacon, cascaval, costita, oua fierte, unt (chiar margarina), suc de rosii sau pasta de tomate, masline, ansoa sau file de peste afumat, etc. Orice aliment este bun daca este comenstibil si se face repede.   😀

Painea cea mai potrivita pentru gratineuri este cea facuta in casa, cum ar fi cea la vasul roman, din ceramica.

Tai niste felii de paine, mai generoase (vreau sa zic mai late si mai lungi, nu mai groase). Le ungi cu unt, ulei de masline sau margarina. Pui peste painea unsa, felii subtiri din ce ai (carne sau preparate din carne). Pui printre bucatele de carne sau direct peste unt, pentru gust si felii de ardei gras, ceapa, rosii, dovlecel.  

Asezi „mixtura” pe o tava intinsa si cu margini joase (este buna tava din inox, de la cuptorul aragazului).

Ultimul strat pus pe paine, trebuie sa fie din branza rasa sau cascaval ras. Poti sa pui branzeturile, taiate felii subtiri. Prin incalzire, branza se topeste si fatuieste gratineul.

Bagi tava in cuptorul incalzit, la foc maricel. Nu trebuie lasata tava prea mult, la cuptor, sa nu se arda painea si ce ai mai pus pe ea, ca se altereaza gustul de nu mai intelegi nimic. Gratineurile trebuie sa aiba painea crocanta si usor rumenita, carnea si legumele usor patrunse de aburi, branzeturile abia topite, nu arse.

Cele mai bune gratineuri ies cu paine neagra sau intermediara unsa cu unt, chiar daca fasonul (spre negru) este usor alterat.   :(

Inainte de a te relaxa putin (vorba vine) la televizor, asta in caz ca nu te fura somnul in fotoliu, asigura-te ca nu ai lasat focul cam mare la cuptorul aragazului. 

Atentie ! De regula, gratineurile se fac in 10-15 minute. Ca sa fii sigur, dupa 7-8 minute dai o raita pe la cuptor si te uiti pe geamul de la usita aragazului. Nu deschide usa la cuptorul aragazului, risti sa nu mai ai idee de timpul cat dureaza gratinarea.

Apropo ! A cumarat sotia un „ceas” de bucatarie (in forma de ibric cu capac), pe care se fixeaza timpul intermediar, pentru etape de „lucru” in bucatarie. Suna cand a trecut timpul fixat. Eu nu-l folosesc, ca nu vreau sa dau rateuri. Raman tot la „mirosul” bucatarului. Treaba cu mirosul este ceva aparte, care se formeaza in timp, pe masura ce te obisnuiesti cu propria ta bucatarie.   😀

Te inarmezi cu manusile de bucatarie si scoti tava din cuptor. Dai cu nasul prin preajma, nu de altceva, doar ca sa-ti faci pofta de mancare (ca si cum nu ai avea destula).

Pui deasupra gratineurilor suc de rosii sau cateva picaturi de mustar sau maioneza.

Gratineurile se servesc fierbinti, stand comod, in fotoliul preferat, la televizor. Sa ai la indemana paharul cu bere sau sprit. Sa te tii rontait.   😛

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla ! NU disperati cand sunteti flamanzi si nu aveti chef de gateli in bucatarie. NU va repeziti la chebab, pizza sau saorma, cumparata la coltul strazii, la pachet, pentru acasa. Pana incalziti mancarea gata cumparata, la cuptor sau la microunde, va faceti acasa, singuri – gratineuri, numai din ce va place si sigur stiti ce ati pus pe paine.   :)

De retinut ! Am incercat sa fac gratineuri la cuptorul cu microunde. Nu iese ce trebuie. Painea iese moale, apoasa, necrocanta si nu mai intelegi nimic din gusturile alimentelor folosite.   :(

Placinta cu spanac

Aluatul este marele dichis al oricarei placinte, daca vrei sa iasa rumena, pufoasa si aratoasa. Gustoasa este sigur si are avantajul ca poti sa pui ca umplutura ce-ti trece prin cap, de la ierburi la ciuperci, branza si carne sau peste, porcarele taiate marunt, varza murata sau amestec de legume trase in unt, urzici sau ficatei de pui.

Faina are ea rolul ei – sa fie cat mai alba si cu cat mai multe zerouri puse pe ambalaj. Faina pe care scrie – pentru cozonaci mai da si rateuri. Ca sa te fixezi la un anumit tip de faina trebuie sa incerci mai multe, nu neaparat pe cele mai scumpe.

Sfat ! Cumpara faina din grau macinat la o moara de la tine din localitate. Sigur este proaspat macinata si nu apuca sa se aglomereze din cauza umezelii. Eu prefer faina cumparata de la magazinele care vand paine proaspata si produse de cofetarie, facute pe loc.

Aluatul se face din – o cana de sifon sau apa minerala (cana sa fie goala de un deget), 2 linguri de ulei de masline, 2 linguri de otet din vin de 9 grade (merge si cu otet de mere si miere), un praf de sare, faina cat inghite – pana se obtine un guguloi moale, dar care nu curge. Si treci la framantat faina pana se formeaza guguloiul, adica pana ce se obtine o pasta omogena, consistenta, careia ii simti fragezimea intre degete.

Se tine guguloiul 10 minute la rece, in frigider, apoi se intinde coca, cu sucitorul. Se aplica pe foaie un strat de margarina Unirea (cu alta margarina, nu iese bine) si se impatureste foaia in 3. Se pune la rece in frigider pentru 30 de minute. Se repeta operatia de 3 ori, pana se consuma un pachet de margarina, de 250 gr.

Se pregateste un amestec din branza dulce, branza sarata – rasa pe razatoarea mare, 2-3 oua mari, de gaina, verdeata (patrunjel si marar verde taiat fin).

Eu folosesc bilute de spanac congelat, cumparat din market, pe care il calesc usor in ulei de floarea soarelui, impreuna cu o ceapa taiata fideluta.

Secret ! Pune in tigaie bilutele de spanac congelate si ceapa, in uleiul neincins si amesteca pana se evapora apa din spanac. Spanacul isi pastreaza gustul, nu-ti sar stropi de ulei incins pe maini si nici mizerie nu faci pe jos in bucatarie.    :)

Se amesteca bine branza frecata cu oua, cu spanacul calit.

Scoti aluatul de la rece, il imparti in doua si faci cu sucitorul sau modelezi cu mainile, 2 foi de aluat de marimea si forma vasului de copt.

Se intinde o foaie de aluat, pe fundul vasului de copt si se inteapa cu furculita. Se pune umplutura si se acopera cu cealalta foaie de aluat. Se inteapa cu furculita si foaia de aluat de deasupra.

Secret ! Daca ai uitat sa intepi cu furculita foile de aluat, risti sa se umfle prea tare placinta, iar cand o tai sa se pleostesca. Strici fasonul, nu de altceva.    😛

Se unge foaia de aluat de deasupra cu ou batut. Se baga vasul de copt in cuptorul incins al aragazului, la foc mare.

A nu se uita sau neglija ! Dupa ce bagi placinta la cuptor nu pleci la televizor, te invarti prin jurul aragazului (doar coci la temperatura mare), aprinzi becul la cuptor, mai tragi cu ochiul prin geamul cuptorului, ca sa prinzi momentul potrivit, cand placinta este rumenita asa cum iti place.

S-o mananci cu ochii nu altceva. Ca sa simti toate miroasele, treci cu nasul pe deasupra vasului atunci scos din cuptor, tine-ti 5 secunde rasuflarea si apoi inspira adanc pe nas. Vei simti toata bogatia de miroase a campului inverzit si al gradinii de zarzavat.   😀

Atentie ! Nu uita sa folosesti manusile de bucatarie, cand scoti tava din cuptorul aragazului. Nu miza pe faptul ca bucatar fiind pielea palmelor s-a mai ingrosat. Altfel, risti sa te cam usture.    :(

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla ! M-am gandit sa fac aceasta reteta de aluat, cu fel de fel de umpluturi. Pe masura ce fac o noua umplutura, gust ce iese si apreciez, fac poze si daca merita pun reteta si pe blog. Sper sa merite.   😛

„Monstrul” din ograda bunicii

Am tot dat tarcoale, prin market, la niste gaini uriase, inghetate si nu am cumparat decat atunci cand rezerva de grasime de pasare, din frigider, s-a epuizat.

Cand eram copil, parintii si bunicii cresteau in gospodaria casei, pasari (gaini, rate, gaste). Pe vremea aceea se mergea la piata, sambata, doar pentru unt, branza si legume. Targ de pasari si animale nu era in fiecare saptamana si in plus erau si foarte scumpe. In alimentara nu se aducea carne de niciun fel. Mai venea cateodata cate o femeie de la tara, cu curcani sau gascani.

Se consuma in familie, cam ce crestea fiecare in gospodaria proprie, in special pasari. Tata mai aranja cu cate un cunoscut de-al lui, care avea gospodarie mult mai mare decat a noastra, sa aduca animale vii (purcel, oaie, vitel).

Bunica crestea niste gaini – mamut, care se plimbau tantose prin ograda, gaini pe care le indopa cu malai fiert, pentru a face oua rosii, cu galbenusul portocaliu.

Se ingrasau sarmanele gaini atat de tare (ajungeau la 4-5 Kg), incat cadeau din varful gardului, unde se urcau si mureau. Nu am inteles niciodata cum puteau gainile alea imense sa zboare pana in varful gardului, de la curtea pasarilor (gardul avea cca. 1,2 m inaltime).  De fiecare data cand murea cate o gaina incepeau in familie discutiile de genul – iarasi ati indopat in nestire (catre mama si bunica), pasarile astea (ziceau tata si bunicul). Daca de curiozitate se cauta gaina din ce motiv a murit, gaseau inima, ficatul si pipota pasarii, inglobate total in grasime, de nici nu se mai vedeau.

Niste gaini imense, se gaseau cateodata la cozile pe care le faceam prin anii ’80, cand se dadea pe cartela, cate o jumatate de gaina de persoana aflata la coada. Pandeam cand se bagau gaini mari si stateam toata familia, la coada. Daca aveam noroc puteam prinde 4 jumatati de gaina – era rezolvata carnea de pasare, pentru cca. o luna.

Am cumparat o gaina de 4,5 Kg si am lasat-o sa se dezghete de seara pana dimineata. Am curatat-o bine de fulgii ramasi si am parlit-o la flacara aragazului. Am cautat-o prin interior sa dibui ce au mai lasat comerciantii pe acolo.

Secretul bucatarului ! Am luat grasimea in exces si am topit-o intr-o tigaita. Untura am pus-o intr-un borcan, cu putina sare. Borcanul se pastreaza in frigider. Untura o poti folosi 3-4 luni, ca adaus de gust, la supe, ciorbe si mancarici sau pentru prajit legume.

Pentru sanatate ! Copii fiind, cand raceam iarna, mama ne dadea dupa amiaza, pe la 4, cand ni se facea foame, un sandwich cu untura de pasare intinsa pe paine, cu sare si ceapa.

Gaina am pus-o la fiert intr-o oala mare, cu apa rece si sare, o ceapa, o radacina de patrunjel, o radacina de pastarnac, un morvoc si o bucata de telina. Am adunat spuma de deasupra, care s-a format la fierbere (spuma foarte putina, deci gaina a fost crescuta cu cereale).

Fiertul gainii (pana a intrat varful cutitului, usor, in pieptul pasarii) a durat vreo 3-4 ore, cu capacul pus la oala, la foc potrivit. A iesit o zeama minunata, cu strelice de grasime de pasare, plutind deasupra, o zeama parfumata si foarte gustoasa, din care voi face multe feluri de supe.

Sanatate curata ! Mie imi place supa de pasare, fierbinte, in care pun cateva picaturi de zeama de lamaie,  sa o beau cu cana.

Secret ! Daca ai lasat prea multa grasime, pe pasare, cand ai pus-o la fiert, o aduni de deasupra fierturii (cand s-a racit zeama) si o pui separat intr-un borcan, pus in frigider. O consumi repede, folosind-o prin alte supe sau ciorbe, ca sa nu rancezeasca, in borcan.

Legumele le-a folosit sotia pentru o salata mica, de beuf.

Si ce daca ? La fiert, s-a mai rupt pielea pasarii, ca era si greu de manevrat. Cand o intorci, in afara ca ai grija sa nu se rupa carnea sau pielea, mai esti atent sa nu te arzi cu zeama fierbinte.   :(     S-a stricat putin fasonul pasarii, dar gustul (esentialul) nu s-a alterat in niciun fel.

Dupa ce a fiert, gaina se poate portiona si face ulterior, tot felul de mancarici, nu toate o data, doar cat sa se consume in familie, 1-2 zile. Se poate pastra portionata, la congelator, in pungi de plastic.

Se poate consuma si ca rasol de gaina, cu cartofi si morcovi fierti.

Eu am preferat sa bag gaina fiarta, la cuptor, pe cartofi, sa o rumenesc si apoi sa o portionez. Portionata se poate pastra la congelator, in pungi de plastic.

Friptura de gaina, astfel preparata este deosebit de frageda.

Friptura se serveste fierbinte (copanele si aripile) sau rece (pieptul, feliat), cu cartofi la cuptor sau cu cartofi piure. O salata verde cu ceapa si verdeata (patrunjel si marar verde), sare, ulei de masline si otet de mere, accentueaza gustul de pasare. Un pahar de vin alb demisec te ajuta sa mesteci mai usor.   😀

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla ! Nu ezitati sa cumparati gaini cat mai mari. Am zis gaini, nu cocosi, care sunt atosi si nici nu au grasime.   😉

Secretul cumparatorului ! Cum deosebim cocosul de gaina, in acelasi fel de ambalaj, in pungi de plastic, inghetate ? Cocosul este mai lunguiet iar gaina mai latareata. Cocosul are carnea rosiatica, iar gaina are carnea alba. Prin punga inghetata, daca te uiti cu atentie, vei vedea si grasimea, de culoare galbena. Folositor pontul, nu ?   😛

Chiftelute din carne de porc, cu legume prajite

Tocaturile nu prea sunt agreate de catre nutritionosti. Acestia pot fi intelesi daca ne gandim cat sufera ficatul uman, daca zilnic ne indopam cu tocaturi.  Hamburgherii, acest produs cu care americanii au impanzit lumea sunt tot un fel de tocatura, dar pe langa ingredientul carne, mai contin si tot felul de germeni de crestere/ umflare, poate chiar amidon si de ce nu conservanti. Cum altfel ar putea sa arate asa de falnic si  apetisant, un big mack, de exemplu ? Nu stiu daca am scris corect denumirea, dar ideea de nu prea curat (ma refer la ce ar mai putea contine, pentru aspect, in plus fata de carne) ramane aceeasi.   :(

Eu cumpar spata de porc – carne macra cu ceva urme de grasime si rog fata sa o toace in fata mea, la masina cu gauri mari, ca sa simti in gura continutul chiftelei si in acelasi timp sa eviti pacaleala comerciantului avid de castig, care te miri ce mai baga in carnea tocata, care se vinde preambalata, la pachet.

In drum spre casa trec prin piata si cumpar niste verdeata – patrunjel, marar si o legatura de ceapa verde. Vad cam ce legume proaspete sunt pe tarabe si iau ce imi place. Vara si toamna, oferta este mare si variata. Poti sa iei vinete, morcovi, ardei gras, dovlecel, telina, conopida, rosii mici si mari.

Toci o ceapa alba marunt si o calesti in putin ulei de floarea soarelui sau in untura de porc. Amesteci carnea tocata cu ceapa prajita, cu multa verdeata tocata marunt, cu putina branza de oaie rasa pe razatoarea mica, cu 2 oua. Pui sare si piper proaspat macinate, dupa gust. Amestecul obtinut trebuie sa fie uniform si pastos.

Faci bilute mai mari sau mai mici sau palmute, din amestecul obtinut. Le dai prin faina si le prajesti in ulei incins sau in untura de porc, la foc potrivit. Scoti chiftelele pe o hartie absorbanta, pentru a „suge” surplusul de grasime (tanti nutritionista ar zice – pentru a indeparta surplusul de grasime  😀  )

Speli tigaia si incingi niste unt amestecat cu putin ulei de masline. Pui 2 catei de usturoi in uleiul incins, sa dea gust. Prajesti legumele, portionate, pentru a se rumeni uniform si fara a se arde. In timpul prajirii legumelor pui sare si piper proaspat macinate, dupa gust. Peste legumele prajite, scoase din tigaie, poti sa razi niste cascaval sau branza de oaie.

Reteta se serveste fierbinte, cu mujdei de usturoi (usturoi verde tocat fin sau catei de usturoi presati, verdeata tocata marunt, ulei de masline, zeama de lamaie sau otet de mere si miere, iaurt, sare si piper – proaspat macinate, dupa gust), in care ai amestecat bine toate ingredientele.

Minunat te vei simti cand vei „muia” bucatica de chiftea in mujdei si o vei plasa impreuna cu o bucatica de leguma, pe „soseaua gatului”. Daca tot am inceput cu citate din cantece de pahar, nu poate lipsi de la masa un pahar de vin alb demisec si o felie de paine proaspata, facuta in casa, la vasul roman sau la cuptorul minune.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni oriunde va veti afla ! Nu uitati sa mancati sanatos, proaspat gatit in casa. Uitati de vorbele devenite o moda printre tineri – nu avem timp sa gatim, noi venim acasa, seara tarziu, de la serviciu. Asa o fi, dar sanatatea este mai presus de toate.

Pot fi unii mai carcotasi – pai tu ne dai numai retete grele, cu unt, untura si prajeli, ori acum sunt la moda retetele facute la abur, la wock, la cuptor sau la gratar. Au dreptate, partial doar. Se uita tocmai esentialul unei retete – gustul mancarii.

Batranii nostrii au trait pana la varste peste 85 de ani, mancand romaneste, dar fara a face excese. Nu te obliga nimeni sa mananci numai prajit, gras, acru, iute sau sarat, mereu, la fiecare masa, de 3-4 ori pe zi, in cantitati greu de suportat de catre organismul uman.   8)

Mancare de gutui cu aripi de curcan

Soacra mea facea mancare de gutui, toamna, cand apareau gutuile pe tarabe, in piata. Acuma cand prin market gasesti gutui mai tot timpul anului, ai materia prima si poti sa treci la gatit.

Cand eram copil, gutuile le pastrau parintii mei, pe timpul iernii, invelite in ziare, in lazi cu fan. Lazile se depozitau in beciul casei, unde era iarna o temperatura constanta de 15-18 grade C.

Tot in beci, bunicii si parintii nostrii pastrau in lazi cu nisip – radacini de patrunjel, pastarnac, morcovi. Invelite in ziare si puse in lazi pastrau ridichii, sfecla rosie, varza alba si varza rosie, mere, pere.

Marele secret al pastrarii gutuilor pe timp de iarna ! Nu se curata de puful lor natural si nu se spala.

La bloc nu am reusit niciodata sa pastrez gutui de-ale noastre, romanesti, mai tarziu de sfarsitul lui noiembrie.   :(

Bunica facea si ea mancare de gutui, dar punea zahar caramelizat, cam mult si mie nu imi prea placea. Si soacra mea punea putin zahar in mancarea de gutui. Eu nu pun zahar, deloc. Am gasit alt ingredient, minunat, care cam schimba filozofia mancarii de gutui facute de bunica si soacra mea,…. dar toate la timpul lor.   8)

Mancarea de gutui cea mai gustoasa se obtine cu carne de pasare (pui, rata, gasca sau curcan), folosind copanele sau aripile.

Legumele folosite sunt 1 ceapa alba, mare, 1 gogsar, 1 ardei capia verde sau 1 ardei gras verde, verdeata (marar si patrunjel verde), 1 rosie mare, suc de rosii.

Se pot folosi ardei taiati si rosii din congelator, puse asta toamna si suc de rosii facut tot in toamna.

Pentru reteta iti trebuie 2 gutui mari, galbene, sanatoase, puternic mirositoare (sa umple bucataria de iz de toamna, cu miasmele lor).

Secret ! Nu lasati legumele congelate sa se dezghete. Puneti-le inghetate in mancarea pe care o preparati, pentru a nu-si altera gustul si a pierde din vitamine.

Se toaca ceapa, ardeiul si gogosarul, in bucati mai mari si se calesc in untura de pasare pana ceapa devine sticloasa. Nu se adauga apa, au legumele destula apa, in special cele congelate.

Pentru iutire se pot pune cateva firisoare de ardei iute.

Se pune peste legumele taiate, sare grunjoasa si piper, proaspat macinate, pentru a obtine un gust mai pregnant. Se aduga si o frunza de dafin. Se amesteca cu lingura de lemn, sa nu se prinda legumele de fundul cratitei. Nu se pune capacul la cratita, pentru a permite vaporilor de apa sa iasa spre hota aragazului. Capacul oalei condenseaza vaporii de apa degajati la fierbere si lichidul se mentine in cratita, iar mancarea va iesi zeama lunga (cum ar zice un unchi de-al meu, fost maistru bucatar).

Cand legumele s-au calit, se adauga rosiile (de pe care s-au luat pielitele), taiate felii. Se lasa la fiert pana se obtine un sos care sa acopere legumele.

Secretul bucatarului ! Cureti gutuile de seminte si de partea lemnoasa de la mijloc. Tai gutuile felii potrivite. Pui zeama de lamaie peste gutui si le inchizi ermetic, intr-o punga de plastic, pe care o pui la rece, in frigider, pana le vei pune in mancare. Gutuile taiate se oxideaza repede si prind o culoare maronie. Cu cat le folosesti mai repede dupa ce ai taiat gutuile, cu atat vor fi mai aratoase si mai mandre.

Cand sosul de rosii este format, se adauga gutuile, felii. Se amesteca bine compozitia si se lasa la fiert cateva minute, pana se moaie gutuile.

Atentie ! Nu ciorbacai cu lingura de lemn prin mancare ca vei rupe feliile de gutui, vei zdrobi legumele taiate si strici tot fasonul mancarii.   :(

Aripile de curcan se fierb pentru o supa cu galusti, in apa cu sare si legume. Se pot folosi si aripi de curcan facute la cuptor.

Aripile de curcan fierte/ facute la cuptor, se adauga in mancarea de gutui si se amesteca toata compozitia. Pentru a prinde si aripile de curcan gust de mancare de gutui, se mai lasa la fiert 2-3 minute (daca aripile de curcan sunt facute la cuptor lasi 4-5 minute).

Se presara verdeata tocata marunt si se pune capacul la cratita. Se lasa 10 minute sa se omogenizeze miroasele din cratita si cu izul de verdeata proaspata.

Mancarea de gutui se serveste calda, cu paine de casa, proaspata. 

Cine doreste poate servi si o salata verde cu ceapa, sare, piper, zeama de lamaie si ulei de masline.

Un pahar de vin alb sec este bine venit. Mai taie din gustul de dulce al gutuii. Zeama de lamaie in care s-a macerat gutuia nu reuseste sa taie de tot gustul de dulce, de fapt nici nu am intentionat asa ceva. Doar am inlocuit in reteta, zaharul cu zeama de lamaie, dandu-i si alt gust.   😀

Risc asumat ! Daca folosesti gutui care nu au fost bine coapte sau gutui mult prea mari ca sa fie dulci si gustoase (adica alea turcesti si grecesti, fortate sa cresca cu biostimulenti), risti sa obtii o mancare nu prea dulce, in schimb cam acra. Se impune sa gusti gutuile inainte de a le pune in zeama de lamaie, la macerat.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla ! Nu uitati, noi romanii am fost invatati de mici copii, sa consumam legume si fructe, la timpul lor, adica atunci cand le culegem din gradina sau direct din pom. Toamna si iarna foloseam numai legume si fructe pe care parintii nostrii reuseau sa le pastreze in camara sau in beciul casei. Stiau ei bunicii nostrii cand ziceau – toate la timpul lor.

Ciorba din cap de piept de vitel, acrita cu zeama de castraveti

Daca te uiti prin macelelarii, toate vand carne de vitel. Nici market-urile nu se lasa mai prejos cand este vorba de a te ademeni sa cumperi – si ei vand carne de vitel, ambalata la pungi mai mari sau mai mici, cu oferte de pret care mai de care mai tentante (zic ei, ca sa credem noi).

Comerciantii, se pare, ne cunosc foarte bine pe noi cumparatorii – suntem tentati sa luam mai mult, daca este si mai ieftin.   😀

Cum nu intotdeauna mult inseamna si rentabil, iar ieftin nu inseamna neaparat ceva de calitate indoielnica, de cele mai multe ori cumparatorul este cel pacalit. Nu credeti ? Comparati in orice market pretul la pulpa de vitel, la pachete de cca. 1 Kg cu cel de la pachetele familiale (unde se face reclama ca pretul ar fi mai mic cu cel putin 10 %). Neamtul nu pleaca niciodata la cumparaturi fara calculatorul de buzunar. Stie el de ce. Noi romanii radem de nemti, zicem ca sunt calici, dar de fapt ei nu suporta sa fie inselati. O fi bine, o fi rau ? Poate vom afla si noi romanii, candva.   😛  

Daca vrei sa cumperi carne cruda, de vitel, trebuie sa stii ca animalul in viu are pana in 200 Kg. Asta inseamna sa te uiti cu atentie la modul cum este taiata bucata pe cere vrei sa o cumperi – adica ditamai bucatoaia de pulpa, nu poate fi de vitel. Carnea de vitel este de un rosu aprins si are pielite stravezii. Daca vezi carne de un rosu deschis, cu pielite baloase, nu cumpara, vitelul era prea mic cand l-a taiat (din te miri ce cauza). Ar mai fi ceva secrete legate de textura carnii, dar deja intram intr-un domeniu pe care il stapanesc doar macelarii profesionisti.

Pentru ciorba de vitel, capul de piept este cel mai potrivit deoarece are os mic, carne destula si frageda, grasime putina si o parte moale de zgarci, care toate, dau un gust deosebit preparatului. 

Pentru ciorba iti trebuie o radacina de patrunjel, un morcov, un cartof, o telina mica, o radacina mica de pastarnac, o ceapa mica, o bucatica de praz, cateva fire de ardei gras si 3-4 rosii scoase din congelator.

Oparesti carnea in 2-3 minute, in apa clocotita. Arunci apa si speli carnea cu apa calduta.

Rosiile le pui inghetate, curatate de pielita si tocate marunt, spre sfarsitul fierberii ciorbei, altfel va dura fierberea mai mult timp.

Toci toate legumele dupa cum crezi de cuvinta, oricum in bucatele nici prea mari dar nici mici. Calesti legumele in cratita de ciorba, in putin ulei de floarea soarelui, pana se inmoaie ceapa si legumele capata o lucire de unsoare deasupra.

Poti sa adaugi si cateva firisoare de ardei iute si sa presari niste piper proaspat macinat. O ramurica de marar uscat, pusa la fiert o data cu legumele si carnea este bine venita.

Secret ! Nu pui sare, deoarece zeama de castraveti poate fi mai sarata, daca ai fost distrat sau cam obosit (?!), cand ai pus muraturile. Mai bine sa trebuiasca sare cand servesti ciorba, decat sa fie prea sarata.

Adaugi carnea si apa rece pana la 4 degete sub gura oalei de ciorba. Carnea de vitel fierbe repede si nu trebuie sa pui ciorba sa fiarba la oala de presiune.

Pui ciorba sa fiarba, la foc mare mai intai, cu capacul pus pe oala de ciorba, pana incepe fierberea, apoi reduci focul si lasi ciorba sa fiarba la foc potrivit, constant, cu capacul pus pe oala (sa se condenseze vaporii si sa se scurga tot in lichid) pana intra furculita, usor, in carne.

Cine nu stie ? Fierberea mocnita a ciorbelor innobileaza gustul si dilata narile mesenilor. Ce mai freamat, ce mai vuiet, se va naste in curand, la gura infometatilor.   😀

Scoti niste zeama de castraveti, din cei pusi toamna, in saramura. Fierbi zeama de castraveti si culegi cu o lingura „floarea” care se strange deasupra. Amesteci zeama de castraveti cu restul de ciorba, adaugi rosiile tocate marunt si mai lasi sa dea in cateva clocote.

Faramitezi intre degete niste leustean uscat (pui leustean verde taiat mai mare, daca ai) si il adaugi in ciorba. Opresti focul si lasi ciorba sa se odihneasca vreo 15 minute, sa se amestece miroasele deja cuprinse in ciorba, in timpul fierberii, cu miasma de leustean.

Ciorba se serveste fierbinte, cu adei iute, hrean si mamaliga calda. O tuica fiarta sau rece iti deschide apetitul.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla ! Ciorba calda servita de cel putin 2-3 ori pe saptamana, la pranz, inseamna sanatate garantata, la stomac. Sunt femei si barbati (nu putini la numar, eu nefacand din pacate parte din ei), care nu se aseaza la masa de pranz, daca nu se serveste ciorba sau supa. Daca te uiti la fata lor, straluceste si plesneste de sanatate. Oare de ce ? Zic eu, printre altele si pentru ca mananca sanatos si gustos.   😛

Crap la cuptor, cu legume

La inceputul primaverii se gaseste prin pescarii crap romanesc, de crescatorie – un peste mai gras, destul de gustos (mai putin gustos insa, decat crapul salbatic, prins in baltile Dunarii sau in Delta Dunarii). 

Sunt cateva crescatorii care livreaza peste proaspat, mai tot timpul anului, in special crap si caras. De hrana pe care o dau patronii crescatoriei, la pesti, depinde foarte mult gustul pestelui comercializat.

Cand am de unde alege, cumpar peste proaspat de Dunare – crap, somn, scrumbie, avat, mreana, stiuca, salau. Mai cumpar pastrav de crescatorie (sunt numai in munte, la apa limpede, curata) si biban romanesc (oricand – fiind preferatul meu si ori de care ori gasesc, fiind greu de gasit). Nu am incercat pestele proaspat (?!) adus de peste mari si tari – dorada, biban de mare, lufar, etc. Mai cumpar cotlet de somon proaspat sau cozi de somon congelate. Din pestele congelat cumpar macrou, sardina, cod mare, merluciu si pangasius.

Cand am permis de pescuit (anul acesta mi-am cumparat) prepar ce prind.   :(

Am cumparat un crap romanesc, proaspat, de 1,5 Kg, cu solzi putini (crap oglinda). L-am verificat la ochi – sa fie limpezi nu alburii, la branhii – sa fie de un rosu aprins, la solzi – cand il apesi, sa-si revina imediat ce ai incetat apasarea. L-am curatat de solzi si de intestine. Era sigur proaspat – basica era intreaga. Am spalat laptii, bine si i-am pus la scurs intr-o sita. Am spalat bine pestele cu apa rece si l-am lasat la scurs in stativul de farfurii.

Poti folosi orice legume doresti, in orice combinatie. In timp iti stabilesti combinatii diferite, in functie de sezon, ca sa eviti sa cumperi de prin market, legume turcesti sau grecesti – aspectoase, dar nu la fel de gustoase.

Am folosit praz, ceapa alba, lunguiata, cartofi rosii. Am spalat in jet de apa rece si niste ciuperci albe, proaspete (cumparate din marchet), taiate in jumatati.

Secret ! Legumele se pun intregi daca sunt mai mici sau se taie in bucati destul de mari, pentru a se coace in acelasi timp cu pestele.

Mare secret ! Prazul si conopida se oparesc inainte de a le pune la cuptor, 3-4 minute, in apa clocotita.

Pestele se cresteaza pe ambele parti, cu un cutit cu lama subtire, bine ascutit (cutit incovoiat, special pentru peste). Se unge pestele cu ulei de masline si zeama de lamaie, se presara sare grunjoasa si piper – proaspat macinate, cimbru si o ramurica de rozmarin (luata din glastra, de pe balcon). Acelasi tratament il aplici pestelui si la interior. In interiorul pestelui pune ramurica de rozmarin.

Important ! Se „maseaza” pestele, ca sa intre bine ingredientele prin taiaturi. Se lasa pestele, la rece, in frigider, 30 de minute pentru a se „innobila” cu miasmele condimentelor si a se „bucura” de binefacerile uleiului de masline si a lamaii proaspat stoarse. Pestele „palpat” si „inmiresmat” este mai gustos, mai fraged si de ce nu – mai aspectuos, dupa gatit.   😀

Legumele si ciupercile le „tratezi” si pe ele cu ulei de masline, sare, piper, cimbru. Amesteci bine, cu mainile si asezi legumele intr-o tava de inox. Pui vreo cateva firisoare de ardei iute printre legume si 3-4 catei de usturoi.

Asezi pestele pe legume si scurgi deasupra tot sosul in care s-a macerat pestele. Intr-un colt al tavii pui si laptii scosi din peste, cand l-ai curatat.

Bagi tava in cuptorul incins, la foc potrivit, pentru 30-40 de minute. Nu pleci la televizor, te mai uiti prin geamul aragazului si daca a inceput sa se rumeneasca pestele si cartofii, scoti tava din cuptor si amesteci cu grija legumele si intorci pestele. Lasi la cuptor, pana se rumeneste usor pestele si pe cealalta parte. Pestele este facut, daca atunci cand bagi varful cutitului, langa capul pestelui, carnea este alba-rozalie, nu sangerie.

Atentie ! Fii bland cu pestele daca nu vrei sa-l rupi. Nu ingramadi legumele cu lingura ca si ele se rup si strici aspectul. Chiar daca gustul este esential, nici aspectul nu trebuie neglijat. Oricum, scuza bucatarului de ocazie, cum ca doar gustul conteaza, nu tine decat prima data.    😛

Nu uita ! Tava de inox este mai mereu fierbinte. Daca o manevrezi cu manusi de bucatarie, scapi de neplacerile provocate de arsurile termice. Daca ai uitat si ai patit-o, nu incepe sa te vaiti, fugi la chiuveta si treci mainile prin jet de apa rece, vre0 5 minute. Te ungi apoi pe suprafetele inrosite, cu putin ulei de floarea soarelui. Daca ai facut niste bubite mici rosii, albe in cap, nu te grabi sa le spargi, te va ustura crunt.   8)

Reteta se serveste fierbinte, cu mamaliga calda si mujdei de usturoi. Cel mai potrivit este mujdeiul din usturoi verde, taiat fin, amestecat cu patrunjel si marar – verde, taiate fin, sare, piper, ulei de masline, zeama de lamaie si iaurt.

Cei sensibili cu stomacul pot servi, dupa gust, zeama de lamaie, in loc de mujdei.

Un pahar de vin alb, dulce, te va ajuta sa savurezi mancarea.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla ! Sa stiti ca reteta aceasta se face mai repede decat mi-a luat mie sa o scriu, sau ma rog, pe acolo. Oricum in 2 ore veti servi o reteta deosebit de sanatoasa, fara condimente pregatite prin Ungaria.

Apropo, sunteti curiosi ? Daca da, cititi ce scrie pe plicurile/ borcanele/ cutiile cu condimente, pe care le gasiti pe rafturi, prin market. Auzi dom’le: patrunjel cu urme de salvie sau cimbru cu urme de marar, s.a.m.d. Nici prin gand nu mi-a trecut ca in condimente se baga coloranti sau stabilizatori, amidom si nu mai stiu ce.    😕  

Ce ti-e si cu comerciantii astia ! Cand te gandesti ca patronii mai si platesc doctoranzi in condimente sau poate tocmai de aia au aparut tot felul de „urme” prin condimente. Dar daca, de fapt, urme sunt tocmai condimentele pe care dai o groaza de bani ?   :(

Iahnie de fasole boabe, cu porcarele

Fasolea boabe este considerata de catre noi romanii un aliment de baza, existand multe retete in bucataria stramoseasca. Mie imi place fasolea gatita oricum, singura conditie este sa fie facuta de catre mine.    😀

Cand eram inca la serviciu, neexistand o pauza de masa stabilita ca atare, uneori ii gaseai pe lucratori servind masa, in vestiar sau la locul de munca/ postul de lucru. Mai tarziu s-au infiintat cantinele de sectii unde se servea masa, pe mai multe serii de lucratori, pentru a nu lasa instalatiile aflate in functiune, nesupravegheate. La inceput, au prins aceste cantine. Cand s-a „scumpit” viata ca urmare a nebuniei lui Ceasca de a plati datoriile tarii catre capitalistii exploatatori (ca si cum plata datoriilor atunci, ar fi contat in vreun fel pentru guvernantii instalati dupa decembrie ’89   :(   ), tot mai putini lucratori serveau masa la cantina, satui fiind de peste congelat si orez.

Bucatele etalate iarasi, pe mesele de lucru, erau variate, la fiecare dupa modul cum reusea sa se „descurce”. Pur si simplu ramneam la orice fel de fasole, aparea din geanta/ sacosa altuia. Nu eram singurul, „batalia” fiind imediat ce ne asezam la masa, declansata pe fasole. Inventasem masa la comun, tocmai pentru a ne diversifica pranzul. 

Pentru iahnie, pui de seara, la muiat in apa rece, fasolea boabe – alba, cu bob mare si lunguiet, aleasa si spalata inainte in cateva ape. Apa trebuie sa acopere de un lat de palma, boabele de fasole, care in apa rece, se umfla.

Secret de tinut minte ! Daca fasolea nu se umfla inseamna ca este veche (de 2-3 ani) si atunci va fierbe mult timp, deci va trebuie sa pui mai multa apa rece, in oala de presiune.

Ca regula generala, cand gatesc fasole, pun la muiat 0,5 -1 Kg de fasole. Daca tot fierbi la oala de presiune si faci abur in bucatarie, macar sa stii de ce. Fac mai multe feluri de fasole, o data.

Am mai scris si alte retete cu fasole boabe, care se regasesc pe acest blog (ciorba de fasole, fasole boabe cu ciolan afumat/ proaspat, fasole batuta, etc.). Voi mai scrie si alte retete.

Secret ! Cand ai pus la muiat fasolea, imediat se ridica la suprafata boabele seci si „pielitele” care se desprind de pe boabe. Acestea se aduna cu o spumiera si se arunca (sau se fierb impreuna cu cartofi si malai cand faci mancare pentru porc, daca ai de crescut in ograda proprie asa ceva    😛   ).

A doua zi, o sa gasesti fasolea umflata. O speli in cateva jeturi de apa rece si o pui la fiert in oala de presiune, impreuna cu porcarele si untura de porc in care au stat (carnati si carne, scoasa de la borcan, incalzite in tigaie).

Poti folosi in loc de porcarele, o scarita de porc, afumata sau o coada de porc afumata si carnati afumati sau costita de porc afumata. Tai ce ai gasit in macelarie sau in magazinul producatoruluiu sau in market, in bucati potrivite pe care  le prajesti 1-2 minute, pe fiecare parte, in untura de porc.

Se adauga in oala de presiune o ceapa intreaga, cateva bucati de ardei gras, inghetat, o radacina mica de patrunjel, o radacina mica de pastarnac, un morcov, o telina mica.

Se adauga apa rece, care sa acopere de 2-3 degete ingredientele. Se pune o legatura de cimbru si o lingura de sare grunjoasa.

Oala de presiune se pune pe flacara mare a aragazului pana incepe sa fluiere, apoi se reduce focul, pentru a se asigura o fierbere constanta, pentru cca. 1,5-2 ore.

Atentie, nu uita ! Daca fasolea este batrana, trebuie pusa mai multa apa rece si oala de presiune lasata sa fiarba, de cand incepe sa fluiere, cca. 2-2,5 ore.

Opresti oala de presiune, o lasi sa se depresurizeze singura si apoi scoti capacul de la oala.

Nu incerca ! Chiar daca te grabesti este  riscant sa scoti capacul de la oala de presiune, fara sa se depresurizeze singura sau sa incerci sa o racesti cu apa rece. Poti sa te frigi cu stropii de lichid care sar din oala pe maini si chiar pe fata.

In timp ce oala se depresurizeaza singura, fasolea mai fierbe si se „leaga” boabele intre ele, capatand aspectul de iahnie (fasole mai seaca, cu putina apa si boabele umflate bine). 

Se adauga suc de rosii sau 2-3 rosii inghetate, de pe care ai scos pielitele. Se trec rosiile inghetate prin jet de apa calduta si apoi se iau pielitele cu varful unui cutit ascutit. Se toaca marunt rosiile si se adauga inghetate, peste fasolea boabe. Se pune pentru 15 minute oala la fiert pe foc potrivit, fara capacul pe oala. Trebuie sa dea in cateva clocote si sa se omogenizeze rosiile in iahnie.

Pentru a se amesteca miroasele lasa iahnia descoperita cateva minute inainte de a servi. Pune-o fierbinte in farfurie si treci cu nasul prin aburii care se ridica. Vei umple bucataria de miasme inebunitoare  (pentru vecini   😛   ), chiar daca hota aragazului merge la maxim sau poate tocmai de aceea.

Cui ii place, pentru a aduce un iz de primavara, poate sa presare patrunjel verde, tocat marunt.

Iahnia de fasole cu porcarele se serveste cu muraturi taranesti si tuica fiarta sau nefiarta.

 Daca ai facut si paine calda, in cuptorul minune, sigur ii dai gata pe meseni.   😀

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla ! Sa nu va fie rusine ca va place fasolea, precum sa nu va fie rusine nici ca sunteti romani, chiar daca unii dintre noi ne cam fac sa strambam din nas sau sa vrem sa nu fie de-ai nostrii.

xxx Si ce daca se adeveresc vorbele unor rautaciosi, cum ca fasolea baloneaza si produce gaze.   😀   Chiar nu se pune, in comparatie cu deliciul retetei si cu consumarea unui preparat de-al nostru, pur romanesc.

Delicatesa din urechi de porc, afumate

Am vazut in urma cu vreo 3 luni, in market, niste pachete vidate, cu urechi de porc proaspete, taiate fideluta, pentru care comerciantul dadea o reteta de preparare, folosind un nume ciudat, parca curechi (?!). Cum nu umblu de obicei, cu ochelarii dupa mine, nu am putut deslusi, ce scria cu litere mici, pe pachet.    :(

De fapt nici n-a contat decat ideea care mi-a stat de atunci in minte, cum ca sa experimentez o reteta noua, din urechi de porc afumate. Voi incerca si cu urechi de porc proaspete, alta reteta.

Cand pui de o ciorba de afumatura de porc (cozi, sira, scarita, costita, ciolan – in ce proportie doresti si din care sortimente alegi), nu uita sa adaugi si 2 urechi de porc, afumate. Ai grija sa cumperi din timp niste urechi de porc mari, carnoase, fara par pe ele, afumate omogen – de culoare maronie. Eu am gasit niste urechi de porc, afumate, cam de 400 grame/ bucata. Nu am gasit inca urechi de porc proaspete, care sa imi placa.

Speli bine urechile cu apa calduta, le parlesti la flacara mare a aragazului, le razuiesti cu cutitul, le speli iarasi cu apa calduta. Pui urechile la fiert, impreuna cu carnea si legumele, pentru ciorba de afumatura, in oala de presiune.

Cand opresti oala de presiune, dupa ce se depresurizeaza, scoti urechile din oala, le lasi sa se scurga bine si sa se raceasca. Tai urechile in fasii subtiri si lungi.

Pregatesti un fel de mujdei de usturoi -amestec din catei de usturoi pisati in clestele special (sunt clesti din aluminiu sau din inox, de vanzare, in market), ulei de masline, otet de mere si miere, sare si boia de ardei iute si boia de ardei dulce.

Amestecul (omogenizat cu o furculita sau prin agitare in mana, intr-un borcan cu capac etans), il pui peste urechile taiate fin si amesteci bine, pentru a se omogeniza si pentru a se invalui feliutele de carne cu lichidul. Presari deasupra patrunjel verde, taiat fin.

A iesit o minunatie. Nu am cuvinte sa ma laud cu multitudinea de mireasme si gusturi ce au putut iesi, dintr-o toana a mea.    😀

Secret neverificat inca ! Data viitoare cand voi face reteta, deoarece s-a simtit cam tare usturoiul la papile, voi pune mai putin usturoi si voi adauga iaurt sau smantana in amestec. La primavara, cand va aparea usturoiul verde voi face reteta cu usturoi verde. Voi incerca si cu marar verde. Na, v-am spus deja toate secretele mele, in legatura cu ce am de gand sa mai fac pentru a imbunatati reteta. Daca tot am inceput cu divulgarea publica a ideilor mele, voi face aceeasi retata si cu urechi de porc proaspete. Nu am gasit inca miroasa – condiment pe care sa o pun in dressing, pentru a pastra mirosul de fum.

Era sa uit. Delicatesa se serveste rece, dupa ce ai tinut castronul in frigider macar 2 ore. Pune la indemana si o bucata de paine prajita. O tuica fiarta, aburinda (in tuica, la fiert, nu uita sa pui cateva boabe de piper si zahar ceva mai multicel), va face ravagii printre mesenii curiosi sa serveasca ceva nou.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla ! Cine nu incearca sa experiemnteze, in bucataria proprie, nu are voie sa critice retetele facute de altii.   😛

Scriind, deja mi s-a facut pofta sa mai pregatesc inca o data, reteta. Cum am in congelator niste urechi de porc, afumate, cat de curand voi purcede la a repeta reteta. Cine poate stii ce idei imi mai vin ?!    😀

Omleta cu ciuperci

Simplu, rapid, gustos, sanatos (daca servesti pana la ora 19, dupa cum zic medicii). Ce am uitat ? Aha…foamea care iti face marunt in stomac si te obliga sa iei cat mai repede o hotarare culinara.

Cum ai renuntat de ceva vreme, sa apelezi la  saorma, servita la botul calului, la turcul din coltul strazii sau la pizza (numai aluat, ceva suc de rosii – mai mult apa, 3 felii subtiri de salam cu iz de ranced si niste branza prea sarata, aruncata deasupra), de la fratele turcului din colt, care si-a facut propria afacere si-i zice acuma pizzerie, reteta mea va prinde cum nu se poate mai bine (sau cel putin sper ca asa va fi).   😀

Reteta se face dimineata, la pranz si seara. Nu mereu, in fiecare zi. Foame sa ai.

In drum spre casa sau de cu seara, cumperi ciuperci, oua, ceapa, verdeata (marar si patrunjel), cascaval sau branza de oaie.

Speli bine ciupercile de nisip si le lasi la scurs intr-o sita.

Cureti o ceapa alba mai mare si o tai solzisori. Reteta este si mai delicioasa daca folosesti o legatura de ceapa verde si un catel de usturoi, tocat fin.

Prajesti ciupercile si ceapa, intr-o tigaie de teflon, in ulei incins, in care ai pus un bot de unt, la foc potrivit, pana „sticleste” ceapa si se moaie ciupercile.

Cum, nu v-am spus ce este bot-ul ? ……O lingura de unt.

Bati cu telul sau cu furculita, 2-3 oua de gaina, intr-un castron. Adaugi verdeata taiata marunt. Poti sa razi si niste cascaval/ branza, dar risti sa se prinda omleta de tigaie, daca ai pus prea mult.

Rastorni ouale batute peste ciuperci si ceapa. Ai grija sa „imprastii” omogen ouale batute in tigaie ca sa acopere toate ciupercile.

Intorci omleta o singura data, cand colturile ei se desprind de marginea tigaii.

Secret ! Te poti folosi de un capac plat, din inox, mare cat gura tigaii, ca sa sprijoni omleta din tigaie si apoi sa o „prelingi” cu grija si indemanare inapoi in tigaie. Cum adica s-o sprijoni ? Pui capacul pe tigaie, cat mai etans, tii apasat cu o mana si rastorni tigaia peste capac, cu cealalta mana.

Atentie ! E pericoloso sporgersi (mama ce ma pricep la italiana) !   😛   Daca ai pus prea mult ulei de floarea soarelui, risti sa se scurga pe sub capac si te arzi pe maini. Miscarea cu capacul, se face numai sub supravegherea unui bucatar batran, experimentat in astfel de miscari.   😀

Imediat ce ai intors omleta poti pune bucati mici de cascaval sau branza, care sa se topeasca in ou, pe masura ce se coace omleta pe partea dinspre tigaie.

Mare secret ! Cand faci omlete trebuie sa te misti repede, ca sfarluga (sparnelul) ca sa nu se prinda de tigaie si nici sa iasa necoapta. Cum reusesti ? Numai insistand, experimentand si rabdand de foame.   😛

Orice omleta se poate servi cu muraturi taranesti sau castraveti si gogosari in otet, cu salata verde sau salata de cruditati. De ce nu ar fi bine venit un pahar de bere sau un pahar de vin, alb sau rosu, de care ai ? Sa vedeti ce bine prinde o felie de paine prajita.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla ! Nu-i asa ca ati mai scapat de o grija ? Ati mai trecut peste o masa, necesara fiecaruia dintre noi pentru a trai. Doar mancam ca sa traim si sa muncim, nu traim doar ca sa mancam. Hatre vorbe.   :(