Cod cu salata de legume, la abur

Cumpar peste congelat foarte rar si de regula macrou, care este un peste gras, care se prepara foarte bine la cuptor. Prefer pestele proaspat, intreg, pe care poti sa-l transezi cum doresti.

Oferta pe piata este variata, in special de peste congelat sau peste refrigerat. Se aduce peste refrigerat din Grecia, din Norvegia, din Spania. Peste congelat se aduce de prin toata lumea. Se aduce dorada, somon, hering, stavrid – specii care nu cresc pe la noi.

Baltile Dunarii nu mai sunt rentabile pentru afaceristi, pestele se vinde mai scump. Nu conteaza pentru comercianti, ca savoarea pestelui autohton este deosebita. Poate de aceea a ajuns pestele mai scump decat carnea.

Oferta de peste proaspat, care „misca” in galantar, printre gheturi, este destul de limitata, desi baltile concesionate de stat, ofera crap, pastrav, caras. A disparut aproape complet mreana, cleanul, avatul – pesti de apa curgatoare.

Parca pestele de crescatorie de azi, nu are gustul pestelui copilariei mele, pe care il prindeam pe rau. De ce ? Se prinde tot mai putin peste autohton, pe rauri sau in Delta Dunarii si ajunge in galantare tot mai rar. De ce oare ? Greu de raspuns, dar sigur si pe pescari i-a ajuns „reforma”, adica concedierile, iar fostele gospodarii colective de pescari (nu sunt sigur ca se numeau asa) au disparut, in locul lor aparand „investitori”, adica chilipirgii si profitori cu abonament ai afacerilor cu statul.

Am gasit in pescarie, cod alb, fara cap, dar nu din cel pe care il aduceau tata si bunicul cand veneau de la oras, adica „cumparat la metru”, niste bucatoaie paralelipipedice, din care mama si bunica scoteau fileuri de peste lungi si groase.

Caut de ceva vreme un peste gustos. Pestele meu preferat – platica, crapul, carasul (prins in baltile Dunarii), il gasesti tot mai rar. Stiuca si scrumbia de Dunare se gasesc doar in sezon, in februarie- aprilie, bibanul romanesc a disparut de pe piata. Salaul creste mai nou tot in balti – crescatorii.

Mi-am propus sa folosesc aparatul cu abur, cumparat de ceva vreme de sotie.

Se lasa codul sa se dezghete, se spala cu apa rece si se curata bine in interior. Se lasa la zvantat, intr-o sita. Se unge cu ulei de masline, se stropeste cu zeama de lamaie, se sareaza si pipereaza, dupa gust. Se lasa la macerat, intr-o punga, inchisa bine, la rece, in frigider, 30 de minute.

Cat timp se macereaza pestele, cureti si speli legume (cartofi, sfecla, ceapa, morcovi, telina, patrunjel, pastarnac, conopida, praz, dovlecei, vinete, castraveti, etc.), de care iti face placere, in orice combinatie doresti. Se taie legumele in bucati mai mari, care sa se faca la abur cam in acelasi timp cu bucata de peste (scrie in cartea aparatului, cat timp dureaza, in functie de greutate). Legumele taiate se lasa sa se scurga bine de apa, intr-o sita.

Se aseaza legumele si pestele, pe etajele aparatului, dupa perioada necesara pentru a se face. Se pun condimente (piper boabe, foi de dafin, menta, etc.) in lacasul special al aparatului. Nu se pune sare, in lacas (nu stiu de ce).

La ultimul etaj al aparatului se pune orez (prespalat), cu 2-3 linguri de untura de pasare si se acopera cu apa. Se pune apa in rezervorul aparatului.

Se porneste „magaoaia” si se admira peisajul – adica aburul cum se ridica prin aparat, cum condenseaza si cum se fac legumele vazand cu ochii (ies aburi din ele si „simti” cum se inmoaie, dupa miasmele care te inconjoara).   😀

Cand totul este gata, intervine priceperea goscodinei (asa ziceau copii mei cand erau mici).   8)

Legumele se taie in forma agreata de meseni, se „sfintesc” cu ulei de masline si zeama de lamaie, se presara patrunjel verde, se pune sare si piper dupa gust.

In orez se poate pune niste ceapa prajita si/ sau ciuperci trase in unt, marar verde, tocat fin. Se sareaza si se pipereaza.

Reteta se serveste calda, cu lamaie sau cu mujdei de usturoi verde si iaurt.

Nu poate sa lipseasca un pahar de vin alb demisec.    😛

Daca ai pus la abur mai multe legume si mai variate, poti face separat o salata de legume facute la abur, care se serveste calda sau rece.

In salata rece poti sa adaugi un ou fiert tare, taiat bucati, castravete murat sau castravete verde, salata verde, leurda sau spanac proaspat, ceapa rosie taiata solzi, etc.

Se pot pune si legume inghetate, la aparatul cu abur: brocoli, varza de Bruxelles, amestec mexican de legume.

Daca amesteci legumele facute la abur cu legume proaspete, de sezon: ridichi, castravete, varza alba sau rosie (tocata fin) si/sau cu salata verde, spanac, leurda, vei obtine ceva deosebit de gustos si sanatos. Parca nici nu mai ai nevoie de carne sau de peste.   8)

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla, pe mapamond ! Fiti sinceri cu voi insiva si recunoasteti ca va place sa mancati (si inca cum   :)   ), chiar daca de multe ori „sariti parleazul” si cand va uitati in oglinda, parca nu va mai recunoasteti. Limitati-va sa mancati strictul necesar pentru varsta si greutatea voastra. Sigur puteti. Sau poate nu.   😛

Reteta de astazi, sigur, are putine calorii, nu stiu cate. Daca reusiti sa mancati de 5 ori pe saptamana salata de legume facute la abur si de alte 2 ori pe saptamana si peste, va veti pastra, sigur, greutatea ideala (sau cel putin asa sper).   😛

Pulpe de pui in sos de curry

Am primit cadou de la sotie, de ziua mea, o tigaie mare, italieneasca, cu fund gros, dublu, cu maner solid si toarta de apucat, pentru manevrat ustensila cu amandoua mainile. Ce mai, o scula cu adevarat profesionista, pentru bucataria unor gurmanzi inveterati. Pacat ca nu aveau in market si capac pe masura.   :(

De mult imi doream asa ceva, pentru ca atunci cand ne strangem tot familionul, sa facem o singura „prajeala”,  nu pentru fiecare mesean, in parte. Avantaj si dezavantaj. Avantaj pentru bucatar, dezavantaj pentru cei care vor sa serveasca ceva preparat mai altfel decat ceilalti.

Cum sa inaugurez tigaia ? Nu mi-am propus sa o folosesc numai la prajeli. Orice reteta mai pretentioasa se poate face in astfel de tigai. Fundul dublu si foarte gros al tigaii permite o fierbere constanta, omogena, a preparatului, fara a fi nevoie sa amesteci prea des, chiar deloc.

Pentru 2 persoane am cumparat 4 pulpe mari de pui, refrigerate (ca doar de aia e tigaia mare), pe care le-am spalat bine in jet de apa rece, le-am sters cu o carpa curata si le-am crestat, usor, cu un cutit bine ascutit. Nu este obligatoriu sa fie consumate la o singura masa.   😀

Pulpele de pui se ung cu ulei de floarea soarelui, se presara sare grunjoasa si piper proaspat macinate si putin cimbru uscat, avand grija sa intre condimentele, in crestaturi. 

Se incinge ulei de floarea soarelui, in tigaie. Se curata 2 cepe albe, lunguiete si se taie in „strap”, 2 fire de praz, nu prea groase, mai tinere, in special partea alba. Se pun in tigaie si cateva felii mai groase de cartofi prefierti.

Se calesc putin legumele si se adauga pulpele de pui.

Secret ! Pentru a nu fi nevoie sa se adauge apa (ca sa nu se prinda carnea de tigaie), prazul se opareste in apa fiarta, 2 minute si se pune umed in tigaie. Daca trebuie adaugat lichid, se pune putina supa de carne sau putina supa de legume.

Atentie ! Picaturile de apa, la contactul cu uleiul incins, sar din tigaie si daca nu esti atent te stropesc pe maini si chiar pe fata. Ca sa evit riscul, nu „arunca” legumele sau carnea in tigaie, mangaie-le cu grija si depune-le cu mila, in tigaie.

Scoti cartofii din tigaie si ii pastrezi calzi, intr-o craticioara, acoperita cu capacul.

Pe masura ce se fac, iese si apa din pulpele de pui, se moaie ceapa si prazul, iar sosul incepe sa se coloreze imbietor.

Focul sub tigaie trebuie sa fie maricel spre mare, ca sa mentina incinsa, constant, ditamai ustensila.

Cand carnea a devenit rozalie si varful cutitului intra pana la os, se adauga o lingurita de praf de curry. Se amesteca bine in sos si se intorc de 2-3 ori, pulpele, pe fiecare parte. Carnea devine moale si mustoasa, ceapa si prazul sunt deja moi.

Ce lipseste ? Picura, pentru savoare, peste carnea incinsa, cateva picaturi de brandy sau coniac. Nici romul nu este de lepadat, daca este de calitate.

Pune cartofii in tigaie, pentru 1 minut, ca sa se incinga bine.

Reteta se serveste fierbinte, cu castraveti in otet si cu patrunjel verde, taiat fin, presarat deasupra legumelor. Nu uitati de sos. Se pun cateva linguri de sos peste carne.

Un pahar de vin alb sec, servit rece, nu poate lipsi de la festin, pentru a se asigura savoarea preparatului si vigoarea meseanului.   😕

Pofta buna, frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla, pe mapamond !

Voi tineri invatacei, nu ezitati sa experimentati. Nu este rusinos sa inveti, sa te uiti la altii cum gatesc si sa te inspiri. Inoveaza, incearca si nu renunta. Din orice ai, comestibil, prin frigider, se poate prepara o reteta gustoasa si servi o masa sanatoasa si de multe ori chiar rapida, in ton cu foamea care te macina.   😛

Reteta de mai sus se poate prepara cam in 30-40 de minute.

Ciuperci pane

Ciupercile mari sunt ocolite de multe dintre gospodinele mai tinere, neexperimentate in ale bucatarelilor, care cred ca numai ciupercile mici sunt bune pentru gatit, iar cele cu palariile mari sunt batrane si vestede. Partial au dreptate, dar ciupercile se pot „verifica” si daca au lamelele crude, rozalii (ciupercile albe) sau usor spre maroniu (ciupercile de plop), atunci se pot cumpara cele mai mari ciuperci pe care le gasesti. De ce ? Simplu – se pot prepara snitelul pane, apeland la mici secrete culinare.   :)

Majoritatea consumatorilor cumpara numai ciuperci de crescatorie, din market. Foarte bine, asa si trebuie, acele ciuperci sunt cele mai sigure. Dar….? Exista un dar, numai cine a mancat ciuperci culese direct din padure sau de pe camp stie cat de mare este diferenta de gust.    😀

Sfat musai de urmat ! Nu cunosti ciupercile, nu le culegi, daca nu vrei sa ai mari probleme medicale si sa fi nevoit sa apelezi la doctor. Uf, brr ….! Urata e spitalizarea, prin atmosfera de incertitudine existenta in spitale.   :(

Reteta pe care o scriu se face cel mai bine cu ciuperci nane, ocolite de necunoscatori, crezand ca sunt otravitoare, pentru ca seamana cu palaria sarpelui. La piata nu se aduc nane, decat foarte rar. Culegatorii opresc ciupercile – nane pentru ei, fiind destul de rare si deosebit de gustoase, cu „carne” frageda si o textura minunata. Dupa mine, nanele sunt cele mai gustoase ciuperci.

La reteta se pot folosi si bureti de fag (palarii pari) sau pleorotus, cum le zice prin market.

Am gasit in piata ciuperci albe mari si am cumparat, fara ezitare (vorba vine, nu inainte de a ma uita pe dosul lor, sa le vad lamelele daca sunt rozalii).   😛

Ciupercile se curata bine de nisip cu o pensula cu par de cal (nu lasa par, pe ciuperci). Cumparate din market sunt curate si nu e nevoie sa le speli, doar daca ti se pare ca sunt murdare. Daca trebuie spalate, ciupercile se spala in jet, scurt, de apa rece. Se lasa la scurs intr-o sita.

Ciupercile se oparesc (de aceea nu trebuie spalate), in apa fiarta cu sare, maxim 10 minute, pana se incretesc usor, fara a se muia de tot, doar cat sa intre putin varful cutitului in ele. Se scot cu o spumiera si se lasa la scurs intr-o sita.

Nu va speriati ! Prin oparire, ciupercile isi micsoreaza palaria, dar raman carnoase si destul de tari. Totul este sa nu le lasi prea mult in apa fiarta.

Se bat cu furculiata, 2 oua, cumparate de la tarani, din piata, oua din cele cu galbenusul auriu. Se pune in ou, sare grunjoasa si piper, proaspat macinate, dupa gust.

Se rade niste cascaval din cel scortos, tare, in oul batut. Daca cascavalul este prea sarat, nu mai trebuie pusa sare in ou.

Se dau ciupercile oparite si scurse bine, prin faina si apoi prin oul batut si se prajesc pe ambele fete, in ulei de floarea soarelui, incins.

Atentie ! Ca sa prajesti ciupercile ai nevoie de mai mult ulei, pus in tigaie. Cand pui palaria de ciuperca, in tigaie, sa ai grija la degete, sunt tot ale tale si nu trebuie prajite si ele.   😛

Secretul bucatarului, cu degetele „invatate” cu uleiul incins si „tabacite”! Poti folosi pentru pus in tigaie, o lopatica de inox, mai lata (cel putin cat ciuperca de lata). Inconvenientul este ca pui ciuperca direct in tot uleiul incins, odata, fara sa o ghidezi sa alunece usor, treptat, in uleiul incins, pentru a se invalui si incinge gradat, nu dintr-o data. Coacerea ciupercii puse treptat, este mai rapida si nici nu se face mai tare pe margini (nu se arde) iar la mijloc ramane nefacuta.

Mici secrete ! Cui ii place mai crocant, dupa ce ai dat ciuperca prin oul batut, o dai prin pesmet si apoi iarasi prin ou batut. In acest caz, cascavalul ras se pune in pesmet. Se poate pune si putin pesmet in oul batut. Se poate pune faina si pesmet in oul batut si trecut o singura data ciuperca, prin ou, avand grija sa se acopere bine cu ou.

Ciupercile pane se servesc fierbinti cu o salata de verzituri, de sezon.

Am facut niste urzici batute (am scris candva reteta, dar nu am avut la acea vreme, poze). Voi scrie o alta reteta de urzici batute, in curand, cand voi pune si poze.

Ce mai lipseste ? Un pahar de vin alb demisec.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla, pe mapamond, in lumea larga, in lumi paralele (na, ca am dat-o pe SF), pe uscat, neaparat, ca sa gasiti ciuperci si urzici !    8)

Nu uitati ! In sezonul de primavara, se consuma multe verdeturi, in salate sau preparate. Sanatate curata !

Ciuperci cu unt si verdeata, la cuptor

Cand eram copil mergeam cu bunica dupa ciuperci. Tanar fiind, imi placea sa cutreer singur sau cu amicii, pe dealuri. Cand bunica nu a mai fost printre noi, culegeam singur ciuperci. Copii mei cand erau mici, plecam cu ei pe dealuri si culegeam ciuperci, cand gaseam. 

Trecand prin piata, zilele trecute (oricum toate drumurile mele trec prin piata, daca stau langa o piata) am gasit niste ciuperci de crescatorie, albe, imense – 6 bucati la Kg.

Secret ! Am verificat ciupercile daca sunt proaspete (lamelele trebuie sa fie rozalii, nu maroniu inchis).

Am spalat bine ciupercile, sub jet de apa rece si le-am lasat la scurs intr-o sita. Le-am taiat coditele, lasand intregi numai palariile.

Mi-am adus aminte de o reteta rapida pe care o facea mama, cand aduceam de pe camp (din locuri unde pascusera oile sau unde fusese o stana veche), ciuperci albe, mari, carnoase.

Am tocat marunt coditele ciupercilor. Am tocat marunt niste ceapa verde, niste patrunjel verde si 2 catei de usturoi.

Am amestecat verdeata, usturoiul si coditele de ciuperci, cu unt galben (plin de smantana grasa), cumparat de la ciobani.   😛

Am pus sare grunjoasa si piper, proaspat macinate, dupa gust. Nu am uitat de boia dulce si boia iute.

Pericol ! Am adaugat cu „mila” boiaua iute, chiar daca face bine la digestie.   😀

Cu umplutura pregatita am „dichisit” palariile de ciuperci.

Ciupercile le-am asezat intr-o tava din inox, pe care am bagat-o in cuptorul aragazului, incins intre timp.

Ciupercile se tin in cuptor, cca. 20 de minute, pana se topeste untul si intra in „carnea” ciupercii, dandu-i o savoare greu de povestit. Nu credeti ?    :(     Incercati reteta si povestiti. 

Eu zic ca arata bine. Gustul nu pot sa-l pun pe blog. Mare pacat.   :(

Ciupercile se servesc fierbinti, cu paine calda sau cu lipie, ca sa moi in sucul lasat in tava, repede, pana nu se intareste.    😛 

Nu stiti ce este lipia ? O sa aflati cat de curand. Mi-am adus aminte de lipia bunicii, care se facea in casa cand eram copil.

Nu uitati de un pahar de vin alb, de care aveti prin camara.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla !

Nu am uitat ca a fost Pastele. Am ceva retete puse deoparte, in minte si cu ceva poze deja facute. Voi scrie retetele, cat de curand voi avea prilejul si timpul necesar, chiar daca Pastele a trecut. Nu-i nimic, vine aceeasi sarbatoare religioasa, anul viitor, noi sa fim sanatosi, voiosi , voinici.

Cei nerabdatori pot face retele oricand doresc. Numai oua rosii nu se pot face decat la Paste si la Inaltare.

Flori de dovlecei umplute cu carne tocata

Uitandu-ma prin lista cu poze pe care o am pe calculator (nedisponibila pentru cei curiosi) si prin memoria – bucatareli de pe acest blog (disponibila tuturor celor dornici sa exploreze si sa testeze – in special, retete vechi, romanesti si uneori experimente proprii, ale celui care scrie pe blog), ca sa vad ce retete nu am scris, retete dintre cele pe care le fac, de obicei, de Paste, am dat peste o delicatesa, care desi nu este o reteta de sezon, se face repede, este deosebita pentru noi romanii si nu mai stiu de unde m-am inspirat eu sau sotia (doar ca idee care mi-a placut, inchipuindu-mi apoi cam ce gust as dori sa aiba).   😀

Cred ca pozele sunt facute prin luna septembrie anul trecut, perioada in care am cules din gradina de legume (de fapt cateva tufe de dovlecei, cateve cuiburi de rosii si castraveti, vreo 10 araci cu fasole si 2 straturi de ceapa si ustoroi verde), flori de dovlecel.   😛

Exista un secret ! Se culeg numai florile care sunt sterpe, altfel zis – florile care nu vor face dovlecelul.   😛

Exista si un mister ! Cum depistezi florile care nu vor face dovlecel ? Sunt 2 solutii – ori incerci la nimereala si culegi florile pe care le vezi mai frumoase, mai mari si mai proaspete, ori desfaci cu migala petalele florilor si te uiti cu atentie daca nu cumva au un inceput de dovlecel.   8)

Se taie feliute niste ceapa verde, ceapa uscata si niste ardei gras rosu si verde. Se caleste in ulei de floarea soarelui, pana se inmoaie putin ceapa. Se pune sare grunjoasa si piper, proaspat macinate (pentru un plus de aroma, care sa-ti gadile placut narile si sa-ti stimuleze papilele gustative).

Poti folosi carne tocata de porc sau de vitel. Se amesteca carnea tocata cu orez prefiert, pe jumatate (nu este obligatoriu, numai cine doreste). Se poate pune si niste ceapa prajita in ulei de floarea soarelui (nu este obligatoriu, numai cine doreste). Se amesteca carnea cu orez, cu ceapa prajita, cu patrunjel verde taiat fin si cu un ou. Se pune sare si piper proaspat macinate, dupa gust.

Secret ! Indiferent ce carne tocata folosesti, sa nu o cumperi gata tocata.  Iti alegi bucatile de carne pe care le doresti, din galantarul macelariei si rogi fata de la tejghea (nu trebuie decat un zambet, in treacat, ca sa percuteze fata, urgent) sa-ti toace carnea in masina de tocat, electrica, a patronului. Te scapa de o roboteala in plus, acasa (precis ai uitat, iarasi, sa duci cutitele masinii tale de tocat carne, la ascutit, la tocilaria din colt).    😛

Atentie ! Nu exagera cu sarea si piperul. Ai pus si in legumele care vor constitui un pat pentru florile de dovlecel umplute cu carne. Nu de altceva, dar se supara nenea doctoru !    😛

Umpli florile de dovlecel cu carne tocata. Florile umplute cu carne le asezi in stea, de la mijlocul cratitei spre margine, in 1-2 straturi (nu mai multe, ca strici fasonul mancaricii si o sa simti din plin gustul de dovlecel).

Nu-i asa ca arata minunat ?    😉

Peste florile de dovlecel, umplute cu carne tocata, pui niste suc de rosii, proaspat facut, din rosii bine coapte, date pe razatoarea mare. Daca iti place sa simti rosia cum iti umple gura si nu bagi in seama pielitele, nu face suc de rosii, doar taie rosia in bucati subtiri si acopera cu bucatile de rosii taiate, toate florile de dovlecel, umplute cu carne.

Toarna deasupra un pahar de vin alb si pune cratita in cuptor sau pe plita, cu capacul pus pe cratita, la foc potrivit, pentru maxim o ora. Te mai uiti pe sub capac, sa nu sece lichidul sau sa se arda florile de dovlecel, desi cu capacul pus la cratita, vaporii de lichid condenseaza pe capac si se intorc in cratita.

Poate seca lichidul doar daca nu ai pus destul suc de rosii peste florile de dovlecel umplute cu carne tocata.

Sfatul bucatarului ! Daca trebuie sa adaugi lichid este bine sa pui tot suc de rosii, fiert, ca sa nu strici gustul.

O astfel de delicatesa se serveste calda, cu patrujel verde tocat fin, presarat deasupra. Cine doreste poate pune smantana.

Un pahar de vin alb, nu poate lipsi de la un asemenea festin.   😀

O salata de castraveti, cu usturoi verde si marar verde, tocate fin, acccentueaza gustul rafinat al retetei.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla, pe mapamond ! Cred ca reteta este de influenta mediteraniana. Ca si cum ar conta, pentru un adevarat gurmand.  

Si totusi ! Trebuia sa recunosc ca sotia a avut mari merite in aceasta reteta. Am pitrocit impreuna ce sa mai punem prin reteta, cum este mai bine si mai placut, sa combinam. Mi-a zis si in treacat zilele trecute – auzi draga, nu ai pus pe blog, reteta aia cu flori de dovlecel, ca am vorbit cu colegele despre reteta ? A fost imboldul (!?) care m-a impins sa caut prin lista cu poze.

Efectiv uitasem de aceasta reteta, dar speram sa gasesc pozele. Asa e la batranete. Culmea este ca uiti tot mai des cate ceva si te intrebi de fiecare data – oare de ce uit ?   :(

Conopida inmiresmata

Se gaseste prin market conopida si brocoli, la preturi acceptabile. Am cam ocolit aceste legume, sa le cumpar din market, avand un principiu – legumele sunt gustoase, daca le pregatesti proaspete, in sezonul lor, adica in anotimpul cand se culeg din gradina ta de legume. Nu neaparat din gradina mea ca persoana, ci a mea ca roman.    8)

Cumperi o capatana de conopida sau/ si de brocoli. Le cureti de frunze si le desfaci in buchetele. Buchetelele se oparesc in apa cu sare grunjoasa, pana se moaie usor, de intra usor varful cutitului in partea mai lemnoasa a legumei.

Secret ! Daca vrei sa nu se oxideze conopida repede, pune in apa clocotinda cateva picaturi de zeama de lamaie.

Scoti buchetelele oparite si le lasi sa se scurga intr-o sita.

Pregatesti un dressing – amestec din zeama de lamaie, ulei de masline, sare, piper si 1/2 lingurita de mustar.

Dressing-ul se toarna peste buchetelele calde, pentru a se ingloba toate gusturile si miresmele din acesta, in conopida.

Se serveste rece cu patrunjel sau/si marar verde, tocat fin, presarat deasupra. Cine doreste poate pune peste buchetele, maioneza sau suc de rosii.

O bucata de paine calda este bine venita. Un pahar de vin alb, dulce, langa salata de conopida, te face fericit, la drum de seara, adica inainte de culcare.    😀

Pofta buna frati romani de pretutindeni, oriunde va veti afla, pe mapamond ! Cautati sa va faceti aproape toate poftele culinare, insa fara excese. Veti trece pasnic si mai fericiti prin viata.   :)

Cine pastreaza are ! Toamna poti sa pui la congelator, buchetele de conopida oparite, in pungi de plastic. Ca sa le folosesti la salata trebuie sa le oparesti toamna mai putin, pentru ca atunci cand le vei folosi in salata, sa le „incalzesti”, in apa clocotinda.

Exista un risc cam greu de controlat ! Daca ai oparit buchetelele de conopida prea tare, asta toamna, cand le vei „reincalzi” se pot face boasca.    :(

Conopida pastrata oparita, la congelator, se foloseste mai sigur la mancarici.

Praz umplut cu carne tocata

Treci pe la macelarie, ochesti in galantar o bucata de spata de porc si rogi fata sa ti-o toace prin sita mare, la masina electrica de tocat carne. Poti sa ti-o toci singur acasa, dar ce rost are sa te obosesti, cand tocatul la macelarie este gratis.    😀

In drum spre casa, intri in piata si cumperi o bucata de praz, mai groasa, niste verdeata (marar si patrunjel) si o legatura de ceapa verde.

Cureti prazul de foile uscate.  Din partea alba, mai groasa, a prazului, tai niste bucati de 7-8 cm lungime. Scoti tuburi, dintr-o singura foaie, prin impingere cu degetul. Se face cu grija, migala si multa rabdare (sic ! eu am omul meu, sotia, care face aceasta operatie), daca ai asa ceva.   :(

Partea subtire si mai verde, a prazului, o tai fideluta, in strap (aha, nu stiti cum, adica in diagonala, cum ar zice profu de geometrie).    :)

Carnea tocata se amesteca cu praz taiat fideluta, cu orez spalat ca sa mai iasa glutenul si daca vrei prefiert (nu este obligatoriu). Se amesteca si cu putina ceapa prajita si verdeata tocata fin. Se pune sare, piper, dupa gust. Nu este nicio greseala daca pui si un ou crud pe care il inglobezi in amestec – leaga mai bine tocatura.

Calesti niste ceapa si praz taiat fideluta, impreuna cu cateva firisoare de ardei gras (din cel congelat asta toamna).

Umpli tuburile de praz, cu amestecul de carne tocata, verdeata si orez. Asezi tuburile umplute, unele peste altele, in cratita, peste ceapa prajita. Deasupra torni niste suc de rosii, o ceasca de vin alb si o cescuta de tuica de pruna.

Fierbi totul, la foc potrivit, pe plita incinsa, cu capacul pus la cratita.

Te mai uiti din cand in cand, sub capacul cratitei, sa nu sece sau si mai rau sa se arda bunatatea de acolo. Daca este nevoie micsorezi focul sau adaugi putina apa si/sau vin.

Se serveste fierbinte, cu smantana si verdeata presarata deasupra.

Merge un pahar de vin alb demisec. Nici muraturi in otet nu strica sa pui pe masa.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Prazul este leguma reprezentativa a romanului. Nu stiu daca am copiat sau nu de la irlandezi, stindardul oltenesc. La Slatina, anual se tine festivalul prazului, undeva prin toamna. Este ziua in care nu se intra in oras, decat daca ai in mana un praz.   8)

Bine gatit sau crud, in loc de ceapa, prazul este o leguma gustoasa, plina de vitamine.

Ciorba de praz cu ghebe

Pe la inceputul  toamnei, in anii ploiosi, in luna augsut, pun la congelator ghebe culese din padure, oparite in apa cu sare.

Pe la inceputul lui octombrie cand se fac ciupercile de plop, le culeg din padure si le usuc in balcon, insirate pe sfoara, agatate pe o coada de matura, in curent de aer rece. Se pastreaza uscate, in pungi de hartie, in balcon.

Am scris pe acest blog, cum conserv si cum pastrez ciupercilor.

Ghebele oparite si ciupercile uscate le folosesc in diferite ciorbe de legume (varza murata, praz, salata, loboda, urzici, etc.) sau in ciorbe de afumatura.

Prazul este una din legumele putin folosite la noi, desi oltenii sunt mari amatori de praz. Retetele cu praz mostenite din batrani, la noi, se limiteaza la mancaruri de post – ciorba sau mancare de praz. Am mai scris si voi mai scrie alte retete cu praz pe care le fac eu.

Mie imi place prazul crud, in loc de ceapa, cu slanina afumata, in cantitati moderate si nu in fiecare zi, desi imi place tare mult, dar de la o varsta incolo incepi sa auzi si sa intelegi ce zice doctorul, referitor la grasimi. Si culmea, cam are dreptate.   😀 

Se pune la calit, in ulei de floarea soarelui sau in untura de pasare (pentru cei care nu tin post) intr-o oala, legume taiate fideluta sau rondele (face fiecare cum vrea si crede de cuvinta) – praz (cantitate mai mare, ca doar de aia ii zice ciorba de praz), ardei gras, ceapa, morcov, pastarnac, patrunjel, telina (radacina si tulpina). Se pune sare dupa gust, cateva feliute de ardei iute, cateva boabe de piper, o foaie de dafin. 

Cand s-au undit (muiat) legumele, se toarna apa rece sau supa de pasare (pentru cei care nu tin post). Se fierbe ciorba la foc potrivit, cu capacul pus pe oala, pana se moaie bine legumele.

Se taie rondele, 3 rosii inghetate si decojite de pielite, sub jet de apa calduta. Se aduga in ciorba impreuna cu o mana zdravana de ciuperci congelate.

Secret ! Nu lasa la dezghetat legumele scoase din congelator (ardei gras, rosii intregi). Se pun inghetate in zeama in fierbere, pentru a pastra vitaminele si gustul. Nici ciupercile nu se dezgheata. Nu are rost sa „arunci” ciupercile sau rosiile taiate, in oala, risti niste stropi pe maini si pe fata, care sigur te vor ustura.

Stan Patitu ! Ai grija, cand scoti din congelator legumele sau ciupercile congelate, sa ai mainile uscate, altfel risti sa capeti niste arsuri pe degete, de toata frumusetea (rosu aprins, pe placul maestrilor in ale picturilor).   😛

Daca vrei sa iasa ciorba mai colorata, poti pune niste suc de rosii.

Ciorba se serveste fierbinte, cu leustean uscat pus deasupra, cu ardei iute si cu mamaliga calda sau felii de mamaliga rece.

Cei care nu tin post pot pune 2-3 linguri de smantana sau iaurt. Daca se doreste ciorba mai acra, se poate pune zeama de lamaie sau zeama de castraveti.

Merge o cescuta cu tuica de prune, rece.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla, pe mapamond ! Umbla o vorba pe la tara – sa nu pleci de acasa daca nu ai consumat un castron de ciorba fierbinte, sa nu te asezi la masa de pranz daca nu ai la felul intai – ciorba sau supa de gaina grasa, sa nu te culci seara decat dupa ce ai baut o supa fierbinte de legume. Stiau ei batranii nostrii cate ceva, cand lansau pe piata, astfel de zicale. Parca nici nu erau atatia bolnavi de stomac, atatia copii obezi si nici nu se inregistrau atatea cazuri de boli de inima.   8)

Nota si ingeniozitatea bucatarului ! Nu este nicio greseala daca in loc de ciuperci congelate sau ciuperci uscate se folosesc ciuperci proaspete. 

Mic secret ! Ciupercile proaspete se taie in feliute care se calesc in ulei de floarea soarelui sau in untura de pasare (pentru cei care nu tin post), inainte de a le pune in ciorba.

Alt mic secret ! Ciupercile uscate se tin in apa calduta cateva ore, inainte de a le pune in ciorba. Se vor umfla de zici ca atunci le-ai cules, daca faci abstractie de culoare.   😀

Placinta de peste

Aluatul se face la fel ca la placinta cu spanac. Se poate cumpara din market aluat, numai daca este proaspat adus de producator, nu uitat prin lazile frigorifice de catre comercianti.

Ai nevoie de peste proaspat (file de crap romanesc, stiuca sau salau) si de peste afumat (hering sau macrou). In loc de peste proaspat se poate folosi file de peste congelat – pangasius, cod sau merluciu (dezghetat si stors bine de apa). Pestele congelat, este de preferat dupa ce l-ai stors in maini, sa-l treci usor prin ulei incins, sa-i scoti toata apa.

Mai iti trebuie ceapa si ardei gras taiate fideluta, multa verdeata (patrunjel si marar) tocata fin, ceva oua, sare si piper proaspat macinate.

Pestele proaspata si cel afumat se toaca marunt cu un cutit bine ascutit, se amesteca si se omogenizeaza cu putin ulei de masline.

Atentie ! Cei mai in varsta isi pot pune ochelarii de vedere cand aleg oscioarele ramase prin file-ul de peste. Nu-i nicio rusine. Ramas in gat, orice oscior de peste iti poate provoca mari nepalceri.   :(

Se amesteca toate ingredientele de mai sus. Cui ii place poate sa rada si un morcov pe razatoarea mare. Se sareaza cu mila (pestele afumat e de regula si sarat) si se pipereaza dupa gust.

Se pune amestecul de peste, legume, verdeata si oua, peste o foaie de aluat, intinsa intr-o forma din argila termorezistenta, ca in poza de mai sus. Se impatureste foaia de aluat peste umplutura si se inteapa cu furculita, ca sa nu ramana placinta facuta, gaunoasa. 

Se unge foaia de aluat cu ou batut si se intinde bine cu o pensula din par de cal. Nu folosi pensula din plastic daca nu vrei sa-ti ramana firele pe placinta.   😀

Se introduce tava in cuptorul incins si se mentine la foc mediu, pana se rumeneste omogen, aluatul. Cui ii place, cand aluatul este rumenit pe jumatate, se presara deasupra cascaval ras sau parmezan.

Nu-i de gluma ! Cand scoti tava din cuptorul incins, nu ai cum sa uiti sa-ti pui manusile de bucatarie sau sa iei niste carpe groase. Ce se uita de regula ? Tava din ceramica este destul de grea si nu poti sa o scoti din cuptor cu o singura mana. Ca sa nu-ti scape tava, n-ai incotro si rezemi mana de marginea cuptorului incins. Urmarea ? O roseata de toata frumusetea apare pe pielea mainii tale. Nu dispera. Spala „minunea” cu niste jeturi de apa rece (opreste oparirea in continuare a tesuturilor) si unge-te cu niste ulei de floarea soarelui, daca nu ai prin casa unguent pentru arsuri.

Apropo ! Stiti ce nu trebuie sa lipsesca din bucatarie ? Unguent pentru arsuri, extinctor pentru stins incendiu si nici nu s-ar putea altfel – bucatarul (adica goscodina, cum ziceau copii mei cand erau mici).   😛

Cu parmezan ras deasupra peste placinta calda se mai baga la cuptor inca maxim 5 minute, destul pana se topeste cascavalul si intra in aluat, dandu-i iz de branza.

Placinta ori de care ar fi este buna fierbinte. Asta nu inseamna sa o tai imediat, pentru ca se sfarama aluatul si strici fasonul. Asa ca ai putintica rabdare, neicusorule (cum ar zice ilustrul dramaturg).   😀

Prea multa rabdare, totusi strica, timp in care miasmele te imbata pe tine si pe toti vecinii.    :)

Indrazneste si taie o felie zdravana de placinta.

Zice lumea ca pestele nu se serveste cu muraturi – gogosari si castraveti in otet. Aiurea, nici nu stiu ce pierd cei care se iau dupa ce zice lumea. Pune si niste vin alb demisec in 2 pahare cu picior si invita-ti consoarta la masa. O vei da gata cu siguranta.   8)

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Nu ezitati sa experimentati. Nu va va parea rau. Veti manca ceva gustos, sanatos si usor pentru stomac, care se va odihni linistit peste noapte.

Era sa uit ! Ceapa verde este de preferat in aceasta reteta. Poate fi pusa numai ceapa verde sau si ceapa uscata. Daca folosesti ceapa uscata este bine sa o unduiesti putin prin ulei de masline, ca sa-i mai scoti din apa, altfel placinta va iesi cam moale.

Ultimul secret de azi !  Nu manca toata placinta seara. Lasa si pentru dimineata urmatoare. Vei avea o mare surpriza – placinta s-a macerat si bucata reincalzita la microunde emana miasme de nedescris.    😛

Gratineuri la cuptor

Cand vii acasa de la serviciu, mai spre seara, cam obosit si plictisit, chiar usor scarbit de inghesuiala si „miroasele” din troleibuz, iar „soricelul” din stomac te obliga sa mai faci inca un efort si nu prea ai chef de retete sofisticate, poti apela la retete de criza (asa le zic eu). 

Iti trebuie sa ai la indemana – paine, bere sau o sticla de vin, plus ce mai se gaseste prin frigider – carne deja prajita sau facuta la gratar, legume, salam, sunca afumata, branza, bacon, cascaval, costita, oua fierte, unt (chiar margarina), suc de rosii sau pasta de tomate, masline, ansoa sau file de peste afumat, etc. Orice aliment este bun daca este comenstibil si se face repede.   😀

Painea cea mai potrivita pentru gratineuri este cea facuta in casa, cum ar fi cea la vasul roman, din ceramica.

Tai niste felii de paine, mai generoase (vreau sa zic mai late si mai lungi, nu mai groase). Le ungi cu unt, ulei de masline sau margarina. Pui peste painea unsa, felii subtiri din ce ai (carne sau preparate din carne). Pui printre bucatele de carne sau direct peste unt, pentru gust si felii de ardei gras, ceapa, rosii, dovlecel.  

Asezi „mixtura” pe o tava intinsa si cu margini joase (este buna tava din inox, de la cuptorul aragazului).

Ultimul strat pus pe paine, trebuie sa fie din branza rasa sau cascaval ras. Poti sa pui branzeturile, taiate felii subtiri. Prin incalzire, branza se topeste si fatuieste gratineul.

Bagi tava in cuptorul incalzit, la foc maricel. Nu trebuie lasata tava prea mult, la cuptor, sa nu se arda painea si ce ai mai pus pe ea, ca se altereaza gustul de nu mai intelegi nimic. Gratineurile trebuie sa aiba painea crocanta si usor rumenita, carnea si legumele usor patrunse de aburi, branzeturile abia topite, nu arse.

Cele mai bune gratineuri ies cu paine neagra sau intermediara unsa cu unt, chiar daca fasonul (spre negru) este usor alterat.   :(

Inainte de a te relaxa putin (vorba vine) la televizor, asta in caz ca nu te fura somnul in fotoliu, asigura-te ca nu ai lasat focul cam mare la cuptorul aragazului. 

Atentie ! De regula, gratineurile se fac in 10-15 minute. Ca sa fii sigur, dupa 7-8 minute dai o raita pe la cuptor si te uiti pe geamul de la usita aragazului. Nu deschide usa la cuptorul aragazului, risti sa nu mai ai idee de timpul cat dureaza gratinarea.

Apropo ! A cumarat sotia un „ceas” de bucatarie (in forma de ibric cu capac), pe care se fixeaza timpul intermediar, pentru etape de „lucru” in bucatarie. Suna cand a trecut timpul fixat. Eu nu-l folosesc, ca nu vreau sa dau rateuri. Raman tot la „mirosul” bucatarului. Treaba cu mirosul este ceva aparte, care se formeaza in timp, pe masura ce te obisnuiesti cu propria ta bucatarie.   😀

Te inarmezi cu manusile de bucatarie si scoti tava din cuptor. Dai cu nasul prin preajma, nu de altceva, doar ca sa-ti faci pofta de mancare (ca si cum nu ai avea destula).

Pui deasupra gratineurilor suc de rosii sau cateva picaturi de mustar sau maioneza.

Gratineurile se servesc fierbinti, stand comod, in fotoliul preferat, la televizor. Sa ai la indemana paharul cu bere sau sprit. Sa te tii rontait.   😛

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla ! NU disperati cand sunteti flamanzi si nu aveti chef de gateli in bucatarie. NU va repeziti la chebab, pizza sau saorma, cumparata la coltul strazii, la pachet, pentru acasa. Pana incalziti mancarea gata cumparata, la cuptor sau la microunde, va faceti acasa, singuri – gratineuri, numai din ce va place si sigur stiti ce ati pus pe paine.   :)

De retinut ! Am incercat sa fac gratineuri la cuptorul cu microunde. Nu iese ce trebuie. Painea iese moale, apoasa, necrocanta si nu mai intelegi nimic din gusturile alimentelor folosite.   :(