Piept de pui cu legume si ciuperci, la wock

Carnea de pasare este recomandata de nutritionisti, cel mai des utilizata in retetele pentru copii si cam neglijata de catre adulti.

De ce sa nu recunoastem, pieptul de pasare (gaina, curcan, rata, gasca, chiar si pui) este cam fad, daca nu il lasi la macerat, inainte de a-l pune pe gratar, la cuptor sau in tigaie. Secretele bucatarilor, folosite la gatitul carnii de pasare (preparare in unt, acoperire cu staniol, acoperire cu foi de varza, ungere cu mustar, verdeturi introduse in pasare, etc.), altele decat maceratul nu dau roade deosebite.

Maceratul carnii de pasare are multe secrete. Cele cateva secrete pe care le stiu eu, o sa le spun la retetele pe care le fac eu. Sa le afle toata lumea. De ce sa ma bucur numai eu si familia mea de un gust deosebit ?   😛

Copii mici prefera pieptul de pasare, fiert (de fapt, nu au incotro, parintii sunt cei care hotarasc   😀   ). Prin fierbere, adaugand miroase (pentru copii, fara iuteli) si verdeturi, „imbunatatesti” gustul, aproape dispare „atosenia” carnii de pasare si in final impaci si capra si varza – parintele este multumit de ce mananca copilul, iar copilul savureaza gustul cel nou al mancaricii lui.

Am vazut pe la asiatici ca folosesc foc mare sub tigaie. Am cumparat un wock, de fapt sotia mi l-a cumparat si mi-a acordat intreaga ei incredere pentru a-l testa.   8)

Se ia un piept de pui mai maricel. Se taie fideluta, cu piele cu tot. Se pune sare si piper proaspat macinate, ulei de floarea soarelui (eu nu am avut ulei de porumb, de susan sau de soia, cum am inteles ca folosesc asiaticii). Eu am mai pus niste cimbru uscat, de-al nostru, romanesc si niste stropi de lamaie. Se amesteca bine, cu mana sau cu o lingura si se lasa carnea, la macerat, in frigider, la rece, 20 de minute.

Se taie 3-4 ciuperci albe, in feliute.

Se taie legumele sub ce forma vrei, subtiri sa fie (pentru a se rumeni repede si a se patrunde suficient). Eu am folosit praz, ceapa alba, morcov, telina, pastarnac. Am scos din congelator ardei gras si rosii (puse de cu toamna). Se mai folosesc foi de dafin si frunze verzi de busuioc.

Am cotrobait prin camara din balcon, dupa suc de care face sotia mea, toamna. Am fost norocos – am mai gasit o sticluta. Se poate folosi si pasta de tomate sau rosii decojite, in bulion. Fiti doar atenti, la ce scrie pe eticheta – sa nu prea contina amidon, conservan si/ sau E-uri.

 Apropo ! De curiozitate, sa cititi pe etichetele condimentelor din comert. Va vine sa credeti, ca in verdeturile uscate, se gaseste conservant ? Mare este gradina comerciantului avid de castig !    :(

La libera alegere ! Fiecare stie care sunt condimentele pe care le agreeaza. Uitati de mitul bucatarilor, care sustin ca doar anumite condimente se folosesc, la anumite preparate din carne. Noi nu suntem bucatari, de ce sa nu folosim ce ne place ? Gustul preparatului nu va fi alterat, in niciun caz, de condimente.   😀

Secret ! Nu se lasa legumele scoase din congelator, sa se dezghete. Se folosesc imediat, inghetate, pentru a nu-si pierde gustul de proaspat.

Pieptul de pui se rumeneste, la foc mare, in uleiul in care a stat la macerat. Lichidul trebuie sa fie putin, mai ales ca se gaseste grasime de pasare, in carne. Carnea se amesteca continuu cu o limgura din lemn sau cu un cleste din lemn de bambus (se gaseste in comert si este foarte util). Incercati sa rumeniti carnea si aruncand/ amestecand carnea in tigaie (asa cum am vazut prin bucatariile vestite sau prin emisiunile tv, ca fac bucatarii). Tindem sa devenim bucatari, nu ? Primele rate-uri nu se pun. Totul este sa insisti si sigur vei izbandi.    😀

Se scoate carnea din woch si se rumenesc ceapa si ciupercile, tot la foc mare si tinand tigaia intr-o mana si lingura (clestele) din lemn, in cealalta. Peste ciuperci se pune un praf de sare si putin piper proaspat macinate. Se adauga o foaie de dafin. La sfarsit se adauga o lingurita de unt, cumparat de la tarani, din piata. Untul da stralucire ciupercilor si un parfum accentuat de salbaticie, de camp. Pacat, ca „parfumul” se regaseste numai la ciupercile culese din padure, de cunoscatori.

Atentie ! Cine nu cunoaste ciupercile, sa nu riste sa le adune din padure, daca nu vrea sa-si faca de lucru, pe la spital. Nu sunt vremuri prielnice, de mers prin spitale.   8)

Se scot ceapa si ciupercile din wock. Cum ciupercile sug tot uleiul, trebuie pus ulei proaspat si o lingura de unt. Se trag celelalte legumele, la foc mare, amestecand in continuu. Se pune sare si piper, proaspat macinate. Legumele trebuie doar sa se inmoaie. Facute prea tare, legumele isi schimba culoarea. La sfarsit, se adauga frunze de busuioc verde, tocat marunt.

Se amesteca in wock, legumele, pieptul de pasare, ciupercile. Se adauga putin suc de rosii. Se amesteca in continuu, mentinand focul mare, pana se omogenizeaza preparatul (1-2 minute).

Preparatul se serveste fierbinte, cu muraturi taranesti (cam acre, acuma in luna mai, fiind puse in octombrie anul trecut).

Asiaticii nu au muraturi taranesti. Nici noi nu folosim betigase sau de ce nu ? Incercarea moarte nu are. Fiti doar atenti, cand reusiti intr-un tarziu sa apucati cu betigasele, sa va regasiti cu capul deasupra farfuriei, nu de altceva, dar daca va pica ceva dintre bete, sa nu irositi bunatate de mancare.   😀

Daca tot gatim in stil romanesc, o reteta asiatica, sa nu uitati de un pahar de vin alb, sec, rece (sa fie paharul aburind). Nici o bucata de paine neagra, proaspata, nu ar trebui sa lipseasca.

Secretul meu ! Inainte de a pune preparatul, din woch in farfurie, se toarna cateva picaturi de coniac sau brandy peste amestecul fierbinte. Gustul este garantat 100 %.

Ai grija ! Cand torni taria, sa iei mai intai tigaia de pe foc, altfel risti sa iti ajunga stropi fierbinti de lichid, pe maini si chiar pe fata.   :(

Trebuie sa recunosc ! Gustul retetei este diferit de cel din retetele cu carne de pasare, pe care le faceam eu, la tigaie. Tigaia asiaticilor este cam grea si se manuieste dificil, parca ai mainile impiedicate sau ambele maini sunt stanga. Ce sa-i faci, asiaticii au experienta de ani de zile, eu sunt novice, dar voi insista si ce a fost greu a trecut – am incercat si mi-a placut.    😀 

Pofta buna, voi frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Nu este un pacat daca va inspirati din bucataria altor popoare. Nu uitati insa, de bucataria traditionala romaneasca. Puteti gati romaneste, retete de inspiratie straina. Nu credeti ? Incercati si veti reusi. Nu are acelasi gust cu mancarea altor popoare ? Pai de unde sa stiu eu gustul preparatului original ? Daca va place ce obtineti, parca nici nu conteaza.   😛

Crap la cuptor in sos de praz, cu dovleac copt

Nicio masa fara peste. Era un slogan din reclamele de pe vremuri, cand guvernanatii trebuiau sa ne obisnuiasca, pe noi romanii, sa nu mai poftim la carne de vita, porc sau pasare, pentru ca se cerea la export si Ceasca hotarase pentru noi si in numele nostru, sa plateasca toate datoriile externe, in cel mai scurt timp. Se gandise probabil ca nu mai are mult de trait si nu putea sa lase tara cu datorii la capitalisti.    :(

Romanii trebuiau invatati sa consume peste oceanic, creveti vietnamezi si carne de porc foarte grasa (avea porcul chinezului, intreg, cam 300 Kg). Pestele oceanic era adus in tara de multele traulere de pescuit, cu care era dotata flota noastra comerciala. Apropo, unde or fi disparut cele 300 de nave comerciale ? Sau este un subiect tabu ? Stie presedintele nostru, de ce.   😀

Mie imi place pestele si mi-a placut intotdeauna. In familie s-a consumat peste de cel putin o data pe saptamana. De preferat, peste proaspat.

Pentru reteta trebuie un crap proaspat, de-al nostru, romanesc, cu sozi mari, de vreo 2 Kg. Pestele se curata de solzi, branhii si intestine. Se spala cu apa rece si se lasa la scurs. Se unge cu ulei de masline. Se stoarce zeama de lamaie deasupra. Se pune pe peste, sare si piper proaspat macinate, dupa gust. Se pune pestele la macerat, intr-o punga, in frigider, la rece, pentru cca. 1 ora. Cine doreste, poate sa puna in punga, cimbru uscat si o ramurica de rozmarin verde.

Scoti din congelator niste rosii si ardei gras tocat, din cele puse in punga de plastic, asta toamna. Cureti niste ceapa uscata, 2-3 cepe verzi si 4-5 catei de usturoi uscat. Speli cu apa rece, o legatura de patrunjel verde si 2-3 frunze de busuioc verde.

Tai in 2 jumatati, dovleacul pe care l-ai cumparat din market. Cureti o bucata sanatoasa de praz, luat din piata, de la tarani. Prazul turcesc este mare, frumos, dar ce folos, daca este iute si fara gust de praz.   :(

Asezi jumatate de dovleac intr-un vas termorezistent. Ungi dovleacul cu o strelice de ulei de masline. Pui sare si piper proaspat macinate, dupa gust. Intorci dovleacul cu coaja in sus si bagi tava in cuptorul incins al aragazului, pentru 20 de minute, la foc potrivit.

Dovleacul trebuie supravegheat, sa nu se arda sau sa nu se inmoaie prea tare.

Scos, din cuptor, dovleacul va inmiresma toata bucataria, iar vecinii vor bate la usa sa-ti ceara reteta.    8)

Storci pe dovleac cateva picaturi de zeama de lamaie, ii pastreaza culoarea portocalie, nealterata. Lasi dovleacul sa se odihneasca vreo 30 de minute, cu coaja in jos, acoperit cu o folie de staniol. Presari patrunjel verde si frunza de busuioc, taiate fin. 

Pestele scos din frigider se unge la interior si exterior, cu un amestec de ulei de masline, zeama de lamaie si zeama de portocale. Se presara busuioc verde taiat fin. Cine doreste arome puternice, poate sa puna in interiorul pestelui, frunze verzi, intregi, de busuioc, patrunjel, rozmarin, felii de lamaie si felii de portocale. Se presara sare la branhiile pestelui. Daca se doreste sa se faca pestele mai repede, se cresteaza, pe ambele fete.

Intr-o tigaie se calesc legumele, in ulei de masline. Se pot aduga si cateva ciuperci taiate feliute. Prazul se taie in diagonala, in bucati de 2 cm grosime.

Secret ! Daca prazul este batran, se opareste in apa fiarta, 1 minut.

Legumele se condimenteaza dupa gust, cu sare, piper, cimbru. Se adauga patrunjel verde taiat fin.

Legumele calite se pun intr-o tava de inox sau intr-un vas de Yena. Se aseaza pestele deasupra. Se acopera cu o folie de staniol. Cine doreste peste mai rumenit (in special daca nu a fost crestat), nu pune staniol. Va trebui insa, sa intoarca pestele, pentru a se face pe ambele fete, uniform. In legumele calite se pun si laptii pestelui, spalati si lasati sa se scurga intr-o sita.

Ghici de ce se pune staniol ? Sa nu se rupa pestele cand il intorci.   😛

Vasul se introduce in cuptorul incins, la foc potrivit. Pestele este gata, cand varful cutitului intra usor, langa capul pestelui.

Se presara pe peste, patrunjel si frunze de busuioc verde, taiate fin.

Reteta se serveste calda sau rece – bucata de peste, legume calite si sos, guguloaie de dovleac copt (facute cu o lingurita). Cine doreste poate sa mai puna zeama de lamaie.

Sosul este un deliciu, mai ales daca moi in el cu mamaliga rece. Si ce daca nu merge mamaliga cu dovleac ? Cui nu-i place, nu mananca. Desi, nu stie ce pierde.   😀

Un pahar de vin alb, rece, te indeamna sa nu ierti nicio bucatica din peste, pana nu se termina.   😀

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla, prin lumea larga ! Noi romanii suntem vechi calatori prin tarile calde, cu mari si oceane, unde pestele este la mare cautare. Am vazut tot felul de retete cu peste, facute de bucatari de diverse natii.

Fiecare bucatar de meserie are secretele lui, pe care nu le spune chiar pe toate. Da repede din maini, pune cate ceva scos de prin dulapul de sub masa de lucru si se face ca uita sa zice ce a pus sau te duce cu vorba.    8)

Eu nefiind bucatar practicant, toate secretele mele culinare, le pun pe blog.    😛

Rulada din spata de porc, carne tocata de vitel si carnati afumati

Rulada este o combinatie delicioasa de gusturi. Are multiple arome care se poate obtine „aranjand” mai multe feluri de carne, combinand mirodeniile, adaugand verdeata, ciuperci, ou fiert si alte ingrediente. Nu este obligatoriu sa le folosesti pe toate. Nu este neaparat nevoie sa folosesti carne tocata de vitel sau ca baza a ruladei, carne de porc. Tot secretul consta in utilizarea unor combinatii cat mai neortodoxe, plecand de la ingredientele pe care le ai la indemana. Se poate folosi carne tocata, de pasare, spata de vitel si carnati proaspeti. Carnatii pot fi inlocuiti cu carne afumata. Umplutura la rulada poate fi doar din legume, ou, ciuperci si verdeata.

Am cumparat o bucata de spata de porc cam de vreo 1,5 Kg. Aveam prin congelator niste carne de vitel, tocata, cam 0,5 Kg. Am scos din borcanul cu untura, carnati afumati facuti asta iarna. Am gasit cateva ciuperci la marginea padurii. 

Se taie spata de porc, cu grija, pentru a forma o bucata cat mai intinsa. Se bate carnea, cu ciocanul de lemn, pentru carne.

De tinut minte ! Nu te mania pe saraca bucata de carne. Nu lovi cu putere si manie proletara, nu de altceva dar iese mustul din carne si se iroseste degeaba, pe tocator.    😀

Daca ai carnea tocata, inghetata, nu o lasi sa se dezghete, doar o pui 10 minute in apa calduta.

Toci niste ceapa verde si ceapa uscata. Tai 2-3 ciuperci feliute. Calesti in untura de porc, ceapa si carnea tocata, impreuna. Pui sare si piper, proaspat macinate. Lasi sa se raceasca.

Calesti separat ciupercile in ulei de floarea soarelui cu putin unt. Pui peste ciuperci patrunjel verde, tocat marunt. Lasi sa se raceasca.

Amesteci carnea tocata cu ciupercile si cu un ou proaspat, de gaina.

Intinzi halca de carne de porc pe un platou. Pui carnea tocata peste jumatate din carnea de porc. Asezi peste carnea tocata, bucati intregi de carnati afumati. Poti sa pui si oua fierte tari, intregi sau jumatati.

Rulezi carnea de porc, cu umplutura inauntru. Aranjezi marginile bucatii de carne de porc, ca sa nu iasa umplutura afara. Legi guguloiul de carne cu ata alimentara.

Nu ai ata alimentara ? Nicio paguba. Gasesti sigur prin bucatarie un siret, o sfoara de canepa, impletesti din mai multe fire din ata de cusut. Te descurci, ca doar de aia este romanul considerat inventiv, de unii. In ultima vreme i-a mai trecut cheful romanului simplu. Prea multe spaime vin gramada dinspre guvernanti. Nu-i bai, ne-om descurca si de data asta.    :(

Asezi rulada intr-un vas de ceramica, termorezistent. Ungi rulada pe toate fetele cu untura de porc sau ulei de floarea soarelui. Pui piper, sare, cimbru, dupa gust.

Pui rulada in cuptorul incins, la foc mare pentru 15 minute, pe fiecare parte, pana se rumeneste usor si capata o pojghita, care retine sucul carnii, in interior, ca sa iasa rulada mustoasa.

Pui o ceasca de vin rosu amestecat cu o lingura de tuica de pruna si ceva apa rece, peste friptura.

Nu-i de gluma ! Inainte sa torni vinul peste friptura, se scoate tava din cuptor, folosind manusi de bucatarie. Doar daca nu vrei sa te arzi sau sa-ti sara lichid fierbinte pe maini.   :)  

Lichidul se toarna usor, putin cate putin, peste friptura si se admira cum sfaraie carnea fierbinte, sub jetul rece de lichid.

Se reintroduce tava in cuptor, se potriveste focul mic spre mijlociu. Carnea sta in cuptor cam 3 ore. Se intoarce din cand in cand ca sa se rumeneasca omogen.

Secret ! Daca se doreste sa se faca rulada mai repede, se acopera cu o foaie de staniol si se potriveste focul la marime mijlocie. Dupa 2 ore, se ia staniolul si se mai lasa carnea in cuptor, sa se rumeneasca.

Rulada este gata cand varful cutitului ajunge pana la mijlocul guguloiului de carne. Se taie sforile cu care a fost legata rulada.

Secret bine pastrat ! Sosul ramas in tava, se strecoara prin sita si se pune peste rulada fierbinte, cand se serveste la masa. 

Rulada cu carne de porc se serveste fierbinte, cu piure de cartofi, in care s-a amestecat patrunjel verde tocat marunt si cateva frunze verzi de rozmarin taiate fin.

Pentru un gust deosebit ! Piure-ul se face din cartofi albi, fierti in apa cu sare si omogenizati cu furculita sau cu batatorul de cartofi, nu cu mixer-ul. Cand se freaca piure-ul, se adauga un bot de unt cumparat de la ciobani si putin lapte sau o lingura de smantana. Piure-ul se freaca pana devine o pasta omogena.

Peste piure se pune o lingura din sosul de carne.

Rulada se serveste impreuna cu muraturi in otet sau cu salata verde. Nu poate lipsi un pahar de vin rosu. Cui ii place poate servi si mujdei de ustoroi verde, frecat cu iaurt si verdeata, tocata fin (patrunjel si marar).

Nu uita ! Dimineata, inainte sa pleci la serviciu, taie o felie de rulada si pune-o intre 2 felii de paine. Unge carnea cu mustar si pune pachetul in geanta, langa laptop. O sa-ti prinda bine, pe la 12.    😀

Pofta buna, frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Voi romani, nu mai fiti tristi si ingandurati. Trece si napasta asta. Marinarul nu e vesnic. Am avut noi vremuri si mai grele. Ei au disparut in neant, noi am ramas, este adevarat, ca sa boscorodim in continuare. Ce sa-i faci ? Asa se intampla cand pui degetul pe cine nu trebuie. Mai trist este, ca nu ne invatam minte, niciodata.    :(

Conopida pane

A inceput sa apara prin market, conopida de un alb lucios, batuta, cu „buchetele” potrivit de mari si proaspata, netinuta prin depozitele comerciantilor cine stie cate saptamani. Are frunzele verzi, nu oparite de vreme si temperatura, prin galantare. Daca nu ar intra si frunzele in pret totul ar fi in regula.   :)

Am cumparat de curios, sa vad daca si gustul este pe masura sau are acelasi gust searbad/ nedefinit, al legumelor aduse de peste mari si tari, coapte cu biostimulatori. De, ce sa-i faci, asa se strang marile averi, punand pe piata legume, tot timpul anului, indiferent de anotimp. Ca nu au gust, e treaba consumatorului, nu a comerciantului.    😛

Conopida se curata de frunze si se desprind buchetele, atat de mari cat doreste fiecare.

Buchetelele de conopida se oparesc in apa fiarta cu sare, pana se moaie putin, sa intre varful cutitului.

Se bat cu furculita 2-3 oua de gaina, cu galbenusul portocaliu, cumparate de la tarani, din piata. Se pune sare si piper, dupa gust. Se rade niste cascaval, din acela mai tare. Se adauga in oul batut, 2-3 linguri de faina si se amesteca cu furculita pana se face un aluat, ca cel pentru clatite. Cui ii place, poate sa puna si niste patrunjel verde taiat marunt.

Se trec buchetelele de conopida prin aluat si se prajesc in ulei incins.

Mic secret ! Buchetelele de conopida se pun cu grija in tigaie, sa nu sara uleiul incins pe peretii bucatariei, pe maini si/sau fata, dar in special pentru ca bucatica sa fie invaluita treptat, in caldura dogoritoare a uleiului incins si sa se coaca si la mijloc. 

Cine doreste sa faca pane-uri plate, modelate estetic, poate sa taie buchetelele de conopida, in felii mai subtiri, inainte de a le trece prin aluat.    :)

Conopida pane se serveste calda sau rece, dupa gustul fiecaruia. Se poate servi drept garnitura la o fleica de porc, facuta la gratar. Se poate servi doar ca atare, cu mujdei de usturoi si iaurt sau doar cu smantana.

Preferata mea este conopida pane, servita fierbinte, cu mujdei de usturoi verde si patrunjel verde tocat fin, omogenizat in iaurt si putin ulei de masline, pana se face o pasta.

Secret ! Se lasa mujdeiul peste conopida fierbinte, 2-3 minute, sa patrunda miasma in leguma.

Un pahar de vin alb sec este sanatate curata. Daca pui alaturi si o felie de paine neagra, proaspata, atunci scoasa din cuptor, orice gurmand adevarat, semivegetarian (!?), nu poate sa-si doresca altceva.    8)

Era sa uit esentialul ! Daca folosesti conopida aflata in prezent, in comert, reteta va avea gust acceptabil spre bun. Reteta facuta cu conopida recoltata de taranii nostri, din gradina proprie, prin septembrie-octombrie, are gustul garantat.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, nu conteaza pe ce meridian va aflati ! Sanatosi sa fim si sa ne bucuram de „oferta” generoasa a naturii. Sa fim „intelegatori” cu mama natura si sa nu o mai „imboldim” cu ingrasaminte, pesticide, biostimulatori si te miri ce mai apare nou, de prin laboratoare. Natura ne ofera tot ceea ce ne dorim, numai noi oamenii sa avem grija de ceea ce ni se ofera.

Cod cu salata de legume, la abur

Cumpar peste congelat foarte rar si de regula macrou, care este un peste gras, care se prepara foarte bine la cuptor. Prefer pestele proaspat, intreg, pe care poti sa-l transezi cum doresti.

Oferta pe piata este variata, in special de peste congelat sau peste refrigerat. Se aduce peste refrigerat din Grecia, din Norvegia, din Spania. Peste congelat se aduce de prin toata lumea. Se aduce dorada, somon, hering, stavrid – specii care nu cresc pe la noi.

Baltile Dunarii nu mai sunt rentabile pentru afaceristi, pestele se vinde mai scump. Nu conteaza pentru comercianti, ca savoarea pestelui autohton este deosebita. Poate de aceea a ajuns pestele mai scump decat carnea.

Oferta de peste proaspat, care „misca” in galantar, printre gheturi, este destul de limitata, desi baltile concesionate de stat, ofera crap, pastrav, caras. A disparut aproape complet mreana, cleanul, avatul – pesti de apa curgatoare.

Parca pestele de crescatorie de azi, nu are gustul pestelui copilariei mele, pe care il prindeam pe rau. De ce ? Se prinde tot mai putin peste autohton, pe rauri sau in Delta Dunarii si ajunge in galantare tot mai rar. De ce oare ? Greu de raspuns, dar sigur si pe pescari i-a ajuns „reforma”, adica concedierile, iar fostele gospodarii colective de pescari (nu sunt sigur ca se numeau asa) au disparut, in locul lor aparand „investitori”, adica chilipirgii si profitori cu abonament ai afacerilor cu statul.

Am gasit in pescarie, cod alb, fara cap, dar nu din cel pe care il aduceau tata si bunicul cand veneau de la oras, adica „cumparat la metru”, niste bucatoaie paralelipipedice, din care mama si bunica scoteau fileuri de peste lungi si groase.

Caut de ceva vreme un peste gustos. Pestele meu preferat – platica, crapul, carasul (prins in baltile Dunarii), il gasesti tot mai rar. Stiuca si scrumbia de Dunare se gasesc doar in sezon, in februarie- aprilie, bibanul romanesc a disparut de pe piata. Salaul creste mai nou tot in balti – crescatorii.

Mi-am propus sa folosesc aparatul cu abur, cumparat de ceva vreme de sotie.

Se lasa codul sa se dezghete, se spala cu apa rece si se curata bine in interior. Se lasa la zvantat, intr-o sita. Se unge cu ulei de masline, se stropeste cu zeama de lamaie, se sareaza si pipereaza, dupa gust. Se lasa la macerat, intr-o punga, inchisa bine, la rece, in frigider, 30 de minute.

Cat timp se macereaza pestele, cureti si speli legume (cartofi, sfecla, ceapa, morcovi, telina, patrunjel, pastarnac, conopida, praz, dovlecei, vinete, castraveti, etc.), de care iti face placere, in orice combinatie doresti. Se taie legumele in bucati mai mari, care sa se faca la abur cam in acelasi timp cu bucata de peste (scrie in cartea aparatului, cat timp dureaza, in functie de greutate). Legumele taiate se lasa sa se scurga bine de apa, intr-o sita.

Se aseaza legumele si pestele, pe etajele aparatului, dupa perioada necesara pentru a se face. Se pun condimente (piper boabe, foi de dafin, menta, etc.) in lacasul special al aparatului. Nu se pune sare, in lacas (nu stiu de ce).

La ultimul etaj al aparatului se pune orez (prespalat), cu 2-3 linguri de untura de pasare si se acopera cu apa. Se pune apa in rezervorul aparatului.

Se porneste „magaoaia” si se admira peisajul – adica aburul cum se ridica prin aparat, cum condenseaza si cum se fac legumele vazand cu ochii (ies aburi din ele si „simti” cum se inmoaie, dupa miasmele care te inconjoara).   😀

Cand totul este gata, intervine priceperea goscodinei (asa ziceau copii mei cand erau mici).   8)

Legumele se taie in forma agreata de meseni, se „sfintesc” cu ulei de masline si zeama de lamaie, se presara patrunjel verde, se pune sare si piper dupa gust.

In orez se poate pune niste ceapa prajita si/ sau ciuperci trase in unt, marar verde, tocat fin. Se sareaza si se pipereaza.

Reteta se serveste calda, cu lamaie sau cu mujdei de usturoi verde si iaurt.

Nu poate sa lipseasca un pahar de vin alb demisec.    😛

Daca ai pus la abur mai multe legume si mai variate, poti face separat o salata de legume facute la abur, care se serveste calda sau rece.

In salata rece poti sa adaugi un ou fiert tare, taiat bucati, castravete murat sau castravete verde, salata verde, leurda sau spanac proaspat, ceapa rosie taiata solzi, etc.

Se pot pune si legume inghetate, la aparatul cu abur: brocoli, varza de Bruxelles, amestec mexican de legume.

Daca amesteci legumele facute la abur cu legume proaspete, de sezon: ridichi, castravete, varza alba sau rosie (tocata fin) si/sau cu salata verde, spanac, leurda, vei obtine ceva deosebit de gustos si sanatos. Parca nici nu mai ai nevoie de carne sau de peste.   8)

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla, pe mapamond ! Fiti sinceri cu voi insiva si recunoasteti ca va place sa mancati (si inca cum   :)   ), chiar daca de multe ori „sariti parleazul” si cand va uitati in oglinda, parca nu va mai recunoasteti. Limitati-va sa mancati strictul necesar pentru varsta si greutatea voastra. Sigur puteti. Sau poate nu.   😛

Reteta de astazi, sigur, are putine calorii, nu stiu cate. Daca reusiti sa mancati de 5 ori pe saptamana salata de legume facute la abur si de alte 2 ori pe saptamana si peste, va veti pastra, sigur, greutatea ideala (sau cel putin asa sper).   😛

Pulpe de pui in sos de curry

Am primit cadou de la sotie, de ziua mea, o tigaie mare, italieneasca, cu fund gros, dublu, cu maner solid si toarta de apucat, pentru manevrat ustensila cu amandoua mainile. Ce mai, o scula cu adevarat profesionista, pentru bucataria unor gurmanzi inveterati. Pacat ca nu aveau in market si capac pe masura.   :(

De mult imi doream asa ceva, pentru ca atunci cand ne strangem tot familionul, sa facem o singura „prajeala”,  nu pentru fiecare mesean, in parte. Avantaj si dezavantaj. Avantaj pentru bucatar, dezavantaj pentru cei care vor sa serveasca ceva preparat mai altfel decat ceilalti.

Cum sa inaugurez tigaia ? Nu mi-am propus sa o folosesc numai la prajeli. Orice reteta mai pretentioasa se poate face in astfel de tigai. Fundul dublu si foarte gros al tigaii permite o fierbere constanta, omogena, a preparatului, fara a fi nevoie sa amesteci prea des, chiar deloc.

Pentru 2 persoane am cumparat 4 pulpe mari de pui, refrigerate (ca doar de aia e tigaia mare), pe care le-am spalat bine in jet de apa rece, le-am sters cu o carpa curata si le-am crestat, usor, cu un cutit bine ascutit. Nu este obligatoriu sa fie consumate la o singura masa.   😀

Pulpele de pui se ung cu ulei de floarea soarelui, se presara sare grunjoasa si piper proaspat macinate si putin cimbru uscat, avand grija sa intre condimentele, in crestaturi. 

Se incinge ulei de floarea soarelui, in tigaie. Se curata 2 cepe albe, lunguiete si se taie in „strap”, 2 fire de praz, nu prea groase, mai tinere, in special partea alba. Se pun in tigaie si cateva felii mai groase de cartofi prefierti.

Se calesc putin legumele si se adauga pulpele de pui.

Secret ! Pentru a nu fi nevoie sa se adauge apa (ca sa nu se prinda carnea de tigaie), prazul se opareste in apa fiarta, 2 minute si se pune umed in tigaie. Daca trebuie adaugat lichid, se pune putina supa de carne sau putina supa de legume.

Atentie ! Picaturile de apa, la contactul cu uleiul incins, sar din tigaie si daca nu esti atent te stropesc pe maini si chiar pe fata. Ca sa evit riscul, nu „arunca” legumele sau carnea in tigaie, mangaie-le cu grija si depune-le cu mila, in tigaie.

Scoti cartofii din tigaie si ii pastrezi calzi, intr-o craticioara, acoperita cu capacul.

Pe masura ce se fac, iese si apa din pulpele de pui, se moaie ceapa si prazul, iar sosul incepe sa se coloreze imbietor.

Focul sub tigaie trebuie sa fie maricel spre mare, ca sa mentina incinsa, constant, ditamai ustensila.

Cand carnea a devenit rozalie si varful cutitului intra pana la os, se adauga o lingurita de praf de curry. Se amesteca bine in sos si se intorc de 2-3 ori, pulpele, pe fiecare parte. Carnea devine moale si mustoasa, ceapa si prazul sunt deja moi.

Ce lipseste ? Picura, pentru savoare, peste carnea incinsa, cateva picaturi de brandy sau coniac. Nici romul nu este de lepadat, daca este de calitate.

Pune cartofii in tigaie, pentru 1 minut, ca sa se incinga bine.

Reteta se serveste fierbinte, cu castraveti in otet si cu patrunjel verde, taiat fin, presarat deasupra legumelor. Nu uitati de sos. Se pun cateva linguri de sos peste carne.

Un pahar de vin alb sec, servit rece, nu poate lipsi de la festin, pentru a se asigura savoarea preparatului si vigoarea meseanului.   😕

Pofta buna, frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla, pe mapamond !

Voi tineri invatacei, nu ezitati sa experimentati. Nu este rusinos sa inveti, sa te uiti la altii cum gatesc si sa te inspiri. Inoveaza, incearca si nu renunta. Din orice ai, comestibil, prin frigider, se poate prepara o reteta gustoasa si servi o masa sanatoasa si de multe ori chiar rapida, in ton cu foamea care te macina.   😛

Reteta de mai sus se poate prepara cam in 30-40 de minute.

Ciuperci pane

Ciupercile mari sunt ocolite de multe dintre gospodinele mai tinere, neexperimentate in ale bucatarelilor, care cred ca numai ciupercile mici sunt bune pentru gatit, iar cele cu palariile mari sunt batrane si vestede. Partial au dreptate, dar ciupercile se pot „verifica” si daca au lamelele crude, rozalii (ciupercile albe) sau usor spre maroniu (ciupercile de plop), atunci se pot cumpara cele mai mari ciuperci pe care le gasesti. De ce ? Simplu – se pot prepara snitelul pane, apeland la mici secrete culinare.   :)

Majoritatea consumatorilor cumpara numai ciuperci de crescatorie, din market. Foarte bine, asa si trebuie, acele ciuperci sunt cele mai sigure. Dar….? Exista un dar, numai cine a mancat ciuperci culese direct din padure sau de pe camp stie cat de mare este diferenta de gust.    😀

Sfat musai de urmat ! Nu cunosti ciupercile, nu le culegi, daca nu vrei sa ai mari probleme medicale si sa fi nevoit sa apelezi la doctor. Uf, brr ….! Urata e spitalizarea, prin atmosfera de incertitudine existenta in spitale.   :(

Reteta pe care o scriu se face cel mai bine cu ciuperci nane, ocolite de necunoscatori, crezand ca sunt otravitoare, pentru ca seamana cu palaria sarpelui. La piata nu se aduc nane, decat foarte rar. Culegatorii opresc ciupercile – nane pentru ei, fiind destul de rare si deosebit de gustoase, cu „carne” frageda si o textura minunata. Dupa mine, nanele sunt cele mai gustoase ciuperci.

La reteta se pot folosi si bureti de fag (palarii pari) sau pleorotus, cum le zice prin market.

Am gasit in piata ciuperci albe mari si am cumparat, fara ezitare (vorba vine, nu inainte de a ma uita pe dosul lor, sa le vad lamelele daca sunt rozalii).   😛

Ciupercile se curata bine de nisip cu o pensula cu par de cal (nu lasa par, pe ciuperci). Cumparate din market sunt curate si nu e nevoie sa le speli, doar daca ti se pare ca sunt murdare. Daca trebuie spalate, ciupercile se spala in jet, scurt, de apa rece. Se lasa la scurs intr-o sita.

Ciupercile se oparesc (de aceea nu trebuie spalate), in apa fiarta cu sare, maxim 10 minute, pana se incretesc usor, fara a se muia de tot, doar cat sa intre putin varful cutitului in ele. Se scot cu o spumiera si se lasa la scurs intr-o sita.

Nu va speriati ! Prin oparire, ciupercile isi micsoreaza palaria, dar raman carnoase si destul de tari. Totul este sa nu le lasi prea mult in apa fiarta.

Se bat cu furculiata, 2 oua, cumparate de la tarani, din piata, oua din cele cu galbenusul auriu. Se pune in ou, sare grunjoasa si piper, proaspat macinate, dupa gust.

Se rade niste cascaval din cel scortos, tare, in oul batut. Daca cascavalul este prea sarat, nu mai trebuie pusa sare in ou.

Se dau ciupercile oparite si scurse bine, prin faina si apoi prin oul batut si se prajesc pe ambele fete, in ulei de floarea soarelui, incins.

Atentie ! Ca sa prajesti ciupercile ai nevoie de mai mult ulei, pus in tigaie. Cand pui palaria de ciuperca, in tigaie, sa ai grija la degete, sunt tot ale tale si nu trebuie prajite si ele.   😛

Secretul bucatarului, cu degetele „invatate” cu uleiul incins si „tabacite”! Poti folosi pentru pus in tigaie, o lopatica de inox, mai lata (cel putin cat ciuperca de lata). Inconvenientul este ca pui ciuperca direct in tot uleiul incins, odata, fara sa o ghidezi sa alunece usor, treptat, in uleiul incins, pentru a se invalui si incinge gradat, nu dintr-o data. Coacerea ciupercii puse treptat, este mai rapida si nici nu se face mai tare pe margini (nu se arde) iar la mijloc ramane nefacuta.

Mici secrete ! Cui ii place mai crocant, dupa ce ai dat ciuperca prin oul batut, o dai prin pesmet si apoi iarasi prin ou batut. In acest caz, cascavalul ras se pune in pesmet. Se poate pune si putin pesmet in oul batut. Se poate pune faina si pesmet in oul batut si trecut o singura data ciuperca, prin ou, avand grija sa se acopere bine cu ou.

Ciupercile pane se servesc fierbinti cu o salata de verzituri, de sezon.

Am facut niste urzici batute (am scris candva reteta, dar nu am avut la acea vreme, poze). Voi scrie o alta reteta de urzici batute, in curand, cand voi pune si poze.

Ce mai lipseste ? Un pahar de vin alb demisec.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla, pe mapamond, in lumea larga, in lumi paralele (na, ca am dat-o pe SF), pe uscat, neaparat, ca sa gasiti ciuperci si urzici !    8)

Nu uitati ! In sezonul de primavara, se consuma multe verdeturi, in salate sau preparate. Sanatate curata !

Ciuperci cu unt si verdeata, la cuptor

Cand eram copil mergeam cu bunica dupa ciuperci. Tanar fiind, imi placea sa cutreer singur sau cu amicii, pe dealuri. Cand bunica nu a mai fost printre noi, culegeam singur ciuperci. Copii mei cand erau mici, plecam cu ei pe dealuri si culegeam ciuperci, cand gaseam. 

Trecand prin piata, zilele trecute (oricum toate drumurile mele trec prin piata, daca stau langa o piata) am gasit niste ciuperci de crescatorie, albe, imense – 6 bucati la Kg.

Secret ! Am verificat ciupercile daca sunt proaspete (lamelele trebuie sa fie rozalii, nu maroniu inchis).

Am spalat bine ciupercile, sub jet de apa rece si le-am lasat la scurs intr-o sita. Le-am taiat coditele, lasand intregi numai palariile.

Mi-am adus aminte de o reteta rapida pe care o facea mama, cand aduceam de pe camp (din locuri unde pascusera oile sau unde fusese o stana veche), ciuperci albe, mari, carnoase.

Am tocat marunt coditele ciupercilor. Am tocat marunt niste ceapa verde, niste patrunjel verde si 2 catei de usturoi.

Am amestecat verdeata, usturoiul si coditele de ciuperci, cu unt galben (plin de smantana grasa), cumparat de la ciobani.   😛

Am pus sare grunjoasa si piper, proaspat macinate, dupa gust. Nu am uitat de boia dulce si boia iute.

Pericol ! Am adaugat cu „mila” boiaua iute, chiar daca face bine la digestie.   😀

Cu umplutura pregatita am „dichisit” palariile de ciuperci.

Ciupercile le-am asezat intr-o tava din inox, pe care am bagat-o in cuptorul aragazului, incins intre timp.

Ciupercile se tin in cuptor, cca. 20 de minute, pana se topeste untul si intra in „carnea” ciupercii, dandu-i o savoare greu de povestit. Nu credeti ?    :(     Incercati reteta si povestiti. 

Eu zic ca arata bine. Gustul nu pot sa-l pun pe blog. Mare pacat.   :(

Ciupercile se servesc fierbinti, cu paine calda sau cu lipie, ca sa moi in sucul lasat in tava, repede, pana nu se intareste.    😛 

Nu stiti ce este lipia ? O sa aflati cat de curand. Mi-am adus aminte de lipia bunicii, care se facea in casa cand eram copil.

Nu uitati de un pahar de vin alb, de care aveti prin camara.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla !

Nu am uitat ca a fost Pastele. Am ceva retete puse deoparte, in minte si cu ceva poze deja facute. Voi scrie retetele, cat de curand voi avea prilejul si timpul necesar, chiar daca Pastele a trecut. Nu-i nimic, vine aceeasi sarbatoare religioasa, anul viitor, noi sa fim sanatosi, voiosi , voinici.

Cei nerabdatori pot face retele oricand doresc. Numai oua rosii nu se pot face decat la Paste si la Inaltare.

Flori de dovlecei umplute cu carne tocata

Uitandu-ma prin lista cu poze pe care o am pe calculator (nedisponibila pentru cei curiosi) si prin memoria – bucatareli de pe acest blog (disponibila tuturor celor dornici sa exploreze si sa testeze – in special, retete vechi, romanesti si uneori experimente proprii, ale celui care scrie pe blog), ca sa vad ce retete nu am scris, retete dintre cele pe care le fac, de obicei, de Paste, am dat peste o delicatesa, care desi nu este o reteta de sezon, se face repede, este deosebita pentru noi romanii si nu mai stiu de unde m-am inspirat eu sau sotia (doar ca idee care mi-a placut, inchipuindu-mi apoi cam ce gust as dori sa aiba).   😀

Cred ca pozele sunt facute prin luna septembrie anul trecut, perioada in care am cules din gradina de legume (de fapt cateva tufe de dovlecei, cateve cuiburi de rosii si castraveti, vreo 10 araci cu fasole si 2 straturi de ceapa si ustoroi verde), flori de dovlecel.   😛

Exista un secret ! Se culeg numai florile care sunt sterpe, altfel zis – florile care nu vor face dovlecelul.   😛

Exista si un mister ! Cum depistezi florile care nu vor face dovlecel ? Sunt 2 solutii – ori incerci la nimereala si culegi florile pe care le vezi mai frumoase, mai mari si mai proaspete, ori desfaci cu migala petalele florilor si te uiti cu atentie daca nu cumva au un inceput de dovlecel.   8)

Se taie feliute niste ceapa verde, ceapa uscata si niste ardei gras rosu si verde. Se caleste in ulei de floarea soarelui, pana se inmoaie putin ceapa. Se pune sare grunjoasa si piper, proaspat macinate (pentru un plus de aroma, care sa-ti gadile placut narile si sa-ti stimuleze papilele gustative).

Poti folosi carne tocata de porc sau de vitel. Se amesteca carnea tocata cu orez prefiert, pe jumatate (nu este obligatoriu, numai cine doreste). Se poate pune si niste ceapa prajita in ulei de floarea soarelui (nu este obligatoriu, numai cine doreste). Se amesteca carnea cu orez, cu ceapa prajita, cu patrunjel verde taiat fin si cu un ou. Se pune sare si piper proaspat macinate, dupa gust.

Secret ! Indiferent ce carne tocata folosesti, sa nu o cumperi gata tocata.  Iti alegi bucatile de carne pe care le doresti, din galantarul macelariei si rogi fata de la tejghea (nu trebuie decat un zambet, in treacat, ca sa percuteze fata, urgent) sa-ti toace carnea in masina de tocat, electrica, a patronului. Te scapa de o roboteala in plus, acasa (precis ai uitat, iarasi, sa duci cutitele masinii tale de tocat carne, la ascutit, la tocilaria din colt).    😛

Atentie ! Nu exagera cu sarea si piperul. Ai pus si in legumele care vor constitui un pat pentru florile de dovlecel umplute cu carne. Nu de altceva, dar se supara nenea doctoru !    😛

Umpli florile de dovlecel cu carne tocata. Florile umplute cu carne le asezi in stea, de la mijlocul cratitei spre margine, in 1-2 straturi (nu mai multe, ca strici fasonul mancaricii si o sa simti din plin gustul de dovlecel).

Nu-i asa ca arata minunat ?    😉

Peste florile de dovlecel, umplute cu carne tocata, pui niste suc de rosii, proaspat facut, din rosii bine coapte, date pe razatoarea mare. Daca iti place sa simti rosia cum iti umple gura si nu bagi in seama pielitele, nu face suc de rosii, doar taie rosia in bucati subtiri si acopera cu bucatile de rosii taiate, toate florile de dovlecel, umplute cu carne.

Toarna deasupra un pahar de vin alb si pune cratita in cuptor sau pe plita, cu capacul pus pe cratita, la foc potrivit, pentru maxim o ora. Te mai uiti pe sub capac, sa nu sece lichidul sau sa se arda florile de dovlecel, desi cu capacul pus la cratita, vaporii de lichid condenseaza pe capac si se intorc in cratita.

Poate seca lichidul doar daca nu ai pus destul suc de rosii peste florile de dovlecel umplute cu carne tocata.

Sfatul bucatarului ! Daca trebuie sa adaugi lichid este bine sa pui tot suc de rosii, fiert, ca sa nu strici gustul.

O astfel de delicatesa se serveste calda, cu patrujel verde tocat fin, presarat deasupra. Cine doreste poate pune smantana.

Un pahar de vin alb, nu poate lipsi de la un asemenea festin.   😀

O salata de castraveti, cu usturoi verde si marar verde, tocate fin, acccentueaza gustul rafinat al retetei.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla, pe mapamond ! Cred ca reteta este de influenta mediteraniana. Ca si cum ar conta, pentru un adevarat gurmand.  

Si totusi ! Trebuia sa recunosc ca sotia a avut mari merite in aceasta reteta. Am pitrocit impreuna ce sa mai punem prin reteta, cum este mai bine si mai placut, sa combinam. Mi-a zis si in treacat zilele trecute – auzi draga, nu ai pus pe blog, reteta aia cu flori de dovlecel, ca am vorbit cu colegele despre reteta ? A fost imboldul (!?) care m-a impins sa caut prin lista cu poze.

Efectiv uitasem de aceasta reteta, dar speram sa gasesc pozele. Asa e la batranete. Culmea este ca uiti tot mai des cate ceva si te intrebi de fiecare data – oare de ce uit ?   :(

Conopida inmiresmata

Se gaseste prin market conopida si brocoli, la preturi acceptabile. Am cam ocolit aceste legume, sa le cumpar din market, avand un principiu – legumele sunt gustoase, daca le pregatesti proaspete, in sezonul lor, adica in anotimpul cand se culeg din gradina ta de legume. Nu neaparat din gradina mea ca persoana, ci a mea ca roman.    8)

Cumperi o capatana de conopida sau/ si de brocoli. Le cureti de frunze si le desfaci in buchetele. Buchetelele se oparesc in apa cu sare grunjoasa, pana se moaie usor, de intra usor varful cutitului in partea mai lemnoasa a legumei.

Secret ! Daca vrei sa nu se oxideze conopida repede, pune in apa clocotinda cateva picaturi de zeama de lamaie.

Scoti buchetelele oparite si le lasi sa se scurga intr-o sita.

Pregatesti un dressing – amestec din zeama de lamaie, ulei de masline, sare, piper si 1/2 lingurita de mustar.

Dressing-ul se toarna peste buchetelele calde, pentru a se ingloba toate gusturile si miresmele din acesta, in conopida.

Se serveste rece cu patrunjel sau/si marar verde, tocat fin, presarat deasupra. Cine doreste poate pune peste buchetele, maioneza sau suc de rosii.

O bucata de paine calda este bine venita. Un pahar de vin alb, dulce, langa salata de conopida, te face fericit, la drum de seara, adica inainte de culcare.    😀

Pofta buna frati romani de pretutindeni, oriunde va veti afla, pe mapamond ! Cautati sa va faceti aproape toate poftele culinare, insa fara excese. Veti trece pasnic si mai fericiti prin viata.   :)

Cine pastreaza are ! Toamna poti sa pui la congelator, buchetele de conopida oparite, in pungi de plastic. Ca sa le folosesti la salata trebuie sa le oparesti toamna mai putin, pentru ca atunci cand le vei folosi in salata, sa le „incalzesti”, in apa clocotinda.

Exista un risc cam greu de controlat ! Daca ai oparit buchetelele de conopida prea tare, asta toamna, cand le vei „reincalzi” se pot face boasca.    :(

Conopida pastrata oparita, la congelator, se foloseste mai sigur la mancarici.