Ciorba din cap de piept de vitel, acrita cu zeama de castraveti

Daca te uiti prin macelelarii, toate vand carne de vitel. Nici market-urile nu se lasa mai prejos cand este vorba de a te ademeni sa cumperi – si ei vand carne de vitel, ambalata la pungi mai mari sau mai mici, cu oferte de pret care mai de care mai tentante (zic ei, ca sa credem noi).

Comerciantii, se pare, ne cunosc foarte bine pe noi cumparatorii – suntem tentati sa luam mai mult, daca este si mai ieftin.   :D

Cum nu intotdeauna mult inseamna si rentabil, iar ieftin nu inseamna neaparat ceva de calitate indoielnica, de cele mai multe ori cumparatorul este cel pacalit. Nu credeti ? Comparati in orice market pretul la pulpa de vitel, la pachete de cca. 1 Kg cu cel de la pachetele familiale (unde se face reclama ca pretul ar fi mai mic cu cel putin 10 %). Neamtul nu pleaca niciodata la cumparaturi fara calculatorul de buzunar. Stie el de ce. Noi romanii radem de nemti, zicem ca sunt calici, dar de fapt ei nu suporta sa fie inselati. O fi bine, o fi rau ? Poate vom afla si noi romanii, candva.   :P  

Daca vrei sa cumperi carne cruda, de vitel, trebuie sa stii ca animalul in viu are pana in 200 Kg. Asta inseamna sa te uiti cu atentie la modul cum este taiata bucata pe cere vrei sa o cumperi – adica ditamai bucatoaia de pulpa, nu poate fi de vitel. Carnea de vitel este de un rosu aprins si are pielite stravezii. Daca vezi carne de un rosu deschis, cu pielite baloase, nu cumpara, vitelul era prea mic cand l-a taiat (din te miri ce cauza). Ar mai fi ceva secrete legate de textura carnii, dar deja intram intr-un domeniu pe care il stapanesc doar macelarii profesionisti.

Pentru ciorba de vitel, capul de piept este cel mai potrivit deoarece are os mic, carne destula si frageda, grasime putina si o parte moale de zgarci, care toate, dau un gust deosebit preparatului. 

Pentru ciorba iti trebuie o radacina de patrunjel, un morcov, un cartof, o telina mica, o radacina mica de pastarnac, o ceapa mica, o bucatica de praz, cateva fire de ardei gras si 3-4 rosii scoase din congelator.

Oparesti carnea in 2-3 minute, in apa clocotita. Arunci apa si speli carnea cu apa calduta.

Rosiile le pui inghetate, curatate de pielita si tocate marunt, spre sfarsitul fierberii ciorbei, altfel va dura fierberea mai mult timp.

Toci toate legumele dupa cum crezi de cuvinta, oricum in bucatele nici prea mari dar nici mici. Calesti legumele in cratita de ciorba, in putin ulei de floarea soarelui, pana se inmoaie ceapa si legumele capata o lucire de unsoare deasupra.

Poti sa adaugi si cateva firisoare de ardei iute si sa presari niste piper proaspat macinat. O ramurica de marar uscat, pusa la fiert o data cu legumele si carnea este bine venita.

Secret ! Nu pui sare, deoarece zeama de castraveti poate fi mai sarata, daca ai fost distrat sau cam obosit (?!), cand ai pus muraturile. Mai bine sa trebuiasca sare cand servesti ciorba, decat sa fie prea sarata.

Adaugi carnea si apa rece pana la 4 degete sub gura oalei de ciorba. Carnea de vitel fierbe repede si nu trebuie sa pui ciorba sa fiarba la oala de presiune.

Pui ciorba sa fiarba, la foc mare mai intai, cu capacul pus pe oala de ciorba, pana incepe fierberea, apoi reduci focul si lasi ciorba sa fiarba la foc potrivit, constant, cu capacul pus pe oala (sa se condenseze vaporii si sa se scurga tot in lichid) pana intra furculita, usor, in carne.

Cine nu stie ? Fierberea mocnita a ciorbelor innobileaza gustul si dilata narile mesenilor. Ce mai freamat, ce mai vuiet, se va naste in curand, la gura infometatilor.   :D

Scoti niste zeama de castraveti, din cei pusi toamna, in saramura. Fierbi zeama de castraveti si culegi cu o lingura „floarea” care se strange deasupra. Amesteci zeama de castraveti cu restul de ciorba, adaugi rosiile tocate marunt si mai lasi sa dea in cateva clocote.

Faramitezi intre degete niste leustean uscat (pui leustean verde taiat mai mare, daca ai) si il adaugi in ciorba. Opresti focul si lasi ciorba sa se odihneasca vreo 15 minute, sa se amestece miroasele deja cuprinse in ciorba, in timpul fierberii, cu miasma de leustean.

Ciorba se serveste fierbinte, cu adei iute, hrean si mamaliga calda. O tuica fiarta sau rece iti deschide apetitul.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla ! Ciorba calda servita de cel putin 2-3 ori pe saptamana, la pranz, inseamna sanatate garantata, la stomac. Sunt femei si barbati (nu putini la numar, eu nefacand din pacate parte din ei), care nu se aseaza la masa de pranz, daca nu se serveste ciorba sau supa. Daca te uiti la fata lor, straluceste si plesneste de sanatate. Oare de ce ? Zic eu, printre altele si pentru ca mananca sanatos si gustos.   :P

Crap la cuptor, cu legume

La inceputul primaverii se gaseste prin pescarii crap romanesc, de crescatorie – un peste mai gras, destul de gustos (mai putin gustos insa, decat crapul salbatic, prins in baltile Dunarii sau in Delta Dunarii). 

Sunt cateva crescatorii care livreaza peste proaspat, mai tot timpul anului, in special crap si caras. De hrana pe care o dau patronii crescatoriei, la pesti, depinde foarte mult gustul pestelui comercializat.

Cand am de unde alege, cumpar peste proaspat de Dunare – crap, somn, scrumbie, avat, mreana, stiuca, salau. Mai cumpar pastrav de crescatorie (sunt numai in munte, la apa limpede, curata) si biban romanesc (oricand – fiind preferatul meu si ori de care ori gasesc, fiind greu de gasit). Nu am incercat pestele proaspat (?!) adus de peste mari si tari – dorada, biban de mare, lufar, etc. Mai cumpar cotlet de somon proaspat sau cozi de somon congelate. Din pestele congelat cumpar macrou, sardina, cod mare, merluciu si pangasius.

Cand am permis de pescuit (anul acesta mi-am cumparat) prepar ce prind.   :(

Am cumparat un crap romanesc, proaspat, de 1,5 Kg, cu solzi putini (crap oglinda). L-am verificat la ochi – sa fie limpezi nu alburii, la branhii – sa fie de un rosu aprins, la solzi – cand il apesi, sa-si revina imediat ce ai incetat apasarea. L-am curatat de solzi si de intestine. Era sigur proaspat – basica era intreaga. Am spalat laptii, bine si i-am pus la scurs intr-o sita. Am spalat bine pestele cu apa rece si l-am lasat la scurs in stativul de farfurii.

Poti folosi orice legume doresti, in orice combinatie. In timp iti stabilesti combinatii diferite, in functie de sezon, ca sa eviti sa cumperi de prin market, legume turcesti sau grecesti – aspectoase, dar nu la fel de gustoase.

Am folosit praz, ceapa alba, lunguiata, cartofi rosii. Am spalat in jet de apa rece si niste ciuperci albe, proaspete (cumparate din marchet), taiate in jumatati.

Secret ! Legumele se pun intregi daca sunt mai mici sau se taie in bucati destul de mari, pentru a se coace in acelasi timp cu pestele.

Mare secret ! Prazul si conopida se oparesc inainte de a le pune la cuptor, 3-4 minute, in apa clocotita.

Pestele se cresteaza pe ambele parti, cu un cutit cu lama subtire, bine ascutit (cutit incovoiat, special pentru peste). Se unge pestele cu ulei de masline si zeama de lamaie, se presara sare grunjoasa si piper – proaspat macinate, cimbru si o ramurica de rozmarin (luata din glastra, de pe balcon). Acelasi tratament il aplici pestelui si la interior. In interiorul pestelui pune ramurica de rozmarin.

Important ! Se „maseaza” pestele, ca sa intre bine ingredientele prin taiaturi. Se lasa pestele, la rece, in frigider, 30 de minute pentru a se „innobila” cu miasmele condimentelor si a se „bucura” de binefacerile uleiului de masline si a lamaii proaspat stoarse. Pestele „palpat” si „inmiresmat” este mai gustos, mai fraged si de ce nu – mai aspectuos, dupa gatit.   :D

Legumele si ciupercile le „tratezi” si pe ele cu ulei de masline, sare, piper, cimbru. Amesteci bine, cu mainile si asezi legumele intr-o tava de inox. Pui vreo cateva firisoare de ardei iute printre legume si 3-4 catei de usturoi.

Asezi pestele pe legume si scurgi deasupra tot sosul in care s-a macerat pestele. Intr-un colt al tavii pui si laptii scosi din peste, cand l-ai curatat.

Bagi tava in cuptorul incins, la foc potrivit, pentru 30-40 de minute. Nu pleci la televizor, te mai uiti prin geamul aragazului si daca a inceput sa se rumeneasca pestele si cartofii, scoti tava din cuptor si amesteci cu grija legumele si intorci pestele. Lasi la cuptor, pana se rumeneste usor pestele si pe cealalta parte. Pestele este facut, daca atunci cand bagi varful cutitului, langa capul pestelui, carnea este alba-rozalie, nu sangerie.

Atentie ! Fii bland cu pestele daca nu vrei sa-l rupi. Nu ingramadi legumele cu lingura ca si ele se rup si strici aspectul. Chiar daca gustul este esential, nici aspectul nu trebuie neglijat. Oricum, scuza bucatarului de ocazie, cum ca doar gustul conteaza, nu tine decat prima data.    :P

Nu uita ! Tava de inox este mai mereu fierbinte. Daca o manevrezi cu manusi de bucatarie, scapi de neplacerile provocate de arsurile termice. Daca ai uitat si ai patit-o, nu incepe sa te vaiti, fugi la chiuveta si treci mainile prin jet de apa rece, vre0 5 minute. Te ungi apoi pe suprafetele inrosite, cu putin ulei de floarea soarelui. Daca ai facut niste bubite mici rosii, albe in cap, nu te grabi sa le spargi, te va ustura crunt.   8)

Reteta se serveste fierbinte, cu mamaliga calda si mujdei de usturoi. Cel mai potrivit este mujdeiul din usturoi verde, taiat fin, amestecat cu patrunjel si marar – verde, taiate fin, sare, piper, ulei de masline, zeama de lamaie si iaurt.

Cei sensibili cu stomacul pot servi, dupa gust, zeama de lamaie, in loc de mujdei.

Un pahar de vin alb, dulce, te va ajuta sa savurezi mancarea.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla ! Sa stiti ca reteta aceasta se face mai repede decat mi-a luat mie sa o scriu, sau ma rog, pe acolo. Oricum in 2 ore veti servi o reteta deosebit de sanatoasa, fara condimente pregatite prin Ungaria.

Apropo, sunteti curiosi ? Daca da, cititi ce scrie pe plicurile/ borcanele/ cutiile cu condimente, pe care le gasiti pe rafturi, prin market. Auzi dom’le: patrunjel cu urme de salvie sau cimbru cu urme de marar, s.a.m.d. Nici prin gand nu mi-a trecut ca in condimente se baga coloranti sau stabilizatori, amidom si nu mai stiu ce.    :?  

Ce ti-e si cu comerciantii astia ! Cand te gandesti ca patronii mai si platesc doctoranzi in condimente sau poate tocmai de aia au aparut tot felul de „urme” prin condimente. Dar daca, de fapt, urme sunt tocmai condimentele pe care dai o groaza de bani ?   :(

Iahnie de fasole boabe, cu porcarele

Fasolea boabe este considerata de catre noi romanii un aliment de baza, existand multe retete in bucataria stramoseasca. Mie imi place fasolea gatita oricum, singura conditie este sa fie facuta de catre mine.    :D

Cand eram inca la serviciu, neexistand o pauza de masa stabilita ca atare, uneori ii gaseai pe lucratori servind masa, in vestiar sau la locul de munca/ postul de lucru. Mai tarziu s-au infiintat cantinele de sectii unde se servea masa, pe mai multe serii de lucratori, pentru a nu lasa instalatiile aflate in functiune, nesupravegheate. La inceput, au prins aceste cantine. Cand s-a „scumpit” viata ca urmare a nebuniei lui Ceasca de a plati datoriile tarii catre capitalistii exploatatori (ca si cum plata datoriilor atunci, ar fi contat in vreun fel pentru guvernantii instalati dupa decembrie ’89   :(   ), tot mai putini lucratori serveau masa la cantina, satui fiind de peste congelat si orez.

Bucatele etalate iarasi, pe mesele de lucru, erau variate, la fiecare dupa modul cum reusea sa se „descurce”. Pur si simplu ramneam la orice fel de fasole, aparea din geanta/ sacosa altuia. Nu eram singurul, „batalia” fiind imediat ce ne asezam la masa, declansata pe fasole. Inventasem masa la comun, tocmai pentru a ne diversifica pranzul. 

Pentru iahnie, pui de seara, la muiat in apa rece, fasolea boabe – alba, cu bob mare si lunguiet, aleasa si spalata inainte in cateva ape. Apa trebuie sa acopere de un lat de palma, boabele de fasole, care in apa rece, se umfla.

Secret de tinut minte ! Daca fasolea nu se umfla inseamna ca este veche (de 2-3 ani) si atunci va fierbe mult timp, deci va trebuie sa pui mai multa apa rece, in oala de presiune.

Ca regula generala, cand gatesc fasole, pun la muiat 0,5 -1 Kg de fasole. Daca tot fierbi la oala de presiune si faci abur in bucatarie, macar sa stii de ce. Fac mai multe feluri de fasole, o data.

Am mai scris si alte retete cu fasole boabe, care se regasesc pe acest blog (ciorba de fasole, fasole boabe cu ciolan afumat/ proaspat, fasole batuta, etc.). Voi mai scrie si alte retete.

Secret ! Cand ai pus la muiat fasolea, imediat se ridica la suprafata boabele seci si „pielitele” care se desprind de pe boabe. Acestea se aduna cu o spumiera si se arunca (sau se fierb impreuna cu cartofi si malai cand faci mancare pentru porc, daca ai de crescut in ograda proprie asa ceva    :P   ).

A doua zi, o sa gasesti fasolea umflata. O speli in cateva jeturi de apa rece si o pui la fiert in oala de presiune, impreuna cu porcarele si untura de porc in care au stat (carnati si carne, scoasa de la borcan, incalzite in tigaie).

Poti folosi in loc de porcarele, o scarita de porc, afumata sau o coada de porc afumata si carnati afumati sau costita de porc afumata. Tai ce ai gasit in macelarie sau in magazinul producatoruluiu sau in market, in bucati potrivite pe care  le prajesti 1-2 minute, pe fiecare parte, in untura de porc.

Se adauga in oala de presiune o ceapa intreaga, cateva bucati de ardei gras, inghetat, o radacina mica de patrunjel, o radacina mica de pastarnac, un morcov, o telina mica.

Se adauga apa rece, care sa acopere de 2-3 degete ingredientele. Se pune o legatura de cimbru si o lingura de sare grunjoasa.

Oala de presiune se pune pe flacara mare a aragazului pana incepe sa fluiere, apoi se reduce focul, pentru a se asigura o fierbere constanta, pentru cca. 1,5-2 ore.

Atentie, nu uita ! Daca fasolea este batrana, trebuie pusa mai multa apa rece si oala de presiune lasata sa fiarba, de cand incepe sa fluiere, cca. 2-2,5 ore.

Opresti oala de presiune, o lasi sa se depresurizeze singura si apoi scoti capacul de la oala.

Nu incerca ! Chiar daca te grabesti este  riscant sa scoti capacul de la oala de presiune, fara sa se depresurizeze singura sau sa incerci sa o racesti cu apa rece. Poti sa te frigi cu stropii de lichid care sar din oala pe maini si chiar pe fata.

In timp ce oala se depresurizeaza singura, fasolea mai fierbe si se „leaga” boabele intre ele, capatand aspectul de iahnie (fasole mai seaca, cu putina apa si boabele umflate bine). 

Se adauga suc de rosii sau 2-3 rosii inghetate, de pe care ai scos pielitele. Se trec rosiile inghetate prin jet de apa calduta si apoi se iau pielitele cu varful unui cutit ascutit. Se toaca marunt rosiile si se adauga inghetate, peste fasolea boabe. Se pune pentru 15 minute oala la fiert pe foc potrivit, fara capacul pe oala. Trebuie sa dea in cateva clocote si sa se omogenizeze rosiile in iahnie.

Pentru a se amesteca miroasele lasa iahnia descoperita cateva minute inainte de a servi. Pune-o fierbinte in farfurie si treci cu nasul prin aburii care se ridica. Vei umple bucataria de miasme inebunitoare  (pentru vecini   :P   ), chiar daca hota aragazului merge la maxim sau poate tocmai de aceea.

Cui ii place, pentru a aduce un iz de primavara, poate sa presare patrunjel verde, tocat marunt.

Iahnia de fasole cu porcarele se serveste cu muraturi taranesti si tuica fiarta sau nefiarta.

 Daca ai facut si paine calda, in cuptorul minune, sigur ii dai gata pe meseni.   :D

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla ! Sa nu va fie rusine ca va place fasolea, precum sa nu va fie rusine nici ca sunteti romani, chiar daca unii dintre noi ne cam fac sa strambam din nas sau sa vrem sa nu fie de-ai nostrii.

xxx Si ce daca se adeveresc vorbele unor rautaciosi, cum ca fasolea baloneaza si produce gaze.   :D   Chiar nu se pune, in comparatie cu deliciul retetei si cu consumarea unui preparat de-al nostru, pur romanesc.

Delicatesa din urechi de porc, afumate

Am vazut in urma cu vreo 3 luni, in market, niste pachete vidate, cu urechi de porc proaspete, taiate fideluta, pentru care comerciantul dadea o reteta de preparare, folosind un nume ciudat, parca curechi (?!). Cum nu umblu de obicei, cu ochelarii dupa mine, nu am putut deslusi, ce scria cu litere mici, pe pachet.    :(

De fapt nici n-a contat decat ideea care mi-a stat de atunci in minte, cum ca sa experimentez o reteta noua, din urechi de porc afumate. Voi incerca si cu urechi de porc proaspete, alta reteta.

Cand pui de o ciorba de afumatura de porc (cozi, sira, scarita, costita, ciolan – in ce proportie doresti si din care sortimente alegi), nu uita sa adaugi si 2 urechi de porc, afumate. Ai grija sa cumperi din timp niste urechi de porc mari, carnoase, fara par pe ele, afumate omogen – de culoare maronie. Eu am gasit niste urechi de porc, afumate, cam de 400 grame/ bucata. Nu am gasit inca urechi de porc proaspete, care sa imi placa.

Speli bine urechile cu apa calduta, le parlesti la flacara mare a aragazului, le razuiesti cu cutitul, le speli iarasi cu apa calduta. Pui urechile la fiert, impreuna cu carnea si legumele, pentru ciorba de afumatura, in oala de presiune.

Cand opresti oala de presiune, dupa ce se depresurizeaza, scoti urechile din oala, le lasi sa se scurga bine si sa se raceasca. Tai urechile in fasii subtiri si lungi.

Pregatesti un fel de mujdei de usturoi -amestec din catei de usturoi pisati in clestele special (sunt clesti din aluminiu sau din inox, de vanzare, in market), ulei de masline, otet de mere si miere, sare si boia de ardei iute si boia de ardei dulce.

Amestecul (omogenizat cu o furculita sau prin agitare in mana, intr-un borcan cu capac etans), il pui peste urechile taiate fin si amesteci bine, pentru a se omogeniza si pentru a se invalui feliutele de carne cu lichidul. Presari deasupra patrunjel verde, taiat fin.

A iesit o minunatie. Nu am cuvinte sa ma laud cu multitudinea de mireasme si gusturi ce au putut iesi, dintr-o toana a mea.    :D

Secret neverificat inca ! Data viitoare cand voi face reteta, deoarece s-a simtit cam tare usturoiul la papile, voi pune mai putin usturoi si voi adauga iaurt sau smantana in amestec. La primavara, cand va aparea usturoiul verde voi face reteta cu usturoi verde. Voi incerca si cu marar verde. Na, v-am spus deja toate secretele mele, in legatura cu ce am de gand sa mai fac pentru a imbunatati reteta. Daca tot am inceput cu divulgarea publica a ideilor mele, voi face aceeasi retata si cu urechi de porc proaspete. Nu am gasit inca miroasa – condiment pe care sa o pun in dressing, pentru a pastra mirosul de fum.

Era sa uit. Delicatesa se serveste rece, dupa ce ai tinut castronul in frigider macar 2 ore. Pune la indemana si o bucata de paine prajita. O tuica fiarta, aburinda (in tuica, la fiert, nu uita sa pui cateva boabe de piper si zahar ceva mai multicel), va face ravagii printre mesenii curiosi sa serveasca ceva nou.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla ! Cine nu incearca sa experiemnteze, in bucataria proprie, nu are voie sa critice retetele facute de altii.   :P

Scriind, deja mi s-a facut pofta sa mai pregatesc inca o data, reteta. Cum am in congelator niste urechi de porc, afumate, cat de curand voi purcede la a repeta reteta. Cine poate stii ce idei imi mai vin ?!    :D

Omleta cu ciuperci

Simplu, rapid, gustos, sanatos (daca servesti pana la ora 19, dupa cum zic medicii). Ce am uitat ? Aha…foamea care iti face marunt in stomac si te obliga sa iei cat mai repede o hotarare culinara.

Cum ai renuntat de ceva vreme, sa apelezi la  saorma, servita la botul calului, la turcul din coltul strazii sau la pizza (numai aluat, ceva suc de rosii – mai mult apa, 3 felii subtiri de salam cu iz de ranced si niste branza prea sarata, aruncata deasupra), de la fratele turcului din colt, care si-a facut propria afacere si-i zice acuma pizzerie, reteta mea va prinde cum nu se poate mai bine (sau cel putin sper ca asa va fi).   :D

Reteta se face dimineata, la pranz si seara. Nu mereu, in fiecare zi. Foame sa ai.

In drum spre casa sau de cu seara, cumperi ciuperci, oua, ceapa, verdeata (marar si patrunjel), cascaval sau branza de oaie.

Speli bine ciupercile de nisip si le lasi la scurs intr-o sita.

Cureti o ceapa alba mai mare si o tai solzisori. Reteta este si mai delicioasa daca folosesti o legatura de ceapa verde si un catel de usturoi, tocat fin.

Prajesti ciupercile si ceapa, intr-o tigaie de teflon, in ulei incins, in care ai pus un bot de unt, la foc potrivit, pana „sticleste” ceapa si se moaie ciupercile.

Cum, nu v-am spus ce este bot-ul ? ……O lingura de unt.

Bati cu telul sau cu furculita, 2-3 oua de gaina, intr-un castron. Adaugi verdeata taiata marunt. Poti sa razi si niste cascaval/ branza, dar risti sa se prinda omleta de tigaie, daca ai pus prea mult.

Rastorni ouale batute peste ciuperci si ceapa. Ai grija sa „imprastii” omogen ouale batute in tigaie ca sa acopere toate ciupercile.

Intorci omleta o singura data, cand colturile ei se desprind de marginea tigaii.

Secret ! Te poti folosi de un capac plat, din inox, mare cat gura tigaii, ca sa sprijoni omleta din tigaie si apoi sa o „prelingi” cu grija si indemanare inapoi in tigaie. Cum adica s-o sprijoni ? Pui capacul pe tigaie, cat mai etans, tii apasat cu o mana si rastorni tigaia peste capac, cu cealalta mana.

Atentie ! E pericoloso sporgersi (mama ce ma pricep la italiana) !   :P   Daca ai pus prea mult ulei de floarea soarelui, risti sa se scurga pe sub capac si te arzi pe maini. Miscarea cu capacul, se face numai sub supravegherea unui bucatar batran, experimentat in astfel de miscari.   :D

Imediat ce ai intors omleta poti pune bucati mici de cascaval sau branza, care sa se topeasca in ou, pe masura ce se coace omleta pe partea dinspre tigaie.

Mare secret ! Cand faci omlete trebuie sa te misti repede, ca sfarluga (sparnelul) ca sa nu se prinda de tigaie si nici sa iasa necoapta. Cum reusesti ? Numai insistand, experimentand si rabdand de foame.   :P

Orice omleta se poate servi cu muraturi taranesti sau castraveti si gogosari in otet, cu salata verde sau salata de cruditati. De ce nu ar fi bine venit un pahar de bere sau un pahar de vin, alb sau rosu, de care ai ? Sa vedeti ce bine prinde o felie de paine prajita.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla ! Nu-i asa ca ati mai scapat de o grija ? Ati mai trecut peste o masa, necesara fiecaruia dintre noi pentru a trai. Doar mancam ca sa traim si sa muncim, nu traim doar ca sa mancam. Hatre vorbe.   :(

Turta cu jumari + lapte covasit

Scriu azi o reteta foarte veche, invatata de la bunica din partea mamei, care o stia de la bunica ei. Mama o facea si ea iarna, destul de des, cand eram copii si nu mai stia cum sa ne adune de pe afara din frigurile iernii sau mai tarziu, cand am crescut, drept delicatesa, solicitata de acei dintre noi, care apreciau in mod deosebit reteta. Eram, desigur, printre solicitanti.   :)

Folosesc jumari din cele facute de mine, pentru sarbatorile Craciunului. Prin piete se gasesc jumari, pe la tarani mai in varsta. Nu cumparati orice. Alegeti numai pe gustate, jumari mari, cu ceva carne prin ele, aurii, fara miros de ranced si nu prea sarate.

Eu tin jumarile proaspete, peste care am dat un praf de sare, cat erau calde si scurse de untura topita, in caserole din plastic alimentar, in frigider, la rece. Se pastreaza foarte bine in untura, la borcane separate sau impreuna cu porcarele (bucati din carne si carnati afumati, prajite).

Se taie jumarile in bucati potrivite ca marime si se incalzesc intr-o tigaie de teflon, cu untura de porc (ceva mai multicica, o sa vedeti mai incolo, de ce).

Se face un amestec de faina 3 nule si malai grisat, in parti egale, plus o lingura de zahar si daca jumarile nu sunt sarate destul, o lingurita de sare grunjoasa, proaspat macinata. Intr-un castron se toarna un borcan de iaurt (mai mare sau mai mic, dupa cantitatea de malai plus faina pe care ai amestecat-o. Inglobezi prin amestecare cu o lingura, amestecul de malai si faina, in iaurt, pana se face o pasta mai groasa.

Pui intr-o tava de inox, nu prea inalta, jumarile fierbinti si untura in care le-ai incalzit. Torni deasupra amestecul de iaurt, malai si faina, avand grija sa repartizezi uniform, jumarile, in toata tava.

Se baga tava in cuptorul incins al aragazului, la foc potrivit. Se urmareste prin geamul aragazului coacerera turtei. Turta este coapta cand s-a rumenit uniform si s-a desprins de marginile tavii de copt.

Secret care se invata numai prin exercitiu (adica facand si vazand) ! Daca nu ai pus destula untura turta iti va iesi uscata si fada, cu gust pregnant de malai. Daca ai pus destula untura, turta va fi frageda, plina de miasme porcaresti si crocanta.

Turta se serveste fierbinte, in loc de paine, la mancaruri si fripturi cu carne de porc. Merge de minune cu varza calita. Poti sa o servesti si drept aperitiv, cu ceapa rosie, sparta cu pumnul si sunca afumata. A nu se uita de o ceasca de tuica fiarta, aburinda.

Secretul „mesterilor atestati” in ale degustarii tuicii ! Pune la fiert, tuica, nu prea tare. Adauga mai mult zahar si boabe intregi de piper. Tuica se bea fierbinte, sa friga buza si sa te imbete si mirosul, nu numai lichidul.

Mie imi place turta si rece, cu lapte covasit, facut in casa sau cu iaurt de bivolita, cumparat din market.

-Lapte covasit.

Nu stiti cum se face laptele covasit (iaurtul), in casa ?   :D  

Iti trebuie maia, pe care o procuri dintr-un borcan de iaurt, cumparat din market. Cumperi de la ciobani 2 litrii de lapte dulce, gras, sa se vada smantana (galbena) depusa pe gura sticlei. Fierbi laptele, in oala de inox sau aluminiu, pentru fiert lapte dulce. Lasi laptele sa se raceasca pana la 25-30 grade C (cand bagi degetul in lapte, sa simti oarece caldura).

Pui laptele dulce, fiert, caldut, intr-o oala de pamant de 2 litrii si ceva. Amesteci bine 1-2 linguri de maia. Invelesti oala de pamant, cu un prosop de bucatarie, mai gros. Lasi oala pe aragaz, in apropierea unei surse de caldura sau in apropierea caloriferului cald.

Secret ciobanesc ! Nu se pune oala de pamant direct pe sursa de caldura (aragaz, calorifer sau soba), ci in apropierea sursei, pentru coagularea treptata a laptelui. Grabirea coagularii, branzeste iaurtul.

Pofta buna frati gurmanzi, de pretutindeni, oriunde va veti afla ! Incercati sa faceti lapte covasit, in casa. Veti renunta urgent sa cumparati iaurt, din market. Va place iaurtul cu fructe ? Cumparati fructele preferate si amestecati-le cu iaurtul facut de voi. Iaurtul facut de voi, sigur nu contine aditivi sau coagulanti, plini de E-uri.   Nu-i asa ca merita ?   :P

Drob din burta de vita

Am gasit prin market, burta de vita prefiarta, inghetata. Se gaseste in macelarii sau in magazinele proprii, de desfacere, ale producatorilor, burta de vita, curatata si portionata. Aceasta din urma este mai valoroasa, ca materie prima, utilizata in bucataria casei. Si gustul este deosebit. Prima varianta este mai simplu de preparat.

Recomandarea mea este pentru burta curatata, proaspata. Ii ceri fetei zambarete de la tejghea (sefa cu cantarul), sa-ti dea bucata (pe care o ochesti ca si cunoscator ce te autointitulezi    :D  ), care are mai multe muchii, adica bucati de burta mai groasa. Fata nu se va supara, chiar daca ii faci un compliment – ce va de genul – asa cum ati cumpara pentru dvs.

Este avantajos daca te-ai hotarat sa faci si ciorba de burta, pentru ca pui la fiert la oala de presiune, toata bucata de burta, pe care ai cumparat-o. Pentru o ciorba si un drob ai nevoie de 1,5-2 Kg de burta.

Daca folosesti burta prefiarta, aceasta nu mai trebuie fiarta ci doar lasata sa se dezghete. Cand este dezghetata o speli cu apa calduta, o lasi sa se scurga si apoi o storci cu incredere si manie proletara, in maini, pana ii scoti toata apa.

Atentie ! Daca nu ai stors bine burta prefiarta, iti va iesi drobul apos. Prin inghetare, burta a inmagazinat, voit sau nu de catre comerciant, o cantitate mare de apa (ca doar atarna la cantar).    :)

Daca ai fiert burta si pentru ciorba, nu trebuie sa o storci, ci doar sa o lasi la scurs, intr-o sita.

Burta se taie marunt, la cutit sau daca se doreste sa fie drobul mai fin, se da burta prin masina de tocat carne. Eu prefer burta taiata cu cutitul in feliute subtiri si mai lungi, ca sa-i simti gustul, cu toate papilele localizate pe limba, cand mesteci bucatica, cu gura.   :P 

Bucatile fine din burta de vita, bine stoarse, de apa, se amesteca cu morcov ras, telina rasa, patrunjel ras, ceapa prajita, verdeata tocata marunt (patrunjel si marar). Se sareaza si se pipereaza dupa gust. Se aduga 2-3 oua intregi.

Se amesteca bine, intreaga compozitie. Se poate adauga in compozitie, 1-2 linguri de pesmet alb. Cui ii place poate adauga in compozitie si branza telemea de oaie, rasa. Branza leaga mai bine compozitia.

Se unge cu ulei si se tapeteaza cu pesmet sau faina, o forma de Yena. Se pune intreaga compozitie, in vas.

Se unge compozitia din vas, deasupra, cu 2-3 oua batute. Cui ii place poate sa presare si cascaval ras sau tot telemea de oaie.

Se introduce vasul in cuptorul incins, la foc potrivit. Se urmareste preparatul prin fereastra aragazului, pana se formeaza o crusta maronie, la suprafata.

Se prepara un mujdei de usturoi, din usturoi pisat, verdeata tocata fin (patrunjel si marar), sare, piper, ulei de masline si iaurt. Ingredientele se amesteca bine cu furculita sau intr-un borcan, cu capac. 

Cand scoti drobul din cuptor il lasi sa se odihneasca 5-10 minute, pentru a nu se faramita cand il vei felia.

Drobul se serveste cald, cu salata de castraveti si mujdei. Poti servi alaturi, un piure de cartofi sau un piure de mazare.

Drobul merge minunat cu paine calda si un pahar de vin alb, sec.

Nu uita ! Inainte de a servi drobul, treci cu nasul pe deasupra bucatii aburinde, ca sa iei toate miasmele care se degaja. Nu-ti fie frica, burta nu miroase urat. Verdeata si legumele pe care le-ai adaugat in preparat, dau o savoare deosebita.   :P

Pofta buna, frati gurmanzi de pretutindeni ! Nu conteaza in ce parte a tarii/ a lumii, va aflati. Pastrati vie, traditia bucatariei romanesti. Vindeti pe credit (a se citi – de amorul artei), nu se stie cand recuparat, orice reteta pe care o stiti. De ce sa nu se bucure si altii ?   :D  

De ce sa nu racolam, la o adica, noi adepti, in gasca gurmanzilor ?  Nu costa nimic si in plus beneficiem de retete numai una si una.  :P  

Am mai spus – gurmand nu inseamna neaparat si gras, obez. Si in definitiv si la urma urmei – o viata are omul. De ce sa nu traiesti asa cum crezi ca este mai bine pentru tine ?

Sardele cu paste de orez si legume

Prin magazinele cu profil pescaresc gasesti mai nou peste proaspat adus de peste mari si tari. Peste romanesc de Dunare sau de crescatorie se gaseste mai rar, fiind mai scump. Comerciantii au umplut piata cu peste si fructe de mare  aduse en gross, din Grecia, Turcia, Italia si tarile nordice. Intermediarii au grija sa ajunga prin pescarii sau in galantarele din market-uri. Am gasit la pescarie sardele proaspete, aduse in gheata de prin tarile nordice.

Se curata pestele de solzi, de branhii si de mate. Se taie capul si se da la pisica vecinului sau la pisicile care te intampina pe la usa blocului.   :D

Se spala sardelele sub jet de apa rece si se lasa la scurs intr-o sita. Se face un amestec de ulei de masline, zeama de lamaie, sare si piper proaspat macinate, cimbru, cu care se unge pestele la interior si exterior. Se pune pestele intr-o punga din plastic, legata la gura si se lasa la macerat 1-2 ore, in frigider, la rece.

Se pregatesc legumele: morcov, praz, ceapa, usturoi. Se spala o legatura de patrunjel verde. Se ia din glastra un ardei iute rosu. Se spala si 2-3 ciuperci albe, proaspete.

 

Legumele si ciupercile se taie subtire. Patrunjelul se taie marunt.

Se incinge ulei de masline in tigaia speciala, pentru peste. Se pune o lingura zdravana de unt cumparat de la tarani, din piata. Se calesc 2-3 catei de usturoi, ardeiul iute taiat marunt si o crenguta de rozmarin, luata din glastra din balcon. Cand s-au rumenit usor, cateii de usturoi se scot din tigaie, ca sa nu amarasca pestele.

Sfat necesar a fi urmat ! Usturoiul ars contine reziduuri periculoase pentru stomac, motiv pentru care trebuie scos din tigaie.

Se prajesc la foc potrivit, pe ambele fete, sardelele date prin faina, in care ai presarat sare grunjoasa.

Sardelele prajite se scot pe un platou si se acopera cu o folie din staniol, sa se amestece miasmele.    :)

In uleiul ramas in tigaie se prajesc legumele si ciupercile, la foc potrivit, pana se inmoaie. Se adauga o frunza de busuioc verde si o frunza de foi de dafin, luate din glastrele de pe balcon.

Cat timp se prajesc legumele, pui la fiert o cratita cu apa rece. Cand apa da in clocot, opresti focul si pui pastele din orez. Acoperi cratita pentru 2-3 minute cu capacul, timp in care pastele de orez se umfla. Ai grija sa le desfaci cu un cleste de bucatarie, cu grija, sa nu le rupi.

Peste legumele si ciupercile prajite, adaugi pastele din orez, asa cum le scoti din apa, nescurse. Amesteci ingredientele, cu grija, sa nu rupi pastele si legumele sau ciupercile, „dansand” cu tigaia in mana sau daca abia incerci sa gatesti – folosesti o spatula din plastic, ca sa nu „zgarii” teflonul tigaii.    :P

Atentie !  Pastele nescurse au apa fiarta si cand le pui peste legume este posibil sa-ti sara stropi de apa pe maini sau aburul sa-ti inroseasca mainile. Nu dispera, baga repede mainile in apa rece si unge-te cu ulei de floarea soarelui daca nu ai la indemana vreun unguent pentru arsuri termice. Ar mai fi o varianta, sa utilizezi manusi de bucatarie din PVC, care sa-ti protejeze mainile. Eu unul nu folosesc asa ceva. Nu simt tigaia in mana.      :P

Sardelele se servesc cu pastele calde, aburide si cu lamaie. Se presara patrunjel verde peste paste. Se poate pune pe paste sos de rosii, din sticla facuta asta toamna. Sosul ramas in tigaie se adauga pe peste. Merge de minune un pahar de vin alb, sec.

Se mai intampla ! Din viteza bucatarului (nu ia tigaia de pe foc) sau din neglijenta pozarului (de fapt acelasi individ), cand este soare puternic afara si bate in geamul de la bucatarie, apar poze oarecum neclare sau miscate. Se iarta, zic eu. Pozarul isi insuseste orice critica, cu bucatarul este mai greu de lamurit treaba.   :(

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla ! Nu pregetati sa incercati retete noi, chiar daca timpul vostru este limitat si foamea va face deja „soricei” prin stomac. Rezistati ispitei nesanatoase, de a lua un hot dog de la turcul care si-a plasat taraba tocmai in drumul vostru catre casa. Ca sa rezistati foamei ce va bantuie, pana faceti reteta, luati un aperitiv din branza telemea de oaie, cumparata de la ciobani, cu 2-3 masline, o ceapa rosie si un coltuc de paine. Nu va tine nimeni sa savurati chiar o ceasca de tuica fiarta. Incercarea moarte nu are, zice o vorba batraneasca.

Vinul casei, rosu, din struguri

Cu multi ani in urma am citit undeva ca italienii au vandut intr-un an, pe piata europeana, mai mult de dublul productiei de vin, din struguri, obtinute. Urma explicatia cum ca in Italia, in special pentru export (ca doar italienii nu sunt fraieri) se fac vinuri, in special dulci, din caise si piersici. Sunt pline market-urile de vin spumant, pe post de sampanie Angelli, din caise si piersici. Ma rog, nu cred ca sunt in masura sa imi dau cu parerea asupra gusturilor fiecaruia.

Pe vremea lui ceasca, circulau zvonuri cum ca se fabrica vin din rumegus. Azi, prin sticlele de plastic, de pe rafturile magazinelor, nu prea stii ce se regaseste. Am vazut etichete pe care scrie despre podgorii de care nu am auzit a fi pe la noi prin tara. Nu mai vorbesc de vinul la damigenute de 3-5 litri din tara si din import, a caror culoare stravezie, nu te indeamna in niciun caz, sa cumperi (sau cel putin pe mine, ma lasa rece).

Fac in casa vin din struguri, din afine de padure, din smochine si stafide, din coacaze negre si coacaze rosii, de cultura.

La casa parinteasca avem o vie in jurul casei, din care se scoate cca. 120 litri de must din struguri negri, in fiecare toamna.

Anul trecut strugurii au fost dulci si zemosi, desi ramasesera in vie, destui ciorchini necopti in totalitate.

Am cules strugurii. I-am stors cu un storcator manual al unui vecin (cumparat din market). Am lasat strugurii storsi, intr-un bidon din palstic, de 200 litri, acoperit cu o panza din tifon, o saptamana, sa se omogenizeze si sa se separe mustul de borhot. Am tras mustul, cu un furtun din plastic, in bidoane de 30 de litri si in damigene din sticla de 15-20 de litri.  Borhotul din struguri (ce ramane dupa ce tragi mustul), din care se poate face mana a doua de vin (se adauga zahar si apa peste borhot si se lasa inca o saptamana, amestecand zilnic compozitia) sau se distila si se face tuica, l-am dat vecinului care mi-a imprumutat storcatorul. Vecinul face tuica si imi da si mie cate o sticla, din cand in cand. Prinde bine.

Secret ! La prima mana de vin nu se amesteca strugurii storsi, lasand sa decanteze numai lichidul, la fundul butoiului. Strugurii storsi se pot presa cu presa pentru a iesi mai mult lichid, dar se pierde din tarie si din finetea vinului.

Am adus must, in bidoane din plastic de 30 litri, sa fiarba, in balconul inchis cu termopan, acasa.

La bidonul din plastic am atasat un furtun cu dop (cumparat din magazin) si am lasat mustul sa fiarba. Bioxidul de carbon degajat, urmand sa „bolboroseasca” intr-o sticla din plastic. M-am ajutat de tulpina arborelui de cafea din balcon, ca sa „fixez” furtunul de fierbere.

Fierberea a durat cam 2 luni, apoi am tras vinul la sticle de 2 litri.

Atentie ! Vinul se trage prin furtun din palstic, cu atentie sa nu antrenezi si borhotul din fundul bidonului si sa tulburi vinul.

Sper sa fi fiert si vinul, lasat in beciul casei parintesti, in damigenele din sticla, sa fiarba, pana la primavara, cand o sa merg sa vad ce mai este pe acolo. De regula, vinul fierbe si primavara, in beci fiind o temperatura, iarna, de 12-15 grade, iar vinul fierbe pe la 18-20 de grade C.

Ce ziceti de culoare ? Nu-i asa ca pune sangele in miscare ?   :P

A iesit un vin aspru, sec si tare. Recomandat a se bea cu sifon, dar e pacat sa-l diluezi, mai bine „gusti” cate putin.   :D

Pe masura ce voi face si alte vinuri si voi avea poze, voi scrie retetele pe blog. Vinul din alte fructe se face ceva mai sofisticat. Veti vedea.

Au fost ani in care am cumparat din piata, struguri negrii sau struguri albi. Afinele de padure le cumpar din piata, in luna august, de la taranii care le aduna de pe munte. Coacazele negre si coacazele rosii le culeg dintr-o mica plantatie, a unui var al sotiei sau mi le trimite el, cu diverse ocazii, la mijlocul lunii august. Smochinele si stafidele le cumpar din market.

Spor la treaba voi pofticiosi de pretutindeni, ori unde va veti afla ! Incercati sa faceti vin, in casa. Nu veti regreta. Si oricum stiti din ce este facut vinul pe care il beti. Sigur, nu va doare capul si nici nu va ameteste. Sau poate, Da.    8)

Prajina cu porcarele, la cuptor

Mi-am adus aminte de anii studentiei cand serveam masa la cantina studenteasca, unde aveam un bucatar moldovean. Pe vremea aceea, ca sa se poata spune de la tribuna congreselor ca studentii participau la activitati gospodaresti, in colectivitate – printre altele de supraveghere a modului cum li se prepara hrana (tot politica era si atunci, dar mai din topor, nu cu subtilitaturi ca in prezent), exista obiceiul de a se face de serviciu pe cantina, de catre studentii din anii terminali. Ca sa nu mai lungesc vorba, era „bataie” la intocmirea graficelor (cu greu se intra pe lista) cu cine sa faca de serviciu la cantina. De ce ? Lesne de inteles – in ziua aceea erai sigur satul si mai luai si la camin pentru ceilalti colocatari.  :)

Bucatarul moldovean facea o omleta imensa, in niste tavi din tabla neagra, cam de 1 m latime pe 1,5 m lungime si adanci de vreo 10 cm, din sute de oua batute cu telul in care punea faina pentru ingrosare si mult marar verde. Noua celor care supravegheam, ne revenea sarcina de a sparge sutele de oua, care se bateau apoi cu telul de catre bucatar, adaugand faina si mararul, in niste cratitoaie imense, de unde se turnau apoi in tavi. Tavile se bagau in cuptoarele incinse, cu sobe, ale cantinei. Era o caldura in bucatarie, de te ametea, vara, dar merita din plin, desi te treceau toate naduselile.

Am gandit o prajina cu porcarele si aducandu-mi aminte de serviciul pe cantina din anii studentiei, am zis sa bag preparatul la cuptor.

Se scot carnati si carne de porc, afumate, din untura, de la borcan/ garnita. Se incalzesc intr-o tigaie. Se prajeste si o felie – doua de sunca afumata.

Se bat cu telul 4-6 oua de gaina, cumparate de la tarani, din piata. Se inglobeaza in oul batut (prin amestecare cu furculita) branza telemea de oaie si cascaval, date pe razatoare. Se pune o lingura zdravana de smantana, cumparata de la ciobani, din piata si 2-3 linguri de lapte dulce, cumparat tot de la ciobani. Se toaca marunt o legatura de marar verde sau marar din cel scos de la sare, din borcan (a se spala sub jet de apa rece, inainte de a se toca marunt), care se amesteca cu ouale si branza. Se toarna „ploaie”, in oul batut amestecat cu branza si marar, 4-5 linguri de malai grisat si se amesteca bine, cu furculita.

Se pun porcarelele intr-un vas de Yena, impreuna cu untura in care au fost tinute si apoi incalzite.

Secret ! Porcarelele se aseaza in vas astfel incat atunci cand vei taia prajina, sa revina fiecarui mesean – carnat, carne si sunca afumata.

Se toarna deasupra porcarelelor, amestecul de oua si branza, avand grija sa fie bine amestecate ingredientele, pentru a ingloba si malaiul, care intre timp s-a mai umflat. Se introduce vasul in cuptorul incins, la foc mare.

Se urmareste coacerea oualor, prin geamul aragazului si cresterea in volum a amestecului. Preparatul este gata cand ingredientele stau sa iasa din tava, fara a fi arse, doar rumenite la suprafata.

Atentie ! Cand scoti vasul de Yena din cuptor nu uita sa-ti pui manusile de bucatarie, daca nu vrei sa te arzi. Daca a fost prea multa untura in vas, aceasta a iesit la suprafata si exista riscul sa-ti sara pe maini.

Prajina se serveste fierbinte, cu o salata din legume (sfecla, cartofi, morcovi, conopida, brocoli, etc. – in ce amestec doresti), facute la vasul cu abur (o sa scriu reteta de salata  :D  ).

Merge de minune o muratura in otet (castraveti, ardei capia sau gogosari). Nici un pahar de vin alb demisec nu strica.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla ! Incercati sa combinati retete grele de-ale noastre, romanesti, cu salate ecologice. Nu este o gluma. Am descoperit vasul cu abur si mi-am propus sa incerc retete, in special cu legume si peste, care sunt deosebit de gustoase, se fac repede si sunt agreate de medici.

Incerc sa impac si capra si varza – sa mananc preparate de-ale noastre, stiute de le parinti si sa fac pe plac nutritionistilor si medicilor, care ne recomanda sa mancam fara prajeli, fara untura, unt si smantana, consumand cantitati mari de fructe si legume proaspete. Am recurs la combinatii.

Uitandu-ma cat de zdravene sunt unele dintre nutritionistele care fac recomandari pe la televizor, cu greu imi vine sa cred, ca ele consuma doar legume si fructe proaspete.  :(

In urma cu vreo doua seri am vazut la televizor, un nutritionist – barbat la vreo 65 de ani, slabut si cam incretit de ani, care recomanda cu tarie, sa consumam din toate (inclusiv grasimi, carne rosie, alcool), preparate prajite sau coapte, pe gratar sau la aburi, insa cu masura. Zicea omul ca avem nevoie pentru un organism sanatos, din toate, accentuand chiar ca renuntarea la grasimi ar fi o prostie. Ce sa mai creada saracul om, de buna credinta, care se uita la televizor ?     8)