Peste dat prin malai si ou batut, prajit

Pregatirea stomacului pentru marile lupte ce vor urma in timpul sarbatorilor de iarna este obligatorie pentru a nu avea surprize ulterior. Chiar daca te “aprovizionezi” din timp cu calmante pentru stomac, putin “regim” nu strica.

Nu poate strica putina ponderare in mancaruri grele, nici celor mai tineri, dornici sa o lase mai moale cu prajelile din carne de porc, cu mezelurile astea care umplu rafturile market-urilor si pe care daca le-ai manca cu ochii, nu cu gura, ar fi in regula si nu s-ar supara nimeni. Mezelurile arata bine dar cu gustul stau cam prost, ca sa nu mai vorbim de reclama, care una zice in ea si alta gasesti in tipla. Ce sa-i faci, asa este in economia asta de piata, unde costurile trebuie sa fie cat mai mici, iar castigurile enorme. Nu mai intereseaza cu adevarat, pe niciun comerciant, gustul sau aromele, doar imaginea din reclama.

Ma intreb, de cate ori vad in galantar – costitele, kaizerul, suncile, muschii, ceafa si celelalate “specialitati”, din cele  afumate in mod deosebit, cat de mare o fi fost animalul, ca daca te iei dupa dimensiunile mezelurilor, ar fi trebuit sa aiba porcul in viu cam 300-400 Kg. Am inteles ca le “umfla” producatorii cu apa sarata si ceva conservanti, ca le dau aspectul de fum cu apa colorata, ca le vopsesc cu tot felul de coloranti ca sa te imbie si sa-ti scoata banul din tescherea. In rarele cazuri cand cumpar asa ceva, ma uit ca bucatile sa arate cat mai natural, adica subtiri, cu grasime, negre din cauza fumului, sa fie uscate, nu apoase, culoarea sa fie cat mai naturala, adica aramie. Trebuie sa recunosc si ca m-am pacalit cu ceva ani in urma si de atunci am renuntat sa mai cumpar si am apelat doar la retete traditionale romanesti, pentru prepararea mezelurilor in casa.    🙁   Vor urma ceva retete noi, in curand.

Astazi am pregatit peste dat prin malai si ou batut, apoi prajit. Nimic mai simplu de gatit. Se prepara rapid, este gustos, sanatos si lasa stomacul sa respire inainte de Craciun.

Indiferent ce peste cumperi – caras, biban, crap, platica, somn – intreg, fileu sau trunchi, pentru prajit este de preferat peste alb, proaspat.

Se portioneaza pestele cumparat, in bucati potrivite ca marime, pentru a intoarce pestele, in timpul prajirii, o singura data.

Inainte de prajire, pestele se lasa la marinat, in ulei de masline, zeama de lamaie, sare si piper proaspat macinate, cimbru, 30 de minute, la rece, in frigider. Prin macerare, pestele devine mai fraged, mult mai gustos si se inmoaie  usor, oasele. Este bine sa aduni din fileul de peste, restul de oase, ramase de la transarea pestelui.

Se da pestele prin ou batut (din cel cu galbenusul portocaliu, cumparat din piata de la tarani), in care ai pus piper si sare proaspat macinate, apoi prin malai fin (din cel galben portocaliu adus de la unguri), in care ai pus piper si sare proaspat macinate, apoi iarasi prin ou batut.

Se incinge intr-o tigaie teflonata ulei de masline si o lingura de unt din cel galben, cumparat de la tarani, din piata. Se pun 2-3 catei de usturoi, o crenguta de rozmarin verde, cateva feliute de ardei iute. Cand s-a calit usturoiul, se scoate din tigaie si se pun bucatile de peste, in lichidul incins.

Atentie ! Cand pui pestele in uleiul incins, fii atent la degete. Sunt tot ale tale.  🙂

Pestele se prajeste la foc destul de mare pentru a se patrunde si a intoarce pestele o singura data. Chiar daca sare ulei din tigaie si o sa te certe consoarta, nu acoperi tigaia cu capacul. Se inmoaie pestele, se desprinde coaja formata prin prajire si piere “fasonul”, cu care se mandreste orice bucatar, chiar daca nu fasonul este cel care da gustul preparatului tau.

Pestele prajit se serveste fierbinte, cu zeama de lamaie stoarsa pe peste inainte de a fi scos din tigaie.

Atentie ! Nu zice hop pana nu ai trecut si peste ultima faza a retetei, fara sa iti sara ulei fierbinte pe maini, mai ales cand storci lamaia si ai omis sa inchizi focul sau sa tragi tigaia de pe flacara. 

Pentru ca tot suntem in zilele cand lasam stomacul sa “rasufle”, drept garnitura se serveste un sufleu de conopida (am scris candva reteta), cu smantana. Un pahar de vin alb dulceag se poate servi, ca doar nu o sa tinem post total.  😀

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni ! Am glumit cand am zis ca trebuie sa lasam stomacul sa rasufle.  😉   Cine este in putere si munceste din greu (consuma deci multe calorii), poate sa manance ce doreste si cat doreste, totusi e bine sa nu abuzeze. Cu spritul trebuie sa fim insa toti atenti. Era o vorba nascocita tot de catre ei – profesionisti ai paharului sunt cei care consuma zilnic licori, fara sa o arate niciodata, nu teoreticienii de profesie care iti arata zilnic, masura.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.