Pulpa de miel, inabusita, cu cartofi natur

Trebuie sa recunosc ca sunt un pofticios consacrat, cand vine vorba de retete din carne de miel/ ied/ oaie/ berbecut.

Aceeasi intrebare, cand pun la cale, impreuna cu sotia, meniul din urmatoarele zile: ce nu am mai mancat de mult timp ? Pe moment, nu gasim raspunsul la intrebare, urmand ca „delegatul”, in bucatarie, sa stabileasca singur, fiind alegerea sa. Urmeaza „intelegerea” sau caderea la pace – cine gateste, pentru maine ? Am cazut tot eu, la rand, ca si cum ar mai conta.     😛

Nu as zice ca gatitul este o corvoada pentru mine. Ba din contra, ma destinde, scotandu-mi nasul din hartii, ma alunga din fata calculatorului, ma ajuta sa-mi limpezeste mintea, chiar imi vin idei noi, de abordare a lucrarilor mele. Aproape ca se completeaza notiunea deja consacrata, care zice ca noaptea este un sfetnic bun, cu o alta notiune, a mea – cu tigaia in mana si cu paharul de bere alaturi, altfel vezi lumea, ba chiar te ajuta sa faci progrese vizibile, spre finalizarea lucrarilor care nu-ti dau pace de mai multa vreme.

Am trecut la treaba, dis de dimineata, cum a plecat sotia la scoala. A fost suficient sa ma uit prin congelator, pentru a ma orienta rapid, spre o pulpa de miel.

La finalul actiunii din bucatarie, am reusit un preparat aratos, gustos, mustos, fraged, mirosind minunat, s.a.ma.d.

Ce-mi mai place sa ma laud ! Circula o vorba printre pofticiosi: sa se fi dus dintre noi, toti laudatorii tai ?     🙁

Destul de periculos, dar merita ! Prin dezghetare fortata, in cuptorul cu microunde sau lasata, de seara pana dimineata, la dezghetat, carnea isi pierde din fragezime si din calitati. Pulpa de miel, se spala cu apa calduta si se pune inghetata, intr-o cratita de inox, cu fundul gros. Eu asez cratita, intotdeauna, pe o plita din fonta, de la un resou electric, vechi, dezmembrat. In cratita, se pune o lingura de untura de porc, cu care se unge carnea. Se acopera repede, cratita, cu capacul si se da focul aragazului, la potrivit spre mare. Imediat carnea incepe sa sfaraie. Cand a incetat sfaraitul, se ia cratita de pe foc, se asteapta vreo 2-3 minute si se ia capacul de pe cratita. Se intoarce carnea, pe partea cealalta si se repeta prajeala anterioara, cu aceeasi grija si precautie, sa nu sara lichidul fierbinte pe maini sau pe fata. Doamne pazeste-ne de ce-i mai rau !      😀

Se ia cratita de pe foc si cu aceeasi precautie se da capacul la o parte. Se toarna in cratita, un pahar de vin rosu indoit cu apa rece, avand grija sa se scurga pe carne. Se pune in cratita, un ardei gras, o ceapa uscata, 2-3 catei de usturoi, o crenguta de rozmarin, o crenguta de cimbru, sare grunjoasa, piper boabe si 2 frunze de dafin.

Cratita se acopera cu capacul si se pune pe foc mic, sa se patrunda carnea, pentru cca. 2 ore. La jumatatea timpului, se intoarce pulpa de miel, in cratita.

Se stinge focul si se lasa cratita pe plita, pana se raceste plita (cca. 30 de minute), timp in care carnea devine mustoasa si frageda.

Nu stai degeaba. Se pun la fiert, cartofi, taiati rondele, intr-o cratita, cu apa rece, sare grunjoasa, cateva firisoare de cimbru uscat si o lingura de unt.

Pentro o preparare rapida, se pune capacul pe cratita si se potriveste focul, sa fie o fierbere constanta, care sa nu „arunce” capacul de pe cratita. Ca arunca, capacul de pe cratita, nu ar fi mare paguba, acesta nu decoleaza, se opreste pe aragaz, dar ce mizerie se face pe aragaz, nu mai trebuie, nici macar amintit. Cine nu are de lucru, nu-i nicio problema, sa nu potriveasca focul.      🙁

Cartofii fierb in 15-20 minute. Se presara deasupra, patrunjel verde, tocat marunt.

Prin camara trebuie sa mai fie 1 borcan cu bureti iuti, conservati in otet, anul trecut. Se scurge lichidul din borcan, buretii se pun intr-un bol si se adauga ulei de masline, usturoi verde si patrunjel verde, tocate marunt.

Un pahar de vin rosu demisec este potrivit la o friptura de miel/ ied, fierbinte, cu cartofi natur.

A nu se uita ! Incalzirea farfuriei inainte de a pune friptura pe ea este o obligatie care tine de respectul bucatarului pentru munca sa. Nu va faceti de rusine, tocmai acuma, sa se trezeasca mesenii cu friptura, sleita, pe portelanul farfuriei.      8)

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Bucurati-va de primavara. Piata este plina de verdeturi. In curand apar castravetii si rosiile, din solariile romanesti. Legumele vor fi putine, scumpe, fara aspect comercial, dar gustoase. Varza noua, romaneasca, deja a aparut, pe tarabe. Ridichiile de luna se gasesc din belsug si la tarani, nu  numai la comercianti.

Schimb de pareri, in piata. Vorbeam daunezi, in piata, cu un amic, intors in tara, dupa mai multi ani, la insistentele parintilor batrani, care nu mai pot munci pamantul. Credea, ca in piata, sunt de vanzare, legume ecologice, ca asa auzise el, prin strainataturi si se bucura, ca acolo de unde venea el, nu erau decat foarte rare si foarte scumpe. I-am urat succes, sa gaseasca asa ceva, dar l-am intrebat, cum crede el, ca taranul roman, cocosat de taxe si impozite platite la stat, poate sa scoata legume de aceeasi dimensiune, toate stralucitoare si proaspete (cand benzina a ajuns 6 lei/ litru), fara subventii de la stat, sa lucreze pamantul, fara ingrasaminte naturale (de unde animale, cand carnea se aduce din import ?), fara sere incalzite (cand Gcal este 3 milioane ?), cand piata este invadata de legume din import aduse cu vagonul/ tirul/ vaporul, iar angrosistii nu platesc taxe si impozite la stat. L-am cam pus pe ganduri.

Un comentariu

  1. Adelina DF

    Îmi plac poveştile şi reţeta.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*