Rosii deshidratate, conservate in ulei

Bunicul din partea tatalui, usca la soare, taiate pe jumatate, pe niste gratare din lemn, rosiile mari, rotunde, carnoase sau rosiile lunguiete, denumite popular – tata vacii. Erau soiuri de rosii, romanesti, astazi tot mai rare, pe piata, datorita productivitatii mai reduse. Am intrebat un producator de ce nu mai praseste rosiile noastre, romanesti. Mi-a raspuns ca prefera, in detrimentul gustului, cantitatea obtinuta pe fiecare tufa de rosii. In tufele de rosii, cu samanta olandeza, rosiile se coc pe 7 etaje, pe cand rosiile noastre, se coc pe maxim 3 etaje. Castigul, bata-l vina !       🙁

Rosiile uscate erau depozitate de bunicul, in saculete din panza de canepa (facuta in casa, la razboiul de tesut), ulterior uscarii, la grinda casei, la loc racoros, ferit de ploaie, dar in bataia curentilor de aer.

Rosiile erau uscate, separat sau impreuna cu mere ionatane si/ sau pere de toamna, taiate felii, prune dolofane, intregi si in cuptorul de caramida, din curtea casei, dupa ce se cocea paine si ramanea vatra cuptorului incinsa.

Am vazut prin market, borcane cu rosii uscate, conservate in ulei, la preturi care sfideaza bunul simt, aduse de la turci sau italieni.

Cum cu ceva timp in urma am vazut la televizor, cum o grecoaica usca rosii in cuptorul din bucataria casei, mi-am zis ca nu este mare diferenta, fata de cuptorul aragazului, in ceea ce priveste temperatura.     😀

Zis si facut, in urma cu cca. 2 luni, mi-am luat inima in dinti (vorba vine !) si am trecut la treaba, la noi “sapaturi” culinare, adica in limbajul gospodinului/ gospodinelor – sa pregatesc si eu rosii deshidratate, pe care sa le conserv in ulei de floarea soarelui.      8)

Incercarea moarte nu are ! Pentru cine nu a aflat inca, bucataria este “mediul” ideal unde experimentele nu prea dau gres (?!). Orice idee este bine venita, curajul nu trebuie sa lipseasca, totul este sa incepi cu cantitati mici (ca sa nu faci gaura mare in bugetul familiei), sa nu te descurajezi si sa insisti pana obtii ceea ce ti-ai propus.      😕

Fiind un experiment, am prelucrat pentru inceput 2 Kg de rosii. Am inceput din timp pentru a verifica in practica, daca merita sa fac efortul, urmand ca daca experimetul va reusi, sa reiau spre toamna, cu ceva cantitati mai mari, pentru pregatirile de iarna si nu numai.       😛

Ingrediente de trebuinta in reteta: rosii lunguiete, cat mai mari, bine coapte, sanatoase, fara pete de la mana, de preferat romanesti – tata oii sau tata vacii; sare grunjoasa, piper negru, boabe, cimbru bine maruntit, ulei de floarea soarelui.

Pretul de fabricatie ! Din 2 Kg de rosii, in urma deshidratarii am obtinut un borcan de 400 grame de rosii deshidratate, conservate in ulei de floarea soarelui. Cam putin, un borcan de 400 grame, dar acesta era si scopul, ca sa ai cat mai putine borcane de depozitat, la rece.      😛

Rosiile au costat 6 lei. Restul ingredientelor cca. 1 leu. Total pret = 7 lei/ borcan de 400 grame. Pai in raft, la market era 12,5 lei/ borcan de 330 grame, la promotie,pe borcan, daca luai 2 borcane. Am facut o afacere, nu ?       😉

In aceasta perioada, pe piata, rosiile romanesti costa 1,5 lei/ Kg, pe alese. Pretul preparatului va fi si mai avantajos. De altfel scopul este sa dai si un bobarnac comerciantilor si firmelor romanesti care nu se hotarasc sa concureze pe piata, preparatele turcesti si grecesti. Oare de ce ?       8)

In imaginea de mai jos este rezultatul deshidratarii a 2 Kg de rosii, care cu siguranta nu au fost romanesti, pe la inceputul lunii august nefiind pe piata, acest produs romanesc.

Rosiile se spala cu apa rece si se lasa la scurs. Se taie, in doua si se intind pe o coala de hartie de copt intr-o tava emailata sau din inox (ca sa nu termini de tot, tava, din cauza arsurilor).

Ideea cu hartia de copt mi-a venit, din pacate, dupa ce am constatat “efectul” devastator asupra inoxului, al coacerii rosiilor, la temperaturi mari, timp indelungat, pe uscat. Inveti mereu, mai ales daca pe urma trebuie sa cureti tava din inox.      🙁       🙂

Pe jumatatile de rosii se presara sare grunjoasa, piper boabe proaspat macinat, cimbru uscat. Se amesteca, unduind rosiile in cateva strelice de ulei de floarea soarelui. Se pun rosiile pe hartia de copt, departate, unele de altele, sa nu se atinga intre ele.

Tava din inox se introduce in cuptorul bine incins al aragazului. Se potriveste focul, la cuptorul aragazului, cat mai mic cu putinta, abia sa palpaie.

Marele secret al succesului ! Nu pleci de langa aragaz. Iti faci de lucru, prin bucatarie. Mai arunci cate o ochiada prin geamul cuptorului aragazului. Deshidratarea trebuie sa decurga lent (1-1,5 ore), progresiv, fara sa se arda rosiile. Daca rosiile incep sa se rumeneasca, sa se arda pe margini, se micsoreaza si mai mult focul. La nevoie se continua deshidratarea, cu geamul intredeschis la cuptorul aragazului.      8)

Semnul terminarii deshidratarii este arderea sucului scurs din rosii, pe hartia de copt. Desi este putin cam tarziu. Din pacate nu am gasit alt element de referinta.       🙁

Rosiile deshidratate se lasa sa se raceasca. Se pun in borcane mici, cat mai inghesuite. Se acopera cu ulei din floarea soarelui. Borcanele se inchid cu capace ermetice si se depoziteaza la rece, in frigider.

De precizat ! Daca foloseam ulei de masline si depozitam borcanele in frigider, uleiul de masline devenea vascos si nu mai vedeam modul cum se pastreaza rosiile deshidratate.

Am preferat depozitarea in frigider, in locul sterilizarii, fiind temperaturi mult prea mari afara.

Voi incerca sa sterilizez borcanele pe care le voi prepara zilele urmatoare. Voi pune intr-un borcan ulei de masline, in loc de ulei de floarea soarelui.

Cu siguranta, borcanele trebuie depozitate la rece, in beci, povarna sau camara racoroasa. In balcon, la bloc, din pacate, este mai greu sa gasesti locul racoros, pana pe la sfarsitul lui octombrie.      🙁

Utilizarea rosiilor deshidratate, conservate in ulei. Se utilizeaza la pregatirea sosurilor de rosii, impreuna cu suc de rosii sau pasta de tomate, in retetele de paste fainoase, dar si in retetele de fripturi din carne mai grasa, de porc sau berbecut. In urma prelucrarii, rosiile prind un gust de afumat, care face ca sosurile sa fie delicioase, in special daca se adauga si frunze de busuioc verde.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Adevaratii pofticiosi vor incerca, cu siguranta, reteta mea, nu de altceva, doar ca sa-si faca un hatar. Eu sunt convins ca preparatul va fi o reusita si sosurile preparate la iarna vor fi delicioase. Nu garantez reusita retetei, dar astept aplauzele (daca va fi cazul).

9 Comments

  1. nu vreau sa te dezamagesc dar ce ai facut tu acolo nu are nimic de a face cu ce ai vazut in magazine, acelea sunt rosii uscate la soare timp de 10 zile apoi se fierb in apa cu otet dupa aceia se pun in ulei de masline dupa care se depoziteaza la rece timp de cel putin 30 de zile si dupa aceiea se pot consuma ,oricum felicitari pentru incercare..

  2. A procedat molto bene maaaa trebuia sà le lase in cuptor pt 8-10 ore la temperaturà staticà de 120 de grade in rest totul este ok . Nu cred ca poate concura cu un aragaz cu CEI din supermarket , este nevoie de mult mai mult . Felicitàri pt ìncercare .

  3. Pentru un gust intens si adevarat de rosii uscate va recomand Italian Shops, un magazin online ce expediaza produse italienesti de calitate direct din Italia. Au o gama variata de rosii uscate sau sucuri de rosii ce incanta papilele gustative .

    • Toate produsele din market-uri, indiferent de producator/ comerciant au in compozitie stabilizatori, conservanti, etc. Daca nu credeti, cititi cu atentie etichetele.
      In retetele mele nu veti gasi niciodata altceva decat ingrediente naturale pentru conservare: sare grunjoasa, piper boabe/ macinat/ cimbru, foi de dafin, otet alimentar din vin de 9 grade, ardei iute/ boia, frunze de telina, crengute si frunze de visin, marar uscat, etc.

  4. Mare pacat ca nu ai respectat reteta bunicului (uscarea ''la soare'') , ar fi rezultat exact ceea ce de fapt ar fi trebuit sa rezulte!
    In plus comparatia costurilor e inutila: orice produs fabricat prin munca si resurse proprii e mai ieftin decat acelasi produs fabricat de catre angajatii unei societati (acestia primesc un salariu, platesc taxe, etc). Dar na! Asa suntem noi…le stim pe toate, deci le facem pe toate !

    • La bloc este greu sa gasesti loc expus direct la soare o perioada mai lunga de timp, pana se usuca rosiile. Totusi, am facut si rosii uscate la soare. Vezi aici: http://www.despremancare.ro/rosii-galbene-uscate-la-soare-conservate-in-ulei-8643/
      Orice comparatie este benefica – pune in valoare posibilitatile existente. Ca sa comentez si la ultima ta "apreciere", chiar daca de obicei nu raspund la astfel de provocari – nu e nevoie sa stim de toate pentru a constata, chiar daca unii dintre noi cauta nod in papura la orice.

  5. adinaciosescu

    Eu le-am deshidratat in aparat !Deshidratorul k-am lasat aproximativ 16 ore la temperatura maxima.Au iesit super !Ma intreb oare le pot pastra asa uscate in saculeti de panza sau de hartie sau trebuie neaoarat puse in ulei?Pe astea le-am ous in ulei cu frunze de busuioc.

    • Bunicii si strabunicii nostri uscau rosiile la soare si le pastrau in saculeti din panza la streasina casei unde era mai racoare. Frigiderele nu erau inventate, pungile din hartie nu erau disponibile.
      Rosiile uscate nu se stricau si le foloseau la ciorbe si mancaruri pana apareau rosiile in gradina, anul viitor.
      Daca le pastrati la rece, in balcon, in curent de aer sau in beci/ povarna/ camara din piatra, de ce nu ar tine ? Oricum merita incercat. Sa aveti bafta.
      Personal am un dubiu in privinta uscatorului, in sensul ca fiind produsa o temperatura mare, brusc, sa nu fie distruse vitaminele din rosii.
      Eu usuc rosii la soare si uneori in cuptorul aragazului, marind treptat temperatura cuptorului. Uscarea in cuptor se incepe cu usa cuptorului intredeschisa si cu focul pornit in cuptor. Se creste temperatura in functie de marimea feliilor de rosii si de gradul de uscare inregistrat la un moment dat. Mama si bunica uscau rosii feliate in cuptorul masinii de gatit cu lemne, procedand ca in cazul cu cuptorul aragazului (de acolo m-am inspirat cu uscarea).
      Se usuca foarte bine la soare, nu brusc, ci treptata, 2-3 ore maxim intr-o zi si in 4-5 zile sunt uscate. Am un balcon indreptat spre sud, in care soarele bate direct exact 2-3 ore pe zi, dupa amiaza.

  6. adinaciosescu

    Scuze pentru greseli,tastatura face figuri…si uneori si ochii.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.