Sarmale cu ciuperci, orez si stafide

Postul Craciunului continua. Credinciosii practicanti stiu zeci de retete de post, din care se inspira si vegetarienii. Noi, ceilalti, totusi credinciosi, dar care din pacate tinem doar ocazional posturile din calendarul bisericesc, pregatim mai rar mancaruri de post.

Ingrediente de trebuinta in reteta. Urmatoarea reteta de post, o adevarata delicatesa culinara (sa te lingi pe degete, nu altceva      😛     ), este o combinatie gastronomica, fericita, de legume (varza, ceapa), ciuperci si orez, putin ulei de floarea soarelui si rosii/ suc de rosii. Se poate folosi varza noua sau varza murata, putin acrisoara.

 Daca se foloseste varza noua, frunzele de varza se oparesc in apa fiarta, cu sare grunjoasa si zeama de lamaie.

Pentru oparire se folosesc frunze mai mari, de varza, scoase de pe capatana verzei, din care se decupeaza (sau NU) cotorul mai tare, al verzei. Oparirea frunzelor de varza dureaza 1-2 minute, cat sa se moaie suficient pentru a putea fi rulate cu usurinta.

Ciupercile proaspete sau congelate se taie marunt si se calesc in ulei de floarea soarelui, impreuna cu ceapa uscata, taiata fin si orezul, spalat (sau NU).

Ciupercile congelate se dezgheata prin soc termic (se cufunda in apa calda), se lasa la scurs, se toaca marunt si se storc de apa, pentru a nu iesi umplutura sarmalelor apoasa.

Cand ceapa devine sticloasa, iar orezul incepe sa prinda culoare (adica vreau sa zic – orezul se prinde de tigaie      🙁      ) se adauga o mana zdravana de stafide si daca este cazul se picura 2-3 linguri de apa calduta.

Se amesteca cu nadejde, cu o lingura din lemn, pentru omogenizarea ingredientelor. Se asezoneaza cu sare grunjoasa si piper boabe, proaspat macinat, dupa gust. Pentru un gust deosebit, se poate adauga boia de ardei dulce si/ sau boia de ardei iute.

Cum este post, nu prea este crestineste indicat ! Stafidele se tin ceva vreme (sa zicem 15-20 de minute), in rom sau coniac. Aceasta “manevra” culinara devine posibila numai daca cei care postesc, doresc sa simta gustul de alcool, care de altfel este tot chichizul retetei.      8)

Frunzele de varza, oparite, se umplu cu amestecul de ciuperci, orez si stafide. Frunzele de varza umplute se ruleaza si se aseaza pe un strat de varza, tocata subtire si asezata pe fundul unei cratite de inox, cu fundul gros.

Sarmalele se aseaza straturi, unele peste altele, nelasand prea mult spatiu gol intre sarmale. Se adauga printre sarmale, cateva frunze de dafin, cateva boabe de piper si o crenguta de cimbru, uscata.

Ultimul strat de deasupra, va fi din varza tocata subtire sau din foi intregi de varza.

Apropo ! Am cumparat de la comercianti ambulanti (10 lei) o scula din inox, de forma unui satar de taiat carne (o lama de inox, ascutita, sudata inclinat, intr-un cadru de tabla groasa de inox), minunata pentru tocat varza si feliat legume. Lama de inox se poate ascuti cu o pila, cand nu mai taie.

Deasupra straturilor de varza feliata se adauga suc de rosii si/ sau rosii decojite, taiate marunt.

In sucul de rosii se amesteca ulei de floarea soarelui, 2-3 linguri si se pune amestecul peste sarmale.

Se adauga apa rece, cat sa acopere sarmalele. Ca doar nu vor fierbe sarmalele pe uscat.      😕

Cratita se pune la fiert, la foc potrivit, cu capacul pus pe cratita, pentru a fierbe inabusit si vaporii de apa sa umfle orezul (adica, vreau sa zic, sa-l fiarba).

Daca tot am tinut stafidele in rom sau in coniac !   Pentru un gust deosebit al sarmalelor, la fiert se adauga si niste vin alb, in amestec cu apa rece.       😛

Sarmalele nu vor fierbe timp indelungat. Dupa cat sunt de mari si cat de multa umplutura este in fiecare dintre sarmale, pe foc se vor tine 40-50 de minute, la fierbere, timp suficient sa sece, aproape, lichidul de fierbere.

Nu pot sa nu-mi amintesc de o intamplare. La serviciu, la sotie, pe vremuri, era un obicei – vinerea, se facea o masa comuna. Fiecare aducea cate ceva. O data, sotia a dus niste sarmale din acestea. “Inghesuiala” care a urmat pe sarmale este greu de exprimat in cuvinte. Toata lumea a vrut reteta, colegii au incercat la ei acasa si au fost fericiti cand au reusit prepararea unei retete unice. Ce vremuri dom’le.        8)

Sarmalele se servesc calde sau reci, cu mamaliga calda/ rece, cu paine sau fara paine/ mamaliga, cu muraturi taranesti. Nu poate lipsi o ciusca (ardei iute).

Numai pentru gurmanzii profesionisti ! Pe la 10 seara, o sarma rece, scoasa din cratita tinuta in frigider, iti ostoieste pofta de acest preparat minunat.

Ati rezistat ispitei pana acuma ? Un pahar de vin alb, dulceag, nu este de lepadat. Se poate doar daca ati pus stafidele in rom/ coniac si/ sau ati pus vin in amestec cu apa rece, pentru fiert sarmalele. Nu are rost sa va dedulciti, tocmai la final.       😛

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Postul Craciunului ajuta la detoxifierea organismului, in avans, ca pregatire pentru crapelita care va urma, o data cu sosirea sarbatorile de iarna. Sau poate gresesc cumva ?

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.