Untura de pasare pentru supe si mancarici

In copilaria mea, bunica crestea pasari (gaini, gaste, rate) in curtea casei. Chiar daca pamantul din jurul casei era putin, se gasea totusi, in gradina din spatele casei, un loc pentru razoare, lucerna, rosii, fasole pe arac, castraveti, dovlecei, morcovi si verdeata. In curtea casei erau si cotete pentru pasari si pentru porc. Asa era obiceiul in acele vremuri, fiecare familie se gospodarea cum putea, piata/ targ de legume si pasari era doar sambata, iar la alimentara nu se gasea carne si nici legume. Carne de porc si de vita, se gasea cand se mai taia la abator cate un animal si se punea in vanzare.

Nici vitamine nu se gaseau la farmacie. Se gasea in schimb, untura de peste, din care ne dadea mama, pe paine calda, noua copiilor, pentru a nu raci.

Pasarile din curtea casei erau grase, peste masura. De multe ori, gainile se urcau pe gard, de unde picau si mureau. Nu mai zic ce discutii se iscau in astfel de ocazii.      🙁

Gastele si ratele crescute in curte erau si ele foarte grase. Cand se taiau, pasarile, se aduna grasimea de pe acestea si se topea. Untura era folosita la gatit. Uleiul de floarea soarelui se gasea rar, iar de ulei de masline nici nu se stia.      🙁

De la doctorul familiei, mama aflase ca untura de pasare este un aliment grozav, pentru cresterea armonioasa a copiilor. Ne dadea preventiv, in special pe la ora 5 dupa amiaza, untura de pasare (in loc de untura de peste), pe paine prajita, pe care punea putina sare. Cand eram bolnavi (raciti sau cu rosu in gat), primeam mai des, untura de pasare pe paine prajita. Doctorul zicea ca grabeste vindecarea si chiar asa se intampla.      😛      Am aplicat si eu metoda, cand erau copii mei, mici. Untura de pasare le fortifica organismul, slabit de boala.

Intotdeauna, am preferat sa calesc legumele, pentru supe, ciorbe sau mancarici, in untura de pasare, in loc de ulei de floarea soarelui. Preparatul iese mai savuros, mai ales daca folosesti carne de pasare.

Prin market se gasesc spinari de rata si de gasca, la preturi accesibile. Comerciantii cumpara pasarile intregi, de la rarii producatori (probabil, cresterea ratelor si a gastelor nu este rentabila), dar prefera sa vanda separat, ciotoaile si pieptul de rata/ gasca, la preturi prohibitive, pentru omul simplu. Nu mai vorbesc de ficatul de rata si ficatul de gasca care au preturi de peste 120 lei/ Kg, fiind un adevarat lux pentru cumparatorul obisnuit.

Am cumparat spinari de gasca si de rata, refrigerate. Am “cules” grasimea de pe oase.

Oasele, cu putina carne, care se depune pe ele (la rate si la gaste, carnea este putina, oricat de mare ar fi pasarea), se pun la fiert, impreuna cu o radacina de patrunjel, o radacina de pastarnac, o ceapa si un morcov. Iese o supa grozava, in care se pot face galusti sau taietei de casa.

Din carnea adunata de pe oase si din ceva lichid concentrat (supa), in care se da in 3-4 clocote, usturoi pisat, se poate face o piftie grozava.

Grasimea de gasca/ rata, taiata in bucati potrivite, ca marime, se pune la topit, intr-o tigaie adanca. Topirea se face la foc mic, pentru a nu sari untura pe bucatar sau pe jos, prin bucatarie. Sunt de evitat “amabilitatile” – faci ce faci si reusesti sa dai si pe jos.      🙁

Secret bine pastrat de catre gurmanzii adevarati ! Cele mai gustoase jumari sunt cele facute din grasime de pasare si carne. Jumarile facute din grasimea de pasare sunt o adevarata delicatesa, servite la gura sobei (iarna cand crivatul vuieste prin hornuri), cu usturoi sau ceapa si paine calda, langa o cescuta de tuica de pruna, fiarta. Un aperitiv grandios, deosebit de savuros, pentru o masa de pranz, sarbatoreasca.       😛

Secretul bucatarului ! Topirea grasimii de pasare se supravegheaza permanent si se amesteca cu o lingura de lemn, pentru a nu se prinde grasimea de tigaie si a capata untura gust de ars.       8)

De preferat ! Lingura de lemn, cu care se amesteca in untura, nu se foloseste la altceva, pentru ca untura sa nu capete alte gusturi.

Spuma formata, la topirea grasimii de pasare, se aduna cu o sita si poate fi folosita la o ciorba de pasare, acrita cu zeama de varza. Lichidul topit (untura) trebuie sa ramana limpede.

Grasimea de pasare se topeste si se prajeste in lichidul format, pana se rumenesc usor, bucatile de carne cu grasime, ramase. Focul potrivit are un rol deosebit in obtinerea unor jumari de calitate. Untura trebuie sa se topeasca treptat, nu brusc.

Jumarile se aduna cu o sita si se lasa la scurs, de untura. Jumarile se sareaza si se pastreaza intr-o cutie din plastic alimentar sau intr-un borcan, la rece, in frigider. Se pot folosi ca aperitiv sau ca adaus la supe/ ciorbe de pasare.

Untura ramasa in tigaie se lasa sa se linisteasca si se sareaza cu sare grunjoasa.

Untura de pasare, racita, se pastreaza in borcane, inchise ermetic, in frigider, la rece. Se adauga la supe, mancarici, in loc de ulei sau in amestec cu ulei de floarea soarelui.

Dupa racire, untura se va solidifica si nu va mai curge din borcan.

Preparatele la care se foloseste untura de pasare sunt delicioase, mai ales daca pasarea a fost crescuta in curte, cu terci de boabe de porumb si de grau sau cu sprot de floarea soarelui. Untura de pasare, de calitate, are o culoare galbena, minunata la privit.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Cand mergeti la cumparaturi, nu luati numai ce scrie pe hartiuta pusa in mana de consoarta. Uitati-va prin rafturi, cititi ce scrie pe cutii si pe borcane, evitati promotiile (oare de ce credeti ca le fac marile magazine ?). Daca nu aveti liber de la consoarta, sa cumparati si altceva decat ce scrie pe hartiuta, apelati la telefonul mobil (ca doar de aia s-a inventat, nu ?) si surprindeti-va consoarta cu spiritul vostru de observatie a rafturilor din market.  Ce aveti de pierdut ? Cel mult, un slogan dintr-un banc oltenesc, vechi, cu Bula: bausi cam mult !

7 Comments

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.