Curcanul cu cat este mai batran cu atat are carnea mai fada, daca este preparat simplu, la cuptor sau cel putin aceasta era parerea mea. Este motivul pentru care nu ma arunc cand este vorba sa cumpar carne de curcan, pentru a face friptura la cuptor. Prefer curcanul atunci cand doresc sa fac o reteta cu carnea fiarta sau la gratar, dupa ce tin carnea la macerat.
M-au atras niste aripi de curcan, proaspete, la aproape 1,5 Kg bucata. Mi-am zis – asta trebuie sa fi fost fratele mai mare al lui Bismark (asa botezase soacra mea un curcan, de vreo 18 Kg, crescut in ograda proprie si sacrificat, de un Craciun, acum vreo 25 de ani, cand erau copii mici).
Vanzatoarea de la macelaria, de unde cumpar carne proapsata, m-a asigurat ca am cumparat un curcan care nu avea mai mult de 10 luni cand a fost taiat. Zicea ca asa a asigurat-o furnizorul. Recunosc, nu am crezut-o, dar am riscat si am cumparat. 🙁
Am parlit aripile monstrului la flacara aragazului si le-am portionat. Le-am frecat cu nadejde si furie culinara, cu un amestec de ulei de masline, zeama de lamaie, vin alb demisec, sare si piper proaspat macinate, cimbru uscat, usturoi pisat. Le-am lasat in frigider, la rece, 30 de minute, sa se odihneasca dupa masaj, adica sa se macereze.
Am pregatit legumele – ceapa, cartofi, morcovi, telina, ardei gras, catei de usturoi. Le-am curatat, spalat sub jet de apa rece. Am portionat legumele, in bucati mai mari. Le-am dichisit si pe ele, prin amestecare cu mana, folosind un amestec de ulei de masline, cimbru uscat, sare si piper proaspat macinate. De gust, am pus si niste boia de ardei iute.
Peste legume am asezat aripile de curcan. Am stropit totul cu niste vin alb demisec. Am mai adaugat 2 frunze de foi de dafin si o crenguta de rozmarin verde.
Am introdus tava termorezistenta, in cuptorul incalzit al aragazului, mai intai, 20 de minute la foc mare, apoi am redus focul, la potrivit. In cele 20 de minute, carnea a prins o culoare maronie si a oprit tot mustul din carne, sub piele. A urmat o coacere, in suc propriu, a aripilor de curcan, pentru cca. 2 ore.
De retinut ! Coacerea dureaza in functie de cat de mare este flacara aragazului si cat de hotarata este gospodina, de a iesi carnea mustoasa sau uscata. Nu dispari 2 ore din bucatarie, mai dai cate o geana prin cuptorul aragazului sa vezi daca nu a zburat cumva curcanul. 😛 Mai intorci aripile de curcan, mai amesteci legumele, cu o lingura, dar cu mila, sa nu le rupi.
Numai pentru gurmanzii adevarati ! Cat timp se fac aripile de curcan (intra varful cutitului, usor, in carne, pana la os), va faceti timp sa preparati un mujdei de usturoi verde – o legatura de ustoroi tocat marunt, sare, ulei de masline, patrunjel verde tocat fin, lapte covasit facut in casa, din lapte dulce si maia (sau iaurt, cumparat din market). Cred ca ar merge si niste hrean proaspat ras, amestecat cu iaurt si verdeata, in loc de mujdei.
Pentru gurmanzi, mai vechi in clan ! Daca tot pregatiti un festin regesc, se merita sa incropiti si o mamaliga calda, facuta in lapte dulce.
Nu uitati ! Friptura se serveste fierbinte, cu sosul in care s-a copt, presarat peste legume. Mujdeiul de usturoi si mamaliga calda se pun la indemana, pe masa. Un pahar de vin alb demisec, rece, sa fie pe masa, poate i se face „sete” cuiva. 😀
Apropo ! Mi-am schimbat parerea despre carnea de curcan. Desi nu le-am fiert inainte, aripile de curcan s-au facut destul de repede, in cca. 2 ore, la foc potrivit, in cuptorul aragazului, o data cu legumele si au iesit fragede, deloc atoase sau fade. Voi cumpara alta data, ciotoaie si piept de curcan, tot de la macelarie, de la acelasi furnizor.
Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! In bucatarie exista un alt secret bine pastrat, al profesionistilor (in special) – se merita a fi incercata orice reteta noua, indiferent de cat este de trasnita. Iese sau nu iese ceea ce trebuie, insista, nu abandona niciodata. Tot incercand, asa se nasc retete noi, care mai de care mai delicioase.