Usor, usor, iarna bate la usa. Cine a fost prevazator si harnic, si-a pregatit deja o iarna blanda din punct de vedere culinar, in sensul ca si-a pus de toate prin camara (conserve si muraturi), a „burdusit” congelatorul cu legume si fructe, iar varza asteapta, asezata frumos in butoi, sa apara ceva zile usor mai calduroase, pentru a se mura. Mai este inca timp si se mai gasesc destule legume pe piata, special pentru „intarziati”.
In sezonul rece, carnea de porc incepe sa inlocuiasa tot mai des, in retete noastre, carnea de pasare. Numai carnea de vitel ramane pe podium, indiferent de sezon. De carnea de oaie ne-am amintit in luna care tocmai este spre sfarsite si o reintroducem in retete, abia la Paste, cand mielul/ iedul isi striga dreptul, de a fi vioara intai.

Ingrediente de trebuinta in reteta: ceafa de porc (feliata in bucati mai groase, de 150-200 grame/ bucata), cus-cus, praz, usturoi, ardei iute/ fulgi de ardei iute, parmezan, ulei de masline, unt proaspat, smantana grasa, sare grunjoasa, piper boabe, cimbru, lamaie.
Pentru o gatire mai rapida ! Facutul cumparaturilor in macelarie are un avantaj deloc de neglijat, in special pentru cei care nu stau grozav de bine cu timpul, dar doresc sa manance sanatos si gustos (satui fiind de preparatele servite in viteaza, „la botul calului”, in dugheana turcului sau a sarbului, din coltul strazii) – pot cere macelarului, sa le felieze carnea asa cum doresc. Daca nu ai acasa niste cutite bine ascutite, risti sa „frunzaresti” carnea si atunci aspectul preparatului tau va avea de suferit. Exista o vorba printre gurmanzii declarati – „mananci si cu ochii, nu numai cu gura”.
Carnea se asezoneaza cu sare grunjoasa, piper boabe proaspat macinat si cimbru. Carnea se stropeste cu ulei de masline si cu zeama de lamaie. Se inveleste farfuria intr-o folie din plastic alimentar si se pune la rece, in frigider, 15-20 de minute, timp in care se continua pregatirea retetei.

Se feliaza prazul si se rade parmezanul.

Intr-o cratita se infierbanta un amestec format dintr-o lingura de ulei de masline si o lingura de unt proaspat.
Se adauga pentru gust, cateva firisoare de ardei iute si un catel de usturoi feliat subtire.

Cus-cus-ul se caleste in amestecul de unt proaspat si ulei de masline, amestecand cu o lingura din lemn, sa nu se prinda de fundul cratitei.

Se continua cu amestecatul pana se desprinde tot cus-cus-ul de fundul cratitei.
Apa rece se pune la fiert. Cand apa incepe sa clocoteasca, se adauga peste cus-cus-ul prajit.
Mic secret pentru preparare cus-cus de calitate ! Pentru un cus-cus deosebit, cantitatea de apa fiarta adaugata trebuie sa acopere tot cus-cus-ul prajit (plus 1 cm) si care a inceput deja sa „creasca”.
Se asezoneaza dupa gust, cu piper boabe proaspat macinat si doar cateva cristale de sare grunjoasa.

Se acopera vasul cu capac si se lasa, sa se umfle cus-cus-ul.
Feliile din ceafa de porc, macerata, se aseaza pe hartie de copt unsa cu putin ulei de masline, intr-o tava de copt.

Tava de copt se introduce in cuptorul incins al aragazului, la foc potrivit, pentru 10-15 minute pe fiecare parte a feliilor de carne.
Cand este carnea gatita ? Timpul de coacere este in functie de grosimea feliilor de carne si de temperatura cuptorului. Carnea se intoarce atunci cand „musteste” si iese putin sange. Grasimea scursa din ceafa de porc, „sfaraie” in tava si se va raspandi pe hartia de copt.

Cand cus-cus-ul s-a umflat, se adauga prazul, smantana grasa si parmezanul.

Amestecul se omogenizeaza folosind lingura din lemn.

Preparatul se serveste, de preferat, cu o salata de ardei copti.
Daca timpul nu ne permite, sa coacem niste ardei capia, preparatul se poate servi si cu o salata de rosii, castraveti, ceapa, usturoi, patrunjel verde, ardei gras, sare grunjoasa, ulei de masline si zeama de lamaie, folosind legumele crude.

Un pahar cu vin rosu (chiar de must) va face cina servita in familie, perfecta.
Pofta buna voi frati gurmanzi si voi frati gurmeti de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Numai cine nu indrazneste, nu reuseste. Este valabil si in bucatarie. Efortul merita. Este destul pentru gospodina, sa citeasca in ochii membrilor familiei sale, multumirea pentru cina deosebita, servita. Un „sarut mana pentru masa !” va face multumirea si mai mare.