Sa profitam din plin de prospetimea si gustul legumelor si fructelor romanesti, care in aceasta perioada de timp sunt preferate de catre cumparatori.
Ma bucur, sa vad cum adevaratii pietari reusesc sa isi vanda marfa etalata pe tarabe, in conditiile in care si aspectul este superior legumelor aduse din import. Despre gust nu are rost sa mai discutam.
O cu totul alta discutie este legata de faptul ca se aduc in continuare, pe valuta, cantitati enorme de legume si fructe din import (a se vedea statisticile aparute prin ziare), care umplu rafturile prin market-uri, le vezi cum se trec in asteptarea promotiei, iar pretul este de multe ori dublu fata de cel din piata. Prin piete, doar prin colturi mai gasesti dosite legume din import, mai scumpe, de care rareori se apropie vreun cumparator credul, care nu a aflat ca afisul pus ostentativ – marfa romaneasca, nu arata adevaratul producator. Cu fructele treaba sta putin deosebit, producatorii autohtoni nereusind inca, sa scoata pe piata portocale, nectarine, chiar struguri, de calitatea si gustul celor din import. Timid, au aparut strugurii romanesti. La lubenita si pepeni galbeni, pere pergamute si afine de padure stam bine, marfa romaneasca este din belsug si de prima calitate.
Ca de obicei, imi fac cumparaturile in piata, in hala de carne si de peste, de la precupete, ciobani si cultivatori de legume autohtoni. Pe la sfarsitul lui septembrie, comerciantii vor avea o alta cautare, marfa autohtona fiind mai rara si deja, mai scumpa.
Ingrediente de trebuinta in reteta: legumele preferate (varza, dovlecei, morcovi, telina, praz, ceapa, usturoi, etc., in amestec sau doar varza sau dovlecei), branza dulce de vaca, branza telemea de oaie, smantana grasa, oua de gaina (proaspete), verdeata (marar, patrunjel, busuioc), sare grunjoasa, piper boabe, pesmet.
De data aceasta am vrut sa fac chiftelute numai din varza noua. Alegerea este a fiecaruia, se prepara identic.
E bine de stiut ! Am cautat varza noastra romaneasca, deoarece cea turceasca este prea densa, tare si cam iute pentru gustul meu. Varza se simte la pipait. Forma verzei romanesti este rotunda, cu frunze verde pal spre alb. Varza turceasca este lunguiata, iar frunza este mai mult alba.
Varza se toaca felii subtiri, pe un calpator din lemn, folosind un cutit bine ascutit.
Pentru deliciul si bucuria copiilor ! Nu aruncati cotoleanul/ cotorul verzei. Scoateti partea din mijloc si oferiti-o copiilor care va misuna prin preajma. Vor fi fericiti cand vor musca din cotor, ca dintr-un mar.
Ustensilele potrivite in bucatarie sunt de mare ajutor ! Am cumparat de la magazinul de marfuri cu pret unic, o scula chinezeasca (de mirare, dar e buna), un fel de cutit cu doua lame din inox, una deasupra celeilalte cu care se toaca de minune orice radacinoasa sau varza. Din pacate, am uitat sa fac o poza. Data viitoare nu voi mai uita.
Varza tocata se pune intr-un castron si se adauga sare grunjoasa. Se amesteca bine si se lasa o jumatate de ora, apoi se stoarce bine de apa.
Peste varza stoarsa, se adauga 2-3 linguri de pesmet, care va strange apa ramasa in varza feliata.
Se amesteca bine, varza stoarsa cu pesmetul.
Se pregatesc celelalte ingrediente pentru acest preparat: oua de gaina, branza dulce de vaca si branza telemea de oaie, date pe razatoarea mare, verdeata (patrunjel, marar, frunze de busuioc) tocata marunt, piper boabe proaspat macinat. Gurmanzii profesionisti nu vor rezista ispitei si vor pune si o lingura de smantana grasa, in special daca branza de vaca este mai fada.
Aceste ingrediente se amesteca bine folosind o furculita.
Amestecul de branza, smantana, oua si verdeata se adauga peste guguloaiele de varza tocata, bine stoarsa si pesmet.
Se folosesc acum mainile, eternele mijloace de amestecare, folosite de catre gospodine(i). Ingredientele se amesteca bine, pana se formeaza o masa omogena. Daca amestecul este apos, se mai adauga putin cate putin, pesmet.
Un mic secret bucataresc ! Chiar daca toate gospodinele stiu ca oul leaga, in amestec cu legumele, oul pune in evidenta lichidul, in loc sa il absoarba, asa cum face pesmetul.
Se pregateste o tava de copt din inox, pe fundul careia se aseaza hartie de copt.
Se formeaza chiftelute cat palma de mari, care se aseaza in tava, pe hartia de copt.
Tava se introduce in cuptorul incins al aragazului, la foc potrivit, timp de 15-20 de minute, pana ce chiftelutele se rumenesc si devin aramii.
Ingrediente de trebuinta pentru sosul acrisor cu care se servesc chiftelutele de legume: castraveti, iaurt gras, marar verde, patrunjel verde, frunze de busuioc verde, ulei de masline, usturoi, sare grunjoasa si piper boabe.
Verdeata se toaca marunt, usturoiul se piseaza, castravetele curatat sau nu de seminte, se toaca cat mai marunt posibil.
Ingredientele pentru sos se amesteca cu iaurt, folosind o furculita. Se incorporeaza treptat ulei de masline pana se obtine o crema consistenta care totusi curge, de pe furculita.
Chiftelutele din legume, la cuptor se servesc ca aperitiv cald sau aperitiv rece. Pot fi foarte bune, servite ca garnitura langa niste copane de pui, copane de gaina sau copane de curcan, pregatite tot la cuptor sau la gratar.
Daca chiftelutele din legume se servesc ca garnitura la o friptura, pe masa nu poate lipsi o salata de sezon – ardei copti, ceapa tocata solzi, sare grunjoasa, ulei de masline, otet din mere si miere, patrunjel verde tocat mai mare.
In sezonul cald, o bere rece va cadea tocmai bine, pentru un pranz desavarsit.
Pofta buna voi frati gurmanzi si voi frati gurmeti de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Nu am pretentia ca legumele folosite de mine sunt singurele care pot fi preparate sub forma de chiftelute. Puteti incerca si altele. Eu mi-am propus, sa incerc si brocoli, conopida, chiar cartofi. Ma mai gandesc daca folosind vinete, nu voi obtine niste chiftelute prea amare pentru a fi chiar gustate, desi gustul amarui nu este intotdeauna de evitat.