Uitandu-ma prin lista cu poze pe care o am pe calculator (nedisponibila pentru cei curiosi) si prin memoria – bucatareli de pe acest blog (disponibila tuturor celor dornici sa exploreze si sa testeze – in special, retete vechi, romanesti si uneori experimente proprii, ale celui care scrie pe blog), ca sa vad ce retete nu am scris, retete dintre cele pe care le fac, de obicei, de Paste, am dat peste o delicatesa, care desi nu este o reteta de sezon, se face repede, este deosebita pentru noi romanii si nu mai stiu de unde m-am inspirat eu sau sotia (doar ca idee care mi-a placut, inchipuindu-mi apoi cam ce gust as dori sa aiba).   😀

Cred ca pozele sunt facute prin luna septembrie anul trecut, perioada in care am cules din gradina de legume (de fapt cateva tufe de dovlecei, cateve cuiburi de rosii si castraveti, vreo 10 araci cu fasole si 2 straturi de ceapa si ustoroi verde), flori de dovlecel.   😛

Exista un secret ! Se culeg numai florile care sunt sterpe, altfel zis – florile care nu vor face dovlecelul.   😛

Exista si un mister ! Cum depistezi florile care nu vor face dovlecel ? Sunt 2 solutii – ori incerci la nimereala si culegi florile pe care le vezi mai frumoase, mai mari si mai proaspete, ori desfaci cu migala petalele florilor si te uiti cu atentie daca nu cumva au un inceput de dovlecel.   8)

Se taie feliute niste ceapa verde, ceapa uscata si niste ardei gras rosu si verde. Se caleste in ulei de floarea soarelui, pana se inmoaie putin ceapa. Se pune sare grunjoasa si piper, proaspat macinate (pentru un plus de aroma, care sa-ti gadile placut narile si sa-ti stimuleze papilele gustative).

Poti folosi carne tocata de porc sau de vitel. Se amesteca carnea tocata cu orez prefiert, pe jumatate (nu este obligatoriu, numai cine doreste). Se poate pune si niste ceapa prajita in ulei de floarea soarelui (nu este obligatoriu, numai cine doreste). Se amesteca carnea cu orez, cu ceapa prajita, cu patrunjel verde taiat fin si cu un ou. Se pune sare si piper proaspat macinate, dupa gust.

Secret ! Indiferent ce carne tocata folosesti, sa nu o cumperi gata tocata.  Iti alegi bucatile de carne pe care le doresti, din galantarul macelariei si rogi fata de la tejghea (nu trebuie decat un zambet, in treacat, ca sa percuteze fata, urgent) sa-ti toace carnea in masina de tocat, electrica, a patronului. Te scapa de o roboteala in plus, acasa (precis ai uitat, iarasi, sa duci cutitele masinii tale de tocat carne, la ascutit, la tocilaria din colt).    😛

Atentie ! Nu exagera cu sarea si piperul. Ai pus si in legumele care vor constitui un pat pentru florile de dovlecel umplute cu carne. Nu de altceva, dar se supara nenea doctoru !    😛

Umpli florile de dovlecel cu carne tocata. Florile umplute cu carne le asezi in stea, de la mijlocul cratitei spre margine, in 1-2 straturi (nu mai multe, ca strici fasonul mancaricii si o sa simti din plin gustul de dovlecel).

Nu-i asa ca arata minunat ?    😉

Peste florile de dovlecel, umplute cu carne tocata, pui niste suc de rosii, proaspat facut, din rosii bine coapte, date pe razatoarea mare. Daca iti place sa simti rosia cum iti umple gura si nu bagi in seama pielitele, nu face suc de rosii, doar taie rosia in bucati subtiri si acopera cu bucatile de rosii taiate, toate florile de dovlecel, umplute cu carne.

Toarna deasupra un pahar de vin alb si pune cratita in cuptor sau pe plita, cu capacul pus pe cratita, la foc potrivit, pentru maxim o ora. Te mai uiti pe sub capac, sa nu sece lichidul sau sa se arda florile de dovlecel, desi cu capacul pus la cratita, vaporii de lichid condenseaza pe capac si se intorc in cratita.

Poate seca lichidul doar daca nu ai pus destul suc de rosii peste florile de dovlecel umplute cu carne tocata.

Sfatul bucatarului ! Daca trebuie sa adaugi lichid este bine sa pui tot suc de rosii, fiert, ca sa nu strici gustul.

O astfel de delicatesa se serveste calda, cu patrujel verde tocat fin, presarat deasupra. Cine doreste poate pune smantana.

Un pahar de vin alb, nu poate lipsi de la un asemenea festin.   😀

O salata de castraveti, cu usturoi verde si marar verde, tocate fin, acccentueaza gustul rafinat al retetei.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla, pe mapamond ! Cred ca reteta este de influenta mediteraniana. Ca si cum ar conta, pentru un adevarat gurmand.  

Si totusi ! Trebuia sa recunosc ca sotia a avut mari merite in aceasta reteta. Am pitrocit impreuna ce sa mai punem prin reteta, cum este mai bine si mai placut, sa combinam. Mi-a zis si in treacat zilele trecute – auzi draga, nu ai pus pe blog, reteta aia cu flori de dovlecel, ca am vorbit cu colegele despre reteta ? A fost imboldul (!?) care m-a impins sa caut prin lista cu poze.

Efectiv uitasem de aceasta reteta, dar speram sa gasesc pozele. Asa e la batranete. Culmea este ca uiti tot mai des cate ceva si te intrebi de fiecare data – oare de ce uit ?   🙁