Mancarica de fasole verde pe gustul meu

De cand nu mai pot deosebi precupetele veritabile (taranci autentice) de „orasencele” comerciante, deghizate la taraba, in lucratoare la camp (adica acolo unde soarele te bate mai toata ziua, in moalele capului), imi este tot mai greu sa fac diferenta intre legumele noastre romanesti aduse la piata, in sacose de 1 leu sau in panere ori disagi si legumele „importate” de la bursa de legume, aduse pe piata, in furgonete achizitionate din vest, la mana a 2-a, de catre oagari autentici.    🙁

Ca urmare, fasolea verde face parte dintre legumele care le gatesc tot mai rar, pacalit fiind in mai multe randuri, de reclamele gen – „fasole proaspata, din gradina, culeasa de dimineata”.

Fasolea verde, fideluta, se preteaza cel mai bine, la prepararea unei mancarici, simple, de vara sau la o salata de fasole verde, cu usturoi si verdeata, ulei si otet. Mama mea avea in gradina casei niste tufe pitice, de fasole fideluta, care se facea toata vara, pana pe la sfarsitul lui septembrie. Din acea fasole puneam si la congelator, pentru iarna.

Fasolea verde, „grasa” (lata), pe care o culegeam din gradina bunicii, pentru a gati o ciorbita de vara, aproape ca a disparut de pe tarabe. Mancarea de fasole era un adevarat deliciu, nici nu-ti trebuia carne la ea.

Am identificat o batrana, prin piata, fata de care nu aveam niciun motiv sa cred ca nu este o bunicuta care a cules fasolea lata, din gradina proprie, de legume si a venit la piata sa castige un ban, muncit din greu, pentru a cumpara paine, ulei si zahar.

Am avut dreptate. Fasolea cumparata de la batrana, a fost frageda, fara ate si buna la gust.    😉

Fasolea verde, adusa de peste mari si tari are un gust lesios, care te face sa o pui imediat ce ai gustat-o (din pacate dupa ce ai gatit-o), direct la cosul de gunoi.   🙁

Fasolea verde se curata de capetele ascutite, se spala in cateva ape reci si se lasa la scurs intr-o sita. Se toaca niste ceapa alba, lunguiata (este mai dulce), uscata, in rondele. Se taie cateva feliute din ardei gras, rosu si verde. Se curata vreo 5-6 catei de usturoi. Se spala o legatura de patrunjel verde si o legatura de marar verde, apoi se toaca marunt.

Se caleste in ulei de floarea soarelui, ceapa si ardeiul gras. Se pune fasolea intreaga sau taiata in lungul pastaii (daca este prea lata si/ sau, are chiar cateva boabe maricele), in cratita, peste ceapa calita, care a devenit usor aurie si sticloasa.

Se adauga sare grunjoasa si se amesteca fasolea, in cratita, cu o lingura de lemn, pana fasolea isi lasa apa.

Se acopera cratita cu capacul si se lasa la foc mic, sa fiarba fasolea. Se amesteca din cand in cand, cu lingura de lemn.

Secret unic ! Daca vreti sa iasa o fasole pe cinste, nu adaugati apa. Are fasolea verde destula apa, in ea. Este nevoie numai de rabdare (fara tutun, ca e nociv), sa lasi fasolea la foc mic, sa se faca in legea ei.

Inca un indiciu ! Fasolea adusa de la turci sau greci, fierbe greu, nu-si lasa apa destula, nu se lasa la fiert si nu se moaie. Din pacate, cand ai aflat toate acestea, este tot prea tarziu, deja ai cumparat fasolea si ai inceput sa o prepari.     🙁

Cand fasolea s-a muiat, se adauga rosii decojite, taiate feliute si cateii de usturoi. Daca mai gasiti prin camara, adaugati si niste suc de rosii, din cel facut asta toamna. Cand fasolea este aproape fiarta (pastaia sta sa se rupa, la simpla atingere, cu lingura, dar fara sa se rupa), adaugati patrunjelul si mararul verde. Opriti focul si lasati 10 minute, mancarica de fasole, sa se odihneasca, cu capacul pus pe cratita. Este timpul, cand verdeturile transmit mirosul lor de proaspat, in fasolea fiarta.

Mancarica de fasole verde se serveste ca atare, muind in sosul de rosii cu paine calda si sorbind dintr-un pahar de vin alb, sec, rece, sa abureasca paharul. Alaturi poti pune o rosie si un castravete verde. Un pranz excelent, de vara fierbinte.    😛

Mancarica de fasole verde este o garnitura deosebita pentru friptura de porc la tava sau  pentru carnati de porc, proaspeti, facuti la tigaie sau la gratar. Nu cred ca se supara nimeni daca sunt si carnatii si friptura de porc, la gratar.    8)

Potrivit este un pahar de vin rosu, demidulce. Cu o muratura taraneasca alaturi (din cele ramase pe fundul borcanului cu  muraturi puse in toamna), in saramura, reusesti sa mai „pacalesti” inca o data, stomacul, la masa de pranz, cu rol de festin.

Garnitura de fasole verde merge si la o friptura de vitel, inabusita in vin alb. Un castravete verde si un pahar de vin rosu, dulceag, alaturi, te „improspateaza”, dupa o cina servita o data cu pranzul, la sosirea de la serviciu, pe la ora 19.

Cand servesti fripturi cu mancare de fasole verde, niste muraturi de vara (castraveti si varza), in saramura, doar picnite de sare si acreala, sunt bine venite. Nu conteaza daca ai un pahar de vin alb sau rosu, la indemana, pentru „fluidizarea” imbucaturilor.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla, pe mapamond ! Nu pot sa va urez decat sa aveti noroc, cand cumparati fasole verde sau sa va prefaceti (daca puteti) ca ceea ce ati cumparat este exact ceea ce doreati.