Imi place simplitatea cu care italienii gatesc pastele lor fainoase (de tot felul si sub cele mai diverse forme geometrice), dar si ingredientele folosite/ asocierea acestora in preparate, pe care multi le considera „ciudate” prin bucatarie. In acelasi timp, nu poti, sa nu observi, cum pregatirea pastelor fainoase, in casa, este o adevarata arta pentru italieni, care se transmite din generatie in generatie.

Mama si bunica pregateau macaroane/ spagheti, cu branza/ cu carne tocata, macaroane/ fidea cu lapte, supa de gaina cu fidea. Nu se auzise de melcisori, pene, caneloni, tagliatele, cus-cus, etc. si cu atat mai putin de preparate sofisticate cu paste fainoase. In casa, se mai pregateau taietei pentru supa de gaina sau daca nu aveau macaroane, pentru a face taietei cu branza.

De-ale noastre, romanesti ! Este greu de crezut ca romanii nostri care muncesc la camp cu sapa si cu coasa sau cei care trudesc pe santierele de constructii pot fi amagiti cu paste fainoase in suc de rosii sau cu paste fainoase cu suc de lamaie si frunze de busuioc. Trebuie sa ii intelegi, cum sa poata munci zi lumina, daca stomacul nu le este plin, cu ceva consistent, ca sa aiba dupa ce bea apa. Prin bucataria romaneasca isi face loc (timid, dupa parerea mea, mai mult prin emisiuni tv pentru naivi culinari, dornici de sofisticanii), pregatirea pastelor fainoase dupa modelul italian. La mine a prins, ocazional, acest gen de bucatareala, dar la cei amintiti mai sus, nu prea cred. Insistenta cu care anumiti sefi bucatari vor sa promoveze bucataria italiana, franceza, greceasca sau asiatica, nu stiu cat impact va avea asupra bucatariei traditionale romanesti (acolo unde ea se mentine si se cultiva). Strainii, putini, care ne calca prin tara, sunt atrasi de peisajele aproape salbatice, dar si de bucataria noastra, traditionala.

Ingrediente de trebuinta in reteta: paste fainoase (am folosit pene si melcisori), amestec de rosii si ardei gras, suc din rosii galbene, ansoa, usturoi, rosii galbene uscate la soare, conservate in ulei, ulei de masline, unt proaspat, ardei iute, verdeata (patrunjel, busuioc), lamaie, sare grunjoasa, piper boabe, cimbru.

Se taie usturoiul, ansoa, rosiile uscate la soare, ardeiul iute, in felii subtiri. Pe razatoarea mica, se scoate putina coaja de lamaie.

Se incinge la foc potrivit, o tigaie cu margini inalte, in care se adauga ulei de masline.

In tigaie, se adauga amestec de rosii si ardei gras (din cel gata pregatit, anterior, prin unduire cu putina sare, fara ulei, pus in borcane cu capac etans si tinute in paturi pana se racesc, apoi la rece, pentru iarna).

Se adauga si putin suc din rosii galbene cum face sotia mea. Se da in cateva clocote pentru omogenizarea ingredientelor.

Se asezoneaza cu sare grunjoasa, piper boabe proaspat macinat si putin cimbru uscat. Se presara verdeata (patrunjel si busuioc) tocata marunt.

Pastele fainoase se fierb in apa cu sare grunjoasa. Pastele se adauga in apa clocotita, cu grija, sa nu ne sara picaturi de apa fierbinte pe maini. Fierberea dureaza, la foc mare, fara capac pus pe oala, cu 1-2 minute mai putin decat scrie pe pachet. Pastele nu trebuie sa fie moi, dar nici prea tari. Se pot gusta, luand cu o furculita o singura bucatica.

Pastele fierte se iau cu o strecuratoare si se adauga peste sosul de rosii.

Secret bine pastrat al bucatarilor italieni ! Pastele nu trebuie scurse inainte, deoarece umede fiind, se vor amesteca mai bine cu sosul de rosii si lichidul va fi absorbit de paste, care se vor muia atat cat este necesar pentru a fi consumate. Pastele nescurse, amestecate in sos de rosii, nu se vor lipi intre ele, atata timp cat sunt calde.

Ingredientele se amesteca folosind o lingura din lemn.

Se adauga o lingura de unt proaspat pentru a da luciu preparatului. Pe paste se rade cascaval afumat/ cas afumat/ parmezan.

Amestecul se omogenizeaza folosind lingura din lemn.

Se presara verdeata tocata marunt si putin cascaval ras, inainte de servire. Pastele se consuma calde.

Un pahar de vin alb, sec, rece, merge de minune.

Pofta buna voi frati gurmanzi si voi frati gurmeti de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Gatiti asa cum va doriti, retete proprii, retete mostenite, retete aflate de la altii prin viu grai/ retete citite prin cartile de bucate, etc. Nu uitati insa, bucataria noastra traditionala nu are pereche. Strainii stiu de ce, gurmanzi sau gurmeti, de-o potriva fiind.