Ne-am amintit daunezi, eu si sotia, de “inventiile culinare” de pe vremuri, cand eram nevoiti sa ne descurcam cu ce aveam prin frigider, pentru a face cina gustoasa si atractiva pentru copii. Cum ouale erau pe cartela si iarna erau  destul de greu de gasit pe la colturile pietei (pe unde sacalii puterii de atunci alungau femeile batrane care dupa ce isi dadeau cota la stat, indrazneau sa mai aduca oua la piata), in familie, oul era dramuit cu mare grija.

Se face un aluat pentru clatite – lapte, faina, oua. Se amesteca cu mixerul. Se pune o lingura de ulei de floarea soarelui, deasupra. Se fac clatite in tigaia de teflon, bine incinsa, punand cate un polonic din amestecul de mai sus.

Se fac cele mai ciudate amestecuri – branza de oaie (data pe razatoare) si patrunjel verde tocat marunt, salam (taiat subtire, in bucati mici) si ciuperci (tocate marunt, calite), sunca afumata (taiata subtire, in bucati mici) si ceapa verde (tocata marunt), peste din conserva (maruntit fin) si marar verde (tocat fin), ardei gras (tocat in fasii subtiri) si frunze de busuioc verde (tocate fin), dovlecei sau vinete (tocate in bucati mici, calite) si marar verde (tocat fin), spanac oparit si calit impreuna cu ceapa, etc.

Inainte de a intoarce clatita, se pune cate o lingura din amestecul de mai sus si se intinde pe toata suprafata clatitei. Se intoarce clatita si se prajeste si pe cealalta fata.

Copii asezati cuminti la masa primesc in farfurie, clatita fierbinte, atunci scoasa din tigaie.   😀   Sa vezi atunci, batalie, in clinchet de cutite si furculite, ca doar copii de pe la 2-3 ani trebuie sa manance civilizat, nu ? Si oricum, pana se taie bucatica, se mai raceste clatita si poate fi mancata de copii, fara sa se arda la gurita.   😛

Astazi cand aprovizionarea cu lactate nu mai este o problema (ca sortiment), se pune o lingura de smantana deasupra si se lasa sa intre in clatita, pentru accentuarea gustului.    😛   Se presara patrunjel si/ sau marar verde tocate fin.

Pe vremuri, in fiecare toamna, avand un “aranjament financiar” cu ciobanii (care cu branza dusa unde trebuia, s-au descurcat intotdeauna si nu erau controlati de militie), aprovizionam cate o putina cu branza de oaie, 15-20 Kg. Cu alte cuvinte, branza era mai mereu pe masa, in casa.

Mai multe clatite rulate, se aseaza intr-o tavita de inox si se rade deasupra branza telemea de oaie sau cascaval. Tava se baga la cuptor si se tine pana se topeste branza/ cascavalul si capata o culoare maronie. La acest preparat, i-am zis noi pizza de clatite. Nu stiu daca este pizza sau nu. Ca si cum ar conta.   😕

Peste clatitele scoase din cuptor se poate pune smantana. Se servesc fierbinti.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Uitarea este in firea lucrurilor. Nici aducerea aminte nu este ceva anormal. Uiti de regula, lucrurile neplacute din viata ta si iti amintesti cu drag, destul de des, de evenimentele fericite, mai ales de cele legate de copii. M-am intrebat adeseori, cum ar putea fi omul, daca nu ar avea amintiri, daca nu ar avea posibilitatea de a se uita la poze sau la imagini pe film de 16 mm, casete video sau dvd-uri. Sigur ar fi mult mai trist.   🙁