Pui bine crescut, perpelit la rotisor, cu cartofi copti

De cate ori imi vine ideea, sa pregatesc ceva la rotisor, imi aduc aminte, cu vadita iritare, de pacaleala trasa mie, de constructorul aragazului (se intampla si la case mai mari, de regula, atunci cand mergi pe o anume marca de echipament si o tii mortis, ca numai din acea marca doresti, sa ai in dotare). Cand am schimbat aragazul, cel vechi avand vreo 25 de ani, era functional, se comporta chiar minunat, dar imi zgaria ochii cand ma uitam la el, vezi doamne era cam vechi si strica poza. Am dorit ceva modern, cu rotisor, siguranta la arzatoare si lumina in cuptor, ceva de firma.

Minunile constructive ale actualului aragaz ! Rotisorul de la aragaz poate fi pus in functiune numai daca lasi deschisa usa cuptorului aragazului – nu glumesc si de fiecare data ma gandesc, daca fabricantul a avut un motiv special sau doar se intampla si la altii (nu numai la romani), intai sa construiasca ceva si apoi sa faca proiectul. Minunata „gandire” a proiectantului aragazului nu se opreste aici – daca inchizi usa cuptorului aragazului, se stinge flacara de la gratarul de sus si nu se mai frige carnea pe rotisor, chiar daca acesta se invarteste in continuare. A fost o incercare a mea, de a scurta vergeaua rotisorului, pentru a putea inchide usa cuptorului aragazului. Nu a mers nici asa. Daca folosesti focul din cuptorul aragazului, degeaba se invarte rotisorul, carnea nu se coace uniform si nici nu iese crocanta, asa cum ar trebui, indiferent cu ce sosuri stropesti carnea in timpul coacerii. Era sa uit – tabla „foita” din care este construit cuptorul aragazului. In rest, toate bune, adica il poti folosi.

Cum aceasta reteta nu se poate face decat la rotisor si planul meu de a „marita” actualul aragaz este inca in faza de proiect (am o serioasa oponenta  din partea consoartei), nu am avut de ales si am trecut la treaba (facand marunt din buze, ca de fiecare data cand folosesc rotisorul).

Ingrediente de trebuinta in reteta: 1 pui intreg (la 1,5-2 Kg), cartofi, sare grunjoasa, lamaie, piper boabe, cimbru, ceapa si usturoi verde, ulei de masline, marar si patrunjel verde.

Puiul se curata bine la interior si se parleste la exterior de urmele de puf si pene (producatorul roman, destul de nou pe piata interna nu a invata inca, sa si verifice calitatea marfii pe care o expediaza, nu doar sa intocmeasca hartiile din care sa reiasa ca ar fi facut controlul de calitate), se spala sub jet de apa rece, se lasa la scurs intr-o sita si se tamponeaza cu hartie absorbanta sau se  sterge cu o carpa curata.

Puiul intreg, uscat, se unge la interior si la exterior, cu un amestec format din ulei de masline, sare grunjoasa, piper boabe proaspat macinat, cimbru, coaja de lamaie si zeama de lamaie, ceapa verde tocata marunt.

Alternativa culinara, pentru gurmetii declarati ! Nu este nicio greseala daca puiul se pune intr-o punga si se tine la macerat in amestecul mentionat mai sus, la rece (in frigider) 2-3 ore sau chiar de seara pana a doua zi. Dupa macerare, carnea fripta va avea un gust deosebit.

Cartofii de marime medie (cu cartofi noi, reteta este o adevarata delicatesa – gurmanzii de profesie vor intelege, de ce) se tavalesc bine prin acelasi amestec mentionat mai sus.

Puiul scos din amestecul de macerare, se prinde pe vergeaua rotisorului cu ghearele din dotarea acestuia. Pentru ca puiul sa nu se rasuceasca in timpul rotirii (tot proiectantul echipamentului este responsabil de „fragilitatea” vergelei si a sistemului de prindere), copanele si aripile se fixeaza mai strans, cu sfoara de bucatarie.

Puiul fixat pe vergeaua rotisorului se introduce in cuptorul aragazului, in dispozitivul special al aragazului si se porneste motorul care invarte vergeaua.

In cuptorul aragazului, sub vergeaua rotisorului care se invarteste, se aseaza o tava de copt in care se pun cartofii.

Cartofii se vor coace in grasimea scursa din pui in timpul frigerii acestuia.

Periodic, se unge puiul cu amestecul de macerare. Se are in vedere, sa nu sece lichidul din tava, adaugand si in tava amestec de macerare, dupa caz.

Se pregateste o salata de bureti iuti laptosi, in otet, desfacand un borcan din cele pregatite pentru iarna. Buretii din borcan se clatesc sub jet de apa si se pun intr-un castron. Se adauga ulei de masline si verdeata (marar si/ sau patrunjel, foi de ceapa si/ sau usturoi verde) tocata marunt.

O alta salata, de sezon ! Se poate face la repezeala o salata din bureti pleorotus, cumparati din market. Buretii se fierb in apa cu sare grunjoasa si se scurg intr-o sita. Cat sunt inca, calzi, buretii se stropesc cu ulei de masline, zeama de lamaie/ otet de mere si miere/ otet din vin alb. Se asezoneaza cu sare grunjoasa si putin piper boabe, proaspat macinat. Se adauga verdeata. Castronul se acopera si se lasa salata, sa se macereze, pana se serveste la masa.

Se pregateste si un mujdei de usturoi, de sezon. Mujdeiul la romani este un ingredient din bucataria traditionala romaneasca, des servit, la mai toate preparatele din carne, indiferent de carne, sezon sau de modul de preparare al fripturii.

Cand puiul la rotisor este gata, grasimea din tava in care s-au copt cartofii se adauga peste mujdeiul de usturoi.

Pot fi unii meseni mai „sensibili” la usturoi ! Grasimea in care s-au copt cartofii poate fi pastrata separat intr-un bol si se va servi pusa pe carnea de pui, fara mujdei de usturoi.

Se pune de o mamaliga calda. Cu friptura de pui, in special, mamaliga calda, rareori lipseste de la masa romanilor.

Se poate felia niste mamaliga rece (unsa cu putin ulei de masline) si frige pe gratarul de tuci.

Puiul la rotisor se serveste cald, cu cartofi copti, salata de bureti, sos de la friptura si mujdei de usturoi.

Un pahar de vin alb, sec, rece, nu poate lipsi de la un asa festin.

Pofta buna voi frati gurmanzi si voi frati gurmeti de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Chiar daca ulterior, am vazut si aragaze, congelatoare si frigidere care erau bine construite, firma slovena Gorenje m-a dezamagit. Pe vremuri era o firma serioasa, de marca, care nu isi dezamagea cumparatorii. Am avut o lada frigorifica, deosebita pentru acea vreme (consum mic, dar cu ceva zgomot mai pronuntat). Dupa privatizarea firmei, prin primii ani dupa ’90 se pare ca noii proprietari au cam sfeclit-o, cu anumite produse.