Imi place carnea de oaie/ berbec/ miel/ ied, pentru savoarea ei deosebita, atunci cand este bine preparata, pentru textura ei compacta – nu se face praf daca o uiti pe aragaz 🙁 , ba din contra, as zice ca daca are destul sos in care sa fiarba, cu cat o lasi mai mult in oala, cu atat carnea devine mai gustoasa.
Unii vor stramba din nas citind comentariul meu de inceput. Daca doar 2-3 dintre curiosii care citesc aceasta reteta, vor fi si mai curiosi sa o si faca in bucataria lor, cu siguranta, macar 1 imi va da dreptate. Este mult, este putin ? Nu stiu, dar poate fi un nou inceput gastronomic pentru cei mai insistenti.
Un secret definitoriu pentru reteta ! Carnea pe care o cumperi trebuie sa fie de cea mai buna calitate – oaia grasa, nu sterpa (sacrificata de catre cioban doar pentru a avea ce vinde), berbecul tinerel, nu din cel caruia ciobanul ii „multumeste” pentru serviciile aduse turmei si il sacrifica, pentru a lasa loc altui animal de prasila.
Cei mai sensibili la poze, sa nu se sperie ! Umbla vorba prin sat cum ca aspectul farfuriei face jumatate din gustul unui preparat. Asa o fi. 😀 Carnea de berbec, pregatita in vin rosu este inchisa la culoare. Se pastreaza textura si straturile de grasime ies in evidenta. 😕
Ingrediente de trebuinta in reteta ! Pulpa din spate, la 2-3 Kg, este cea mai potrivita pentru aceasta reteta. Se indeparteaza pielitele, fara a exagera cu aruncarea saului (grasimea carnii de oaie). Nu este o greseala daca se lasa pe carne intreaga grasime, pulpa va iesi mai frageda, iar sosul foarte gras, nu va fi utilizat in reteta (eu unul nu il folosesc decat ca decor la farfuriei). Ne mai trebuie o cana de vin rosu, mai dulce – da un gust intens carnii, in special daca folosesti vin de coacaze negre/ coacaze rosii sau vin de afine. Condimentele sa fie din belsug – piper boabe, coriandru boabe, mustar boabe, foi de dafin, sare grunjoasa, o crenguta de rozmarin si o crenguta de cimbru. Nu pot lipsi cateva cepe mai mici, cativa catei de usturoi, un ardei gras, de marime potrivita si un ardei iute.
Bucata intreaga de carne se prajeste la foc rapid, pe toate partile, pana capata o pojghita maronie, intr-o tigaie/ cratita cu margini inalte, in untura de porc sau in ulei de floarea soarelui.
Secretul care asigura succesul retetei ! Prin prajire, sucul ramane in interiorul bucatii de carne pe care o fragezeste in timpul fierberii/ coacerii. In timpul prajirii bucatii de carne, se adauga boabele de piper, de mustar si de coriandru si frunzele de dafin, pentru a se cali putin, impreuna si a elibera toata savoarea condimentelor.
Se adauga sarea grunjoasa, crengutele de rozmarin si de cimbru, ceapa, usturoiul, ardeiul iute intreg si ardeiul gras taiat in bucati mari sau intreg.
Vinul indoit cu apa se adauga treptat, peste carnea fierbinte, cu atentie pentru a nu-ti sari stropi fierbinti de grasime incinsa pe maini si pe fata. 8)
Se pune capacul pe cratita si se fierbe la foc potrivit cca. 3 ore. Periodic se scoate capacul si se verifica nivelul de lichid, sa nu sece si sa se arda carnea. Se completeaza nivelul de lichid, daca este cazul, tot cu vin indoit cu apa rece.
Carnea este facuta atunci cand varful cutitului strapunge usor pana la os.
Dupa terminarea fierberii, se opreste focul si se lasa friptura acoperita, pentru 20 de minute, timp in care sucurile se intorc in carne, care redevine mustoasa si o fragezesc. Bucatarii profesionisti vorbesc despre asa-zisa „odihna” a carnii gata preparate, inaite de a fi portionata si servita la masa. 😛
Friptura, feliata cu un cutit bine ascutit, de-a curmezisul fibrei, se serveste calda, cu garnitura de cartofi fierti si/ sau cu sfecla rosie coapta. Sosul de la friptura se picura peste carne.
Se poate si asa ! Sosul de la friptura se scade la foc mic. Legumele se paseaza/ se blendaresc. Se strecoara sosul si se serveste cald peste cartofii fierbinti, pentru a nu se slai grasimea. Se practica, in special de catre cei carora le place sa moaie cu paine calda in sos si pe langa felia de carne sa manance o acritura (muraturi asortate in otet – castraveti, googosari, ardei capia).
Cui ii place mai condimentat, poate servi mustar iute pus din belsug peste carne.
Un pahar de vin rosu, servit la temperatura camerei pentru a contrabalansa grasimea din carne, nu poate lipsi de la acest festin adevarat.
Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! In familia mea, mofturosii au fost convertiti repede, facanduli-se toate poftele culinare, dar si servindu-le preparate mai putin agreate de catre cei mai simandicosi la anumite bucate. Copii pot fi mult mai usor obisnuiti sa manance de toate (nu ma refer aici la hot dog, cornuri frumos impaturite, salamuri, toate cu acelasi gust, etc.), la inceput punand alaturi, pe farfurie, preparate facute in casa (inclusiv mezeluri si cornuri) si din cele luate in cosul de cumparaturi, din market. Surpriza, vor renunta singuri, repede, la cele cumparate gata pregatite.