In ultimii ani, am revenit la un obicei mai vechi, din vremurile cand parintii cresteau porc in curte si anume la a pregati porcarele pentru iarna, in propria bucatarie, pentru uzul familiei. Cand parintii au plecat dintre noi sau erau prea batrani pentru a mai avea puterea necesara, sa creasca porc in propria lor gospodarie, am inceput sa cumpar carne si slanina cu soriciul parlit (nu oparit) si sa prepar din toate cele, cu care eram invatat in familie. Anul acesta, promisiunea de porc parlit a aparut mai tarziu pe piata si am declansat “operatiunea porcarele pentru iarna”, cu ceva intarziere.

Porcarelele sunt pregatite/ tinute in saramura, gata pentru a fi afumate.

Si carnatii sunt gata trasi in mate de porc si cativa si in mate de oaie si dupa uscare 1-2 zile, vor merge si acestia la afumat.

In final, porcarelele mele vor fi aramii, avand un gust delicat de fum, cu “miros cetatenesc”, de usturoi si mirodenii traditionale romanesti. Gurmetii profesionisti inteleg, cu siguranta, ce vreau sa zic.

Pregatim porcarele in casa, cat sa ajunga de la un an la altul si astfel nu cumpar decat rareori de pe piata si atunci numai daca sunt preparate de catre producatori autentici. Porcarelele pregatite de mine, se pot pastra la untura, in borcane, de la un an la altul.

Afumaturile congelate rapid pot fi dezghetate cand este nevoie si folosite in retete pana sunt gata afumaturile cele noi.

Ingrediente de trebuinta in reteta: porcarele (carnati afumati si carne afumata), cascaval afumat si cas afumat (cumparat direct de la producator), faina trei nule, sare grunjoasa, oua de gaina (proaspete, cumparate de la precupete din piata), iaurt gras (de vaca, bivolita si oaie), faina trei nule.

Nimic mai simplu ! Exista aluat de buna calitate, in market. Are un singur neajuns – contine ingredienti de crestere si de conservare, pentru a mentine aluatul refrigerat/ congelat, cat mai “proaspat” posibil (calitativ vorbind), atunci cand se utilizeaza. Aluatul se poate pregati la iuteala, in casa.

Aluatul se pregateste intr-un bol, din iaurt gras, oua de gaina, faina, un praf de sare grunjoasa. Daca este nevoie, se poate adauga si putin lapte dulce, pentru diluarea iaurtului.

In loc de iaurt, se poate folosi, la o adica (nu ai iaurt in frigider si ai uitat sa cumperi) si smantana grasa, desi este de preferat iaurtul.

Ingredientele se amesteca cu o lingura pana se formeaza o pasta omogena.

Pasta pentru aluat se framanta pe planseta, adaugand dupa caz, faina. Se foloseste sucitorul pentru omogenizarea amestecului si inglobarea fainii.

Foaia de aluat impaturita in 4 se infasoara in folie din plastic alimentar si se pune la rece, in frigider, pentru 1 ora.

Aluatul rece se portioneaza si se intinde in foi subtiri, folosind sucitorul.

De tinut minte ! Cand se intind foile de aluat, se presara faina pe planseta, pentru a nu se prinde aluatul de planseta.

Pe foile de aluat, subtiri, intinse cu sucitorul si taiate fasii lungi, se pun bucati de porcarele si/ sau felii de cascaval afumat/ cas afumat.

Fasiile de aluat se impaturesc in jurul porcarelelor/ feliilor de cascaval, cas.

Rulourile formate se aseaza in tavi de copt, pe care s-a pus hartie de copt.

Rulourile se ung cu ou batut pentru a devenii aramii in timpul coacerii, spre bucuria ochiului tinerilor gurmanzi in devenire.

Tava cu rulouri/ placintele se introduce in cuptorul incins al aragazului, la foc potrivit.

Atentie ! La manevrarea tavilor de copt, utilizarea manusilor de bucatarie/ a carpelor groase este necesara, daca gospodina doreste sa aiba sarbatori fericite. Arsurile termice sunt destul de rele, imediat inrosesc pielea si fac basici. Daca ai patit-o, fuguta la jetul de apa rece unde se tin mainile 5-10 minute si apoi se ung cu ulei (de care ai prin camara) sau cu o crema speciala pentru arsuri.

Rulourile se lasa, sa se raceasca 2-3 minute si apoi se taie bucati de marimi potrivite, folosind un cutit bine ascutit pentru a nu le “franjuri”.

Rulourile pot fi reincalzite inainte de a fi servite la masa de Craciun, ca aperitive calde, alaturi de o ceasca cu tuica de prune, fiarta.

La sarbatorile de iarna, nu pot lipsi muraturi taranesti. Acestea stau permanent pe masa. Serveste cine doreste, sa mai potoleasca grasimea preparatelor.

Pofta buna voi frati gurmanzi si voi frati gurmeti de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! In perioada sarbatorilor de iarna, nu trebuie sa sarim calul, cand vine vorba, de a ne aseza in jurul mesei. Atmosfera de sarbatoare, creata de cei ai casei, stransi in jurul mesei, ne poate impinge spre excese culinare. A ne controla cantitativ ceea ce mancam, nu inseamna a nu consuma anumite preparate. Nu mereu este Craciunul sau Anul Nou. Cand copii pleaca fiecare pe drumul sau, nu permanent se strang in jurul mesei toti ai casei.