Prazul este o leguma, care dupa parerea mea, nu este folosita in bucatarie romaneasca, asa cum ar merita. “Stindardul” oltenesc este leguma apreciata cum se cuvine doar in Oltenia, unde este cultivata pe suprafete apreciabile. Prazul nu lipseste de pe masa oltenilor, de toamna pana dupa Paste, fiind consumat mai mult crud, in loc de ceapa, cu branza, slanina si mamaliga sau paine de casa, dospita si coapta in cuptorul din curtea casei de la tara.

In bucataria europeana, irlandezii sunt consumatori convinsi de praz, iar in alte bucatarii este utilizat, mai rar, doar ca ingredient, in principal in ciorbe si supe – crema.

Cum preparam prazul ? Imi place prazul crud (in special cu slanina afumata, din cea pregatita de mine ca porcarele pentru iarna), dar si asociat cu ciuperci si smantana, drept garnitura preferata la fripturi de pui sau din carne de vita, inabusita, dar si drept garnitura la peste preparat la cuptor sau la gratar. Se poate utiliza impreuna cu ceapa, la sosuri pentru chiftelute marinate sau la mancarici, asociat cu prunele/ gutuile/ telina si carne de pui/ gaina de curte/ curcan. Se poate prepara praz umplut cu carne tocata si/ sau ciuperci,  ciuperci si legume.

Ingrediente de trebuinta in reteta: piept de pui, ciuperci, praz, ceapa verde, usturoi, ardei gras, rosii, verdeata (marar, patrunjel, busuioc), smantana grasa, sare grunjoasa, piper boabe, foi de dafin, cimbru, ulei, unt proaspat/ untura de pasare, zeama de lamaie, vin alb.

In functie de sezon, se pot utiliza rosii si ardei, proaspete sau produse puse la congelator de cu toamna, in pungi din plastic.

Pentru un gust deosebit si pentru ca vitaminele sa se pastreze ! Legumele congelate se vor utiliza in reteta, fara a le lasa, in prealabil, sa se dezghete.

Pieptul de pui utilizat in reteta poate fi proaspat (caz in care pieptul se fierbe in apa rece, cu sare grunjoasa, zeama obtinuta putand fi utilizata pentru a se pregati o supa cu galuste) sau piept din cel ramas de la puiul intreg pregatit anterior, cu alta ocazie, la cuptor si “pus bine”, la congelator.

Pieptul de pui se feliaza in bucati groase de 1,5-2 cm si se infierbanta intr-o cratita din inox in care s-a incins ulei de floarea soarelui sau untura de pasare.

Se asezoneaza, dupa gust, cu sare grunjoasa si piper boabe, proaspat macinat, pentru o aroma mai intensa.

Legumele se feliaza dupa gustul si “arta” culinara a gospodinei, preocupata sa multumeasca nu doar papilele gustative, dar si ochii mesenilor. Gurmanzii profesionisti si in special gurmetii in devenire, stiu de ce.

Ciupercile pleorotus spalate sub jet de apa rece se lasa la scurs intr-o sita. Ciupercile proaspete se rup cu mana, in fasii, fara a folosi cutitul pentru taiere.

Ce ciuperci mai pot fi folosite in reteta ?  Preparatul obtinut va fi la fel de gustos si daca in loc de pleorotus se utilizeaza ciuperci proaspete – ciuperci albe, ciuperci de camp sau culese din apropierea stanelor de oi, ciuperci de plop, hribi. O savoare deosebita a preparatului se va obtine daca se folosesc ciuperci proaspat culese din padure, nu din cele de crescatorie.

De avut in vedere ?! Cine nu cunoaste ciupercile, sa nu le adune dupa camp, nici sa nu le cumpere de pe tarabe, din piata.

Bucatile de carne se scot din cratita pe o farfurie. In grasimea ramasa in cratita, se calesc legumele feliate (fara rosii).

In timpul calirii (doar cat sa se moaie prazul), legumele se amesteca folosind o lingura din lemn si se asezoneaza, dupa gust, cu sare grunjoasa, piper boabe, proaspat macinat si cimbru.

Se picura vin alb, sec, pentru o savoare deosebita.

Feliile de carne se adauga in cratita si se amesteca. Se picura zeama de lamaie, care va mentine carnea de pui, frageda. Se adauga in cratita si 2 foi de dafin.

Fasiile de pleorotus se adauga in cratita cu legume si carne.

Se adauga putina sare grunjoasa, se lasa 2-3 minute cu capacul pus pe cratita, sa se moaie ciupercile si apoi se amesteca folosind lingura din lemn.

Cand ciupercile s-au infierbantat bine si iese abur, se adauga rosiile si putina verdeata (marar, patrunjel, busuioc). Se pune iarasi capacul la cratita pentru 3-4 minute si se amesteca ingredientele folosind o lingura din lemn.

Cand rosiile s-au muiat, se opreste focul si se adauga smantana grasa. Se omogenizeaza folosind lingura din lemn. Se dichiseste cu verdeata, tocata marunt.

Important. De avut in vedere ?! Prepararea acestei retete se face fara a se “distruge” legumele si ciupercile, lasandu-le prea mult pe foc. Focul sub cratita va fi potrivit de mare, cand nu este capac pe cratita si mic atunci cand cratita este acoperita cu capacul. Cand este pus capacul pe cratita, aburul degajat din preparat va muia legumele si ciupercile.

Preparatul se serveste cald, cu mamaliga calda sau cu mamaliga rece. Merge la fel de bine si cu paine calda, pentru a avea cu ce muia in deliciosul sos.

Preparatul poate fi servit cu gogosari umpluti cu varza rosie, in special daca reteta este pregatita mai spre iarna si muraturile au avut timp sa se faca.

Un pahar de vin alb, sec, rece, nu poate lipsi de pe masa.

Pofta buna voi frati gurmanzi si voi frati gurmeti de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Am pus poza cu gogosarii umpluti cu varza rosie, asezati in borcan, pentru a atrage atentia. Piata este inca “populata” cu cantitati mari de gogosari si varza rosie, productia din aceasta toamna lunga si calduroasa fiind darnica cu cei gospodari.