Pe la inceputurile interesului meu in ale bucatarelilor imi testam capacitatea de a manevra cutitul sau de a amesteca prin cratiti si tingiri. Fara a fi modest am constatat un oarece talent sau altfel zis nu ma taiam la degete cand tocam ceapa si nici nu-mi sarea tocana pe maini cand amestecam in cratita.
Privind pe la televizor unde vedete (?!) feminine se intreceau in a se lauda ca nu stiu sa gateasca (si culmea, erau barbati in emisiune care pareau interesati de acest aspect !) mi s-a parut nefiresc sa nu incerc sa le contrazic (in niciun caz nu eram interesat sa merg in emisiune) indirect.
Ca in orice domeniu a evolua in timp este o cerinta obligatorie pentru a insista ! Incercand tot felul de combinatii, unele chiar simandicoase, plecand de la vreun preparat servit pe undeva care imi placuse la gust si care era plin de miroazne tainice, se poate spune ca am progresat. Mai intai incercam sa reproduc dupa gust, ceva mai greu dupa miros, cam ce ingrediente de efect (in afara celor principale, evidente, doar le vazusem in farfurie) erau folosite.
Facand pasi inainte nu am ezitat sa provoc gazda sau chelnerul, la o mica discutie, incercand sa trag de limba, cum vine vorba. Spre surprinderea mea cel mai greu era cu gazda, nu cu chelnerul, care servea la masa la o aniversare sau alt eveniment petrecut din familie.
Cum reusitele mele erau din ce in ce mai spectaculoase, interesul s-a transformat in hoby. Au aparut ideile proprii care aplicate in tigaie, la cuptor sau pe gratar au dus la cateva preparate, vreau sa cred eu, deosebite (de ce sa nu fii si propriul tau laudator ?!).
Mai de curand interesul pentru retetele stramosesti, romanesti, multe regasite printre retetele mostenite a devenit un scop culinar plecand de la ideea ca cineva trebuie sa pastreze si specificul romanesc, nu conteaza daca este sau nu este vreun mare sef bucatar. De ce sa fi tinut doar pentru mine aceste retete ? Asa s-a nascut blogul propriu cu retete culinare pe care incerc sa scriu ori de cate ori am timpul necesar. Timp ar fi, nu ma pot plange, dar rabdarea nu face parte din „abilitatile” mele, iar scrisul dureaza mult mai mult decat pregatitul unei retete si pozatul fazelor intermediare de preparare.
Amintiri, amintiri …. ! Pastele fainoase sunt destul de limitate ca ingrediente in retetele stramosesti. In copilaria mea, fideaua era un ingredient de baza – supa cu fidea sau lapte cu fidea. Macaroanele sau spaghetele erau ingrediente principale pentru preparatele servite la masa de seara – macaroane cu carne, macaroane cu branza, spaghete cu carne tocata si vinete.
Ce retete mai pregatim ? Imi place sa prepar paste fainoase din grau dur care daca sunt mari pot fi pregatite in multe feluri. Plecand de la retetele stramosesti pregatim – paste cannelloni umplute cu branza; pene cu branza, smantana si cascaval, la cuptor; paste fusilloni giganti cu branza si stafide sau paste cannelloni umplute cu carne tocata de curcan; paste conchiglioni giganti cu carne tocata in sos de rosii.
Cum pastele fainoase sunt printre preferatele mele am incercat sa combin ingrediente asa cum m-am priceput, dar si amintindu-mi de unele secrete culinare furate de la altii, vazute sau citite. Asa au aparut paste cannelloni umplute cu ciuperci in sos de rosii sau paste cannelloni umplute cu peste. in sos de rosii. Contributia personala, in special pentru gusturile preferate, in aceste retete este insa salutara.
Cand am descoperit in rafturile din market pastele fainoase umplute cu te miri ce, facute de spanioli sau italieni, ideile proprii si-au facut simtita prezenta in retetarul familiei mele – paste panzerotti umplute cu crab si creveti in sos de praz, ciuperci si smantana; paste panzerotti umplute cu crab in sos de rosii; paste panzerotti umplute cu crab in suc de lamaie si ansoa; tortellini umplute cu prosciuto in sos de praz, ciuperci si smantana.
Folosim pastele fainoase drept garnitura la peste – spaghete cu sos de urzici si peste prajit; paste conchiglioni giganti cu praz, ciuperci si macrou afumat sau drept garnitura la fructe de mare – paste paccheri giganti cu creveti, in sos de rosii; paste conchiglioni giganti cu scoici in sos de rosii sau simple, servite cu mancarici – chiftelute marinate altfel.
Ingrediente de trebuinta in reteta: tortelloni cu gorgonzola, lamaie, ulei de masline extravirgin, unt proaspat, busuioc verde, branza telemea de oaie, sare grunjoasa, piper boabe.
Pastele fainoase se pun la fiert in apa rece data in clocot in care s-a adaugat un praf de sare grunjoasa.
Fierberea tortelloni dureaza cu 1-2 minute mai putin decat scrie pe ambalajul pastelor fainoase.
[ingredients title=”Ingredients”]
- tortelloni cu gorgonzola,
- telemea de oaie,
- busuioc verde,
- lamaie,
- unt proaspat,
- ulei de masline extravirgin.
[/ingredients]
In timp ce se fierb pastele fainoase, intr-o tigaie cu margini inalte, bine incinsa se incalzeste un amestec de unt proaspat si ulei de masline extravirgin.
Secretul bucatarului ! Cine doreste un preparat condimentat, in amestecul care se topeste poate adauga 1-2 catei de usturoi (se scot cand devin aramii) si/ sau cativa fulgi de ardei iute.
Cand pastele fainoase sunt fierte, folosind o strecuratoare se iau pastele din apa care clocoteste si fara a le scurge complet se adauga in tigaia cu amestec de unt proaspat si ulei de masline extravirgin.
Imediat se amesteca pastele fainoase fierte in lichidul untos, fierbinte, inglobandu-le in acesta, folosind o lingura de bucatarie sau manevrand tigaia din incheietura mainii.
[directions title=”Directions”]
- Fierbere tortelloni in apa rece data in clocot in care s-a pus un praf de sare grunjoasa. Se fierbe 1-2 minute mai putin decat scrie pe pachet.
- Se incinde intr-o tigaie cu margini inalte un amestec de ulei de masline extravirgin si unt proaspat.
- Pastele fainoase fierte se iau cu o sita si se adauga, fara a se scurge de tot, in tigaia cu amestecul de unt proaspat si ulei de masline extravirgin.
- Amestecare ingrediente pentru a se umfla tortelloni si a se invalui in lichidul format din apa fiarta, unt si ulei.
- Adaugare in pastele fainoase de coaja de lamaie data pe razatoarea mica. Se picura zeama de lamaie. Continuare amestecare.
- Adaugare in tigaie, pe tortelloni, telemea de oaie data pe razatoarea mare. Continuare amestecare.
- Servire preparat pe farfurii intinse, presarat cu busuioc verde taiat fasii subtiri. Se serveste cu felii de lamaie alaturi.
[/directions]
Si ce daca ?! Cum nimeni nu s-a nascut poet, cu siguranta, nimeni nu s-a nascut bucatar. Daca la poet conteaza talentul si inspiratia de moment, la bucatar conteaza ceva talent si multa practica. Singura solutie in timp este de a se insista cu manevrarea tigaii din incheietura mainii si sunt sanse ca manevra sa iasa intr-un final fericit, oricui.
Talentul si inspiratia fiecarei gospodine abia acum se pune ! Se da pe razatoarea mici niste coaja de lamaie care se presara peste tortelloni care incep sa se umfle in lichidul existent in tigaie. Daca este nevoie se mai adauga 1-2 polonice cu apa in care au fiert pastele fainoase care trebuie sa apara ca fiind ca niste gogosele unsuroase care cresc, trasparente (se vede umplutura) si invaluite in amestecul de unt si ulei de masline extravirgin. Se picura zeama de lamaie si se amesteca in tigaie. Manevrele descrise in mai multe cuvinte se executa simultan.
Pe preparatul din tigaie se adauga telemea de oaie data pe razatoarea mare si se continua a se amesteca in tigaie. Se presara busuioc verde taiat fasii subtiri.
Telemeaua de oaie este o branza mai tare, dar si untoasa care are nevoie de ceva timp pentru a se topi pe tortelloni fierbinti.
Se asezoneaza cu piper boabe proaspat macinat si un praf de sare grunjoasa (atentie, se poate intampla ca telemea de oaie sa fie chiar ceva mai sarata).
Preparatul se serveste pe farfurii intinse presarat cu busuioc verde.
La un asa festin, cu siguranta, fie ei gurmeti, gurmanzi sau simpli pofticiosi nu pot refuza un pahar cu vin alb, rece, sec.
Pofta buna voi frati gurmanzi si voi frati gurmeti de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Chiar daca am mai scris si cu alta ocazie, o gospodina care se respecta poate pregati orice preparat, oricat de sofisticat ar fi. Si ce daca nu iti iese din prima, insista si vei reusi ! A te mandri ca nu stii sa gatesti, in gandirea mea nu poate fi decat o lipsa de incredere in tine insuti si un mod de a te da mare intr-un cerc de anumiti prieteni care nu te vor aprecia pentru ca nu gatesti in propria ta bucatarie.