Este sezonul verzei de vara, din solar. Producatorii locali se intrec in oferte, desi de cele mai multe ori, in piete, pe tarabe, troneaza varza turceasca sau greceasca. Greu de inteles pentru cineva neimplicat direct in productie/ comert cu legume, de ce se prefera legumele din import, mai scumpe (per total pret, daca o iei la bani marunti) si nu la fel de gustoase ca cele din productia interna. Certificatul de producator autentic, roman, este in continuare un mit pentru romanii care merg la piata.
Timid, pe tarabe (prin colturile pietelor) apare si marfa romaneasca, dar imediat, comerciantii din piete (care culmea, nu sunt identificati de inspectorii pietei, atunci cand vine vorba de emiterea bonului fiscal – alt mit pentru cumparatorii romani) ies la scandal, cu amenintari fizice (de, sta in spatele protagonistilor, „oagarul” – proprietarul marfii comercializate, la panda si „vegheaza”) si nu le permit adevaratilor producatori sa-si puna pretul dorit, care de regula este mai mic.
Acelasi lucru se intampla cu fructele. Toamna vezi livezi intregi de meri neculese. Domnul da, dar proprietarul livezii culege, de multe ori, doar atat cat poate stoca pentru consumul propriu sau sa faca tuica. Daca incerci sa deschizi o discutie pe aceasta tema, auzi motivul ca pretul oferit de comercianti nu este convenabil ca sa strangi recolta. Nu-i poti convinge pe tarani, doar cu vorbe, este nevoie si de subventii consistente de la stat, pentru a se organiza/ uni sa-si vanda produsele in comun. De magazine proprii, firme proprii sau studii de piata, taranii nu au auzit. Munca de lamurire a producatorilor (pe la primarii ar trebui sa existe aceste preocupari) este ca si nexistenta.
Despre depozitele de legume si fructe ale statului, de odinioara, nimeni nu stie nimic !? Nu sunt adeptul „dirijarii” comertului de catre stat, dar nu inteleg de ce nu se pun reguli stricte, prin lege, care sa si fie respectate. Primariile, prin inspectorii zonali si inspectorii din piete nu se implica decat teoretic si doar cand vine vorba de a incasa taxa de taraba si a-si ridica salariul de la casierie. Indiferent de partidul care a fost la putere, toti au promis rezolvarea acestei situatii si nimeni nu a pus piciorul in prag. Cine are de suferit ? Tot cumparatorul, desigur, ca doar trebuie sa manance zilnic, neinventandu-se inca o „alimentare de la priza” cu calorii.
Ingrediente de trebuinta in reteta: varza noua, pecie de porc (carne cu strat de grasime, de 0,5-1 cm grosime si sorici, eventual cu coaste, de pe burta porcului), ceapa verde si ceapa uscata, marar verde, suc de rosii/ rosii proaspete, ardei gras/ amestec de ardei gras si rosii, sare grunjoasa, piper boabe, foi de dafin.
Varza noua se toaca fasii subtiri si se sareaza cu sare grunjoasa. Se lasa 15-20 de minute sa se moaie, apoi se stoarce in maini, formandu-se „guguloaie”, care se vor cali ulterior.
Bucata de pecie se taie in felii groase. Daca pecia este si cu coasta, portionarea se face intre coaste. Feliile de carne cu putina grasime si sorici se prajesc, pana se rumenesc usor, pe toate partile, la foc iute, intr-o cratita de inox, cu fundul gros, bine incinsa.
De ce se prefera soriciul parlit ? In timpul prajirii, grasimea din carne se topeste, iar soriciul se moaie (este de preferat, sa se cumpere o bucata de pecie cu soriciul parlit, nu oparit). Soriciul parlit este mult mai gustos si cu siguranta va fi moale si savuros, putand fi mestecat usor.
Feliile de carne cu grasime si sorici, prajite, se scot din cratita, pe o farfurie. Farfuria se acopera cu folie de aluminiu pentru ca feliile de carne sa ramana calde. Bucatile de carne, prajite, pot fi puse intr-o cratita cu capac, ca sa stea calde.
In grasimea de porc, ramasa in cratita, se caleste cat sa se moaie putin, ceapa (uscata si verde) taiata felii, impreuna cu ardeiul gras, feliat rondele.
In reteta se poate folosi ardei gras – Ce mai pun bine pentru iarna pus la congelator, in pungi din plastic alimentar, in toamna sau amestec de ardei si rosii, sarate putin si calite usor, pus in borcane cu capac etans.
Varza noua, stoarsa in maini se adauga peste legumele calite si se amesteca cu o lingura din lemn pentru calirea verzei.
Se adauga boabe de piper si foi de dafin.
Nu se adauga apa ! Chiar daca se stoarce varza noua, feliata, ramane destula apa pentru ca varza sa aiba lichid in care sa fiarba in continuare.
Carnea prajita se adauga in varza care se caleste. Carnea se acopera cu varza si se continua calirea/ fierberea preparatului.
In reteta se foloseste suc de rosii cum face sotia mea.
Alternativa gospodinei ! Se poate adauga si suc de rosii facut din rosii proaspete sau rosii feliate care sa lasa sa fiarba impreuna cu varza si carnea pana ce rosiile isi lasa sucul.
Pro sau contra suc proaspat de rosii utilizat in reteta ! Dezavantajul utilizarii sucului de rosii proaspat sau a rosiilor feliate este legat de faptul ca varza poate iesi prea fiarta, gustul preparatului poate fi modificat, iar gurmetii de profesie vor stramba din nas, cu siguranta.
Cand varza este moale si sticloasa, se adauga sucul de rosii.
Cand se opreste fierbere preparatului ? Se continua fierberea preparatului, amestecand cu lingura din lemn pentru omogenizare. Varza nu trebuie sa sa faca praf, doar sa se moaie, iar sucul de rosii sa imbrace omogen tot preparatul.
Carnea se verifica sa fie moale/ fiarta (varful cutitului sa intre usor in carne, iar soriciul sa fie moale) si se lasa lichidul sa scada in cratita, pastrand totusi, varza, legata in felii.
Cateva secrete ale gospodinei ! In timpul fierberii preparatului se amesteca mai mereu cu lingura din lemn, pentru ca preparatul sa nu se prinda de fundul cratitei, in conditiile in care se lucreaza la foc mediu spre mare. Stoarcerea verzei de apa va conferi preparatului robustete, fara a fi lichid mult care trebuie sa fiarba pentru a scadea, caz in care varza se poate face praf si savoarea preparatului poate avea de suferit. Gurmanzii de la masa vor prinde de veste si „osanalele” ridicate in cinstea gospodinei pot fi uitate. Varza fiarta nu se pune la cuptor si nici nu se acopera cratita cu capac, pentru a evita coacerea peste masura a preparatului.
Preparatul se serveste pe farfurii incalzite (se pot baga in cuptorul aragazului sau pune pe plita) cu mamaliga calda sau mamaliga rece si cu ardei iute.
La un asa festin, merge un paharel cu tuica de prune. Nici o bere rece nu strica.
Pofta buna voi frati gurmanzi si voi frati gurmeti de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Acest preparat este unul „greu” pentru organism, destul de gras, dar savuros peste masura. De altfel, pregatit o data pe an cu varza noua (primavara spre vara) si alta data pe an cu varza murata (iarna) preparatul poate fi introdus pe lista de retete de catre orice gospodina.