Prajina cu porcarele, la cuptor

Mi-am adus aminte de anii studentiei cand serveam masa la cantina studenteasca, unde aveam un bucatar moldovean. Pe vremea aceea, ca sa se poata spune de la tribuna congreselor ca studentii participau la activitati gospodaresti, in colectivitate – printre altele de supraveghere a modului cum li se prepara hrana (tot politica era si atunci, dar mai din topor, nu cu subtilitaturi ca in prezent), exista obiceiul de a se face de serviciu pe cantina, de catre studentii din anii terminali. Ca sa nu mai lungesc vorba, era „bataie” la intocmirea graficelor (cu greu se intra pe lista) cu cine sa faca de serviciu la cantina. De ce ? Lesne de inteles – in ziua aceea erai sigur satul si mai luai si la camin pentru ceilalti colocatari.  🙂

Bucatarul moldovean facea o omleta imensa, in niste tavi din tabla neagra, cam de 1 m latime pe 1,5 m lungime si adanci de vreo 10 cm, din sute de oua batute cu telul in care punea faina pentru ingrosare si mult marar verde. Noua celor care supravegheam, ne revenea sarcina de a sparge sutele de oua, care se bateau apoi cu telul de catre bucatar, adaugand faina si mararul, in niste cratitoaie imense, de unde se turnau apoi in tavi. Tavile se bagau in cuptoarele incinse, cu sobe, ale cantinei. Era o caldura in bucatarie, de te ametea, vara, dar merita din plin, desi te treceau toate naduselile.

Am gandit o prajina cu porcarele si aducandu-mi aminte de serviciul pe cantina din anii studentiei, am zis sa bag preparatul la cuptor.

Se scot carnati si carne de porc, afumate, din untura, de la borcan/ garnita. Se incalzesc intr-o tigaie. Se prajeste si o felie – doua de sunca afumata.

Se bat cu telul 4-6 oua de gaina, cumparate de la tarani, din piata. Se inglobeaza in oul batut (prin amestecare cu furculita) branza telemea de oaie si cascaval, date pe razatoare. Se pune o lingura zdravana de smantana, cumparata de la ciobani, din piata si 2-3 linguri de lapte dulce, cumparat tot de la ciobani. Se toaca marunt o legatura de marar verde sau marar din cel scos de la sare, din borcan (a se spala sub jet de apa rece, inainte de a se toca marunt), care se amesteca cu ouale si branza. Se toarna „ploaie”, in oul batut amestecat cu branza si marar, 4-5 linguri de malai grisat si se amesteca bine, cu furculita.

Se pun porcarelele intr-un vas de Yena, impreuna cu untura in care au fost tinute si apoi incalzite.

Secret ! Porcarelele se aseaza in vas astfel incat atunci cand vei taia prajina, sa revina fiecarui mesean – carnat, carne si sunca afumata.

Se toarna deasupra porcarelelor, amestecul de oua si branza, avand grija sa fie bine amestecate ingredientele, pentru a ingloba si malaiul, care intre timp s-a mai umflat. Se introduce vasul in cuptorul incins, la foc mare.

Se urmareste coacerea oualor, prin geamul aragazului si cresterea in volum a amestecului. Preparatul este gata cand ingredientele stau sa iasa din tava, fara a fi arse, doar rumenite la suprafata.

Atentie ! Cand scoti vasul de Yena din cuptor nu uita sa-ti pui manusile de bucatarie, daca nu vrei sa te arzi. Daca a fost prea multa untura in vas, aceasta a iesit la suprafata si exista riscul sa-ti sara pe maini.

Prajina se serveste fierbinte, cu o salata din legume (sfecla, cartofi, morcovi, conopida, brocoli, etc. – in ce amestec doresti), facute la vasul cu abur (o sa scriu reteta de salata  😀  ).

Merge de minune o muratura in otet (castraveti, ardei capia sau gogosari). Nici un pahar de vin alb demisec nu strica.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla ! Incercati sa combinati retete grele de-ale noastre, romanesti, cu salate ecologice. Nu este o gluma. Am descoperit vasul cu abur si mi-am propus sa incerc retete, in special cu legume si peste, care sunt deosebit de gustoase, se fac repede si sunt agreate de medici.

Incerc sa impac si capra si varza – sa mananc preparate de-ale noastre, stiute de le parinti si sa fac pe plac nutritionistilor si medicilor, care ne recomanda sa mancam fara prajeli, fara untura, unt si smantana, consumand cantitati mari de fructe si legume proaspete. Am recurs la combinatii.

Uitandu-ma cat de zdravene sunt unele dintre nutritionistele care fac recomandari pe la televizor, cu greu imi vine sa cred, ca ele consuma doar legume si fructe proaspete.  🙁

In urma cu vreo doua seri am vazut la televizor, un nutritionist – barbat la vreo 65 de ani, slabut si cam incretit de ani, care recomanda cu tarie, sa consumam din toate (inclusiv grasimi, carne rosie, alcool), preparate prajite sau coapte, pe gratar sau la aburi, insa cu masura. Zicea omul ca avem nevoie pentru un organism sanatos, din toate, accentuand chiar ca renuntarea la grasimi ar fi o prostie. Ce sa mai creada saracul om, de buna credinta, care se uita la televizor ?     8)

3 Comments

  1. Vasul de „Yena” de care e vorba aici e, de fapt, un vas de Jena (se citeste Iena), dupa numele unei localitati din Germania unde exista o fabrica de sticla termorezistenta.

  2. Soacra mea, care are 80 de ani si este o femeie deosebit de energica (a fost moasa 40 de ani), spune la fel : organismul are nevoie de toate, cate-un pic, cu masura. Pe de alta parte, personal cunosc cateva persoane care au mancat toata viata „ca la carte”, sau mai bine-zis cum ne sfatuiesc doctorii si nutritionistii : numai peste si curcan, fara grasimi, fara prajeli, fara mezeluri, fructe, legume crude sau fierte la aburi, etc… si care sunt extrem de bolnave (culmea, cu colesterol urias!). Asa ca…
    Ca sa nu mai spun ca prajina cu porcarele, aici, de fata, mi-a facut apa-n gura !…De-abia astept sa-ncerc reteta. Apropo : de unde-i vine numele asta ? Ca-i si haios…

    • Atat numele retetei cat si compozitia ei, imi apartine.  Am preluat de la parinti si bunici doar „taina” pregatirii porcarelelor (vezi reteta pe blog daca te pasioneaza). Restul tine de intuitie si dorinta de a incerca ceva nou. 

      ________________________________

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.