La sfarsitul lui noiembrie, cand se taie iepurii de crescatorie, am cumparat din market 3 iepuri si prin fundul congelatorului am pitit (vorba soacrei mele – “cine pastreaza are, cine cauta gaseste”) un iepure impartit in doua, pentru a gati niste mancarici, asa cum imi aminteam eu ca pregatea mama. Nu pot, sa nu-mi amintesc de anii in care mama s-a hotarat, sa creasca iepuri de casa, in niste custi destul de mari, din fier beton, facute pe comanda de un vecin care le avea cu sudatul (direct interesat de altfel, custile ramanandu-i acestuia cand mama a renuntat la cresterea iepurilor). Mamei ii placusera niste haine din blana de iepure, facute de un vecin blanar si si-a zis ca a venit timpul sa poarte si fetele si nora ei.

Cresterea iepurilor – adevarata “aventura” ! Iepurii crescuti de mama (negri si rareori fumurii) erau de rasa belgiana, iar cand ii taiam aveau peste 2 Kg. Cum “turma” de iepuri depasea prin luna august-septembrie, adeseori, 70-80 de exemplare, iarba adusa zilnic pentru “rontait” era greu de adunat, noi neavand acasa, gradina/ pajiste pe care sa punem iarba, doar o zona de vreo 30 de mp unde bunica punea lucerna. Iepurii mai mancau frunze de varza, morcovi, mere, paine uscata. Mancatul era o problema; daca le dadeai hrana umeda (in special verdeata), iepurii se umflau si mureau. Culcusul din fan uscat al iepurilor trebuia schimbat zilnic, iar cand fatau iepuroaicele, culcusul trebuia schimbat de 2-3 ori, sa le fie cald la “pisoi”.

Parintii si bunicii erau mai toata ziua pe lunca raului, cu o secera manuala, pentru a aduce iarba proaspata. Noi copiii, fiecare la serviciul lui, nu stateam cu ei acasa. Mai aranjasera cu niste cunoscuti, sa le aduca iarba proaspat cosita, dar iarba nu era proaspata decat 2-3 zile si iepurii cresteau repede. Venea luna noiembrie (cand parul pe blana iepurilor era prins ferm) si se taiau majoritatea iepurilor. Blana se sara cu sare grunjoasa si se argasea de blanar, iar carnea se depozita prin congelatoarele fiecaruia dintre noi, copii si la parinti acasa. Carnea prindea bine, era perioada de trista amintire, cand carnea se gasea doar pe cartela.

Cand dupa vreo 3 ani de cazna, mama a decis ca sunt destule blanite pentru 3-4 haine, s-a oprit cu cresterea iepurilor. Socrul meu care avea o casuta undeva la tara, a preluat iepuroaicele gestante si crescutul iepurilor de casa. S-a limitat la 15-20 de iepuri, doar pentru pofta. Copiii invatati cu carnea de iepure cereau diverse preparate.

Ce se gatea din carne de iepure ? Carnea de iepure se preteaza la orice preparat – ciorba, mancarici, fripturi la cuptor, rulade, budinci, tocaturi, etc. Daca as gasi iepure prin market, tot timpul anului, as putea face mai multe retete. Anul trecut a fost prima data cand am gasit, sa cumpar, dupa 20 si ceva de ani, de cand nu mai crestea iepuri nici socrul meu.

Sa se odihneasca linistiti, in pace, acolo pe unde or fi acum ! Bunicii, parintii si socrii mei au plecat dintre noi de ceva vreme. Privind pozele, ne amintim de ei cu nostalgie. Ne aducem aminte, cu diverse ocazii (scrisul pe acest blog imi creaza uneori ocazia) si de modul cum incercau, sa ne ajute pe noi copii, asa cum puteau, in acele vremuri tulburi.

Ingrediente de trebuinta in reteta: minim o jumatate de iepure mai mare, sunca afumata, carne afumata, untura de porc, morcovi, praz, telina si patrunjel (radacina), ceapa, usturoi, ciuperci, vin alb (sec), sare grunjoasa, piper boabe, cimbru uscat, foi de dafin, turmeric, boia de ardei iute, boia de ardei dulce, ghimbir proaspat, patrunjel verde.

Iepurele l-am pus la congelator, nespalat, pentru a nu se crea pojghita de ghiata pe carne. Dupa dezghetare (in frigider, de seara pana a doua zi), iepurele se curata de urmele de puf si de eventuale cheaguri de sange, Se spala cu apa rece si se sterge cu hartie absorbanta sau cu un stergar de bucatarie. Se portioneaza in bucati potrivite ca marime.

Ingrediente de trebuinta pentru garnitura la friptura: cartofi rosii, smantana grasa, cascaval afumat, unt proaspat, lapte dulce, catei de usturoi, sare grunjoasa, piper boabe.

De ce se dau bucatile de carne prin faina ? Bucatile de iepure se tavalesc prin faina de grau, in care s-a pus putina sare grunjoasa. Se scutura surplusul de faina. Faina are rolul de a ingrosa sosul rezultat in urma prepararii retetei, dar si pentru a nu se prinde carnea de fundul cratitei.

Intr-o cratita de inox sau din fonta (am in plan, sa achizitionez o astfel de “scula” de bucatarie, desi este destul de grea si deci, nu prea usor de manevrat), se prajesc bucati de sunca afumata, in putina untura de porc.

Cand se formeaza untura lichida, se adauga bucati de carne afumata care se calesc impreuna cu sunca afumata pana se rumenesc usor.

Cand carnea afumata este aproape rumenita, se pun ciupercile inghetate si se amesteca cu lingura de lemn, pana se decongeleaza ciupercile.

Atentie ! Ciupercile inghetate, calite la foc mare pot sa “arunce” stropi de lichid incins, care ajuns pe maini/ fata vor crea arsuri termice si disconfort. Daca picaturile ajung pe parchetul/ gresia din bucatarie iti faci de lucru singur(a).

Ce ciuperci se pot folosi ? Se pot folosi ciuperci proaspete sau ciuperci congelate, din cele oparite, calite in ulei de floarea soarelui si puse in pungi la congelator, de cu toamna.

Sunca afumata, carnea afumata si ciupercile dezghetate se scot din cratita, intr-un bol.

In untura din cratita se prajesc, la foc iute, bucatile de iepure, date prin faina.

Legumele si ghimbirul se taie in felii mai groase. Ceapa daca este mai mica (de preferat) se lasa intreaga. Cateii de usturoi se lasa intregi.

Se pregatesc condimentele pe care dorim sa le punem in acest preparat.

Bucatile de iepure se rumenesc in untura pe ambele parti pana capata o crusta, care va retine sucul din carne in interiorul bucatii de carne.

Peste carnea rumenita se adauga vinul alb, sec, indoit cu apa rece.

Se da in fiert si se lasa pentru cateva clocote.

In cratita, se adauga legumele feliate si condimentele. Se da in cateva clocote, timp in care lichidul se coloreaza in rosu si portocaliu de la turmeric si boia.

Se adauga in cratita, sunca afumata, carnea afumata si ciupercile, calite. Se amesteca cu o lingura de lemn si da in cateva clocote.

Cratita se acopera cu capacul si se lasa pe plita, la foc potrivit, pentru 5 minute, timp in care se vor amesteca aromele.

Cratita acoperita cu capac se introduce in cuptorul incins al aragazului pentru cca. 40 de minute, la foc potrivit, pentru desavarsirea coacerii tuturor ingredientelor folosite.

Ce rol are tigla aia din cuptor ? Tigla distribuie uniform caldura in cuptorul aragazului si o mentine constanta pe toata perioada coacerii, chiar daca se umbla la foc. In plus, previne arderea mancarurilor si prinderea de fundul cratitei, datorita focului dat prea mare.

Este timpul sa se pregateasca o garnitura pentru friptura de iepure. Am ales un piure de cartofi si brocoli.

Cartofii curatati si feliati se pun la fiert in apa rece cu sare grunjoasa. Pentru un gust deosebit al piureului, la fierberea cartofilor se adauga in apa 1-2 catei de usturoi.

Cand cartofii sunt pe trei sferturi fierti, se adauga buchetelele de brocoli. Se continua fierberea pana se moaie si brocoli.

Legumele fierte se pun la scurs intr-o sita.

Pentru piure se adauga in legumele fierte un bot/ lingurita de unt proaspat, 2 linguri de smantana grasa, o mana de cascaval afumat (dat pe razatoarea mare), 2-3 linguri de lapte dulce, un praf de sare grunjoasa si cateva fire de piper boabe proaspat macinat.

Ingredientele se mixeaza sau se maruntesc si se amesteca cu telul pentru legume.

Cratita cu preparatul se scoate din cuptorul aragazului si se lasa acoperit pentru 2-3 minute, pe aragaz, timp in care se introduc in cuptor (flacara este stinsa) farfuriile in care se va servi preparatul la masa.

Sa apropiem imaginea (chiar daca are o tenta de neclaritate) pentru a distinge mai clar rumenirea carnii de iepure si a bucatilor de sunca afumata si carne afumata, coloritul legumelor si limpezimea sosului din acest minunat preparat.

Despre miroase ce sa mai zic, decat pacat ca nu poate sa ne gadile narile doar prin scris.

Cum se serveste preparatul ? Acest preparat deosebit se serveste cald/ fierbinte chiar, pe farfurii incalzite (untura de porc se sleieste repede si schimba gustul preparatului) cu legume si ciuperci plus garnitura de piure alaturi si cu sos picurat peste piure si legume.

Alternative culinare la aceasta reteta ! Sau ziceti-le cum doriti ?! Iepurele pregatit in vin dupa reteta vanatoreasca (asa cum este aceasta) se poate servi si cu paste fainoase.

Fragezimea carnii de iepure crescut in gospodarie este mai putin apreciata decat merita, desi un preparat facut dupa aceasta reteta vanatoreasca bate cu brio preparatul obtinut cu iepure salbatic.

Orice alta garnitura folosita langa iepurele pregatit in vin este bine venita. Merge foarte bine cu cartofi fierti sau orice alte legume fierte.

Ca legume fierte se pot folosi cele pregatite o data cu iepurele pentru gustul deosebit al sosului (gurmetii profesionisti stiu de ce) sau se pot fierbe legumele (cartofi, brocoli, conopida, morcov, etc.) separat, in apa cu sare grunjoasa.

In reteta se pot folosi porcarele de la garnita.

Nu pot lipsi de pe masa gogosari umpluti cu conopida si struguri sau gogosari umpluti cu vara rosie, conservati  in otet.

La aceasta reteta, pregatita spre primavara se poate servi o salata de sezon.

Un pahar cu vin rosu va face festinul desavarsit.

Pofta buna voi frati gurmanazi si voi frati gurmeti de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Daca sunteti vanatori si chiar reusiti (!?) sa impuscati vreun iepure, incercati aceasta reteta. Nu vad niciun motiv, sa regretati. Gurmetii de profesie, cred, ca nu vor rezista ispitei, de a incerca aceasta reteta fantastica, plina de miroazne tainice.