Am citit candva, cand inca mergeam la serviciu la prima ora despre cat de important este sa nu pleci niciodata de acasa fara a servi micul dejun. Programul de lucru incepea la ora 7.00, naveta dura minim 30 minute, iar trezirea era undeva in jurul orei 5.30. Dupa trezire si cateva miscari de inviorare urmau pregatirile strict necesare fiecarui individ, dimineata si servirea micului dejun. Nu imi permiteam sa uit ca autobuzele speciale care ne duceau la serviciu aveau plecare la ora fixa. Era destul de complicat sa ajungi la serviciu, fara a intarzia la program, daca ratai autobuzele.

Grija pentru sanatatea trupului si a mintii trebuie sa ne fie sfanta ! Respectand principiul stomacului pus la cale/ garnisit, inainte de a pleca de acasa, am evitat in acea perioada problemele cu stomacul, chiar daca se intampla sa sar destul de des peste masa de pranz (pachetelul era uitat in geanta) sau chiar daca programul de lucru se prelungea mult spre a 2-a zi si chiar mai mult de atat. Nu intotdeauna aveam timpul necesar sa servesc masa de pranz la cantina firmei si astfel pachetelul de acasa era sfant. Obisnuinta servitului micului dejun era pastrata inclusiv in zilele cand ma trezeam mult mai de dimineata pentru a pleca in delegatie.

Ce retete abordam pentru micul dejun ? Timpul destul de condensat dimineata (maxim 15 minute) nu imi permitea sa pregatesc retete sofisticate pentru micul dejun. Mai ciupeam ceva timp suplimentar pentru servit micul dejun in diminetile cand nu ma barbieream. Ouale, branza, untul si laptele erau la mare cautare. In anii cand pregateam porcarele la borcan, micul dejun era ceva mai bogat si mai variat. Vara, cu legume proaspete, micul dejun era destul de diversificat. Uneori, de la cina din ziua precedenta ramanea cate ceva gata pregatit care se putea servi dimineata, in mare viteza.

Cand trezitul la ora fixa si timpul ramas pana la inceperea programului de lucru nu a mai fost ceva apasator, micul dejun a devenit ca un rasfat. Au aparut retetele mai mult sau mai putin sofisticate – pane’ de nane, rulouri cu porcarele si cas afumat, ochiuri cu cascaval afumat si paine prajita, ardei capia copti, pane’, paine prajita cu carnati picanti si oua de prepelita.

Ingrediente de trebuinta in reteta: chifle, carnati afumati, sunca afumata, unt proaspat, cascaval afumat, mozarella, legume proaspete (de sezon).

Practic, chiflele se pot umple cu ce ai prin frigider: salam, slanina, ciolan afumat (presat), sunca de Praga, orice fel de carnati, orice fel de branza, unt proaspat, chiar peste afumat sau peste sarat (ansoa). Spre deliciul gurmanzilor de profesie, gospodina(ul) va gasi asocierile culinare cele mai apreciate.

Nevoia te invata, initiativa este laudabila, dar si statul trebuie sa te indemne ! Multi ciobanii s-au orientat si sub indrumarea unor intreprinzatori locali (din randul lor sau de aiurea) s-au asociat, vand in targuri de saptamana si prin piete, dar au deschis si magazine prin mai toate orasele importante ale tarii. Gasesti in galantare tot felul de preparate romanesti (mult mai gustoase decat cele de prin market, chiar daca sunt usor mai scumpe): unt, branzeturi, afumaturi de toate felurile (carne, carnati, slanina, scarita, ciolane intregi si dezosate, etc.) – proaspat afumate si la borcan, conservate in untura; lapte, salamuri, rulade, pastrama, etc. Au inceput sa apara si produse pregatite dupa retete din trecut – crenvursti din carne de vita sau parizer din carne de vita. Am regasit gustul produselor aduse de tata de la oras, in copilaria mea.

Chiflele (de preferat din faina neagra sau din faina integrala) se taie in lung, pe din doua. Se ung cu unt proaspat, cumparat de la ciobani, din piata.

Se aseaza bucati de carnat si de sunca afumata, iar deasupra felii subtiri de mozarella si cascaval afumat dat pe razatoarea mare. Capacul chiflei se cresteaza si se infig in el, felii subtiri de mozarella si bucatele de unt proaspat, iar deasupra se pune cascaval dat pe razatoare. Se pun cele 2 bucati de chifla, astfel dichisite, una peste alta.

Tava de copt in care se pun chiflete umplute, se introduce in cuptorul incins al aragazului, la foc potrivit. Se urmareste prin geamul cuptorului de la aragaz cum se topeste mozarella care invaluie chifla ce se rumeneste.

Chiflele se servesc calde, cu legume de sezon, proaspete.

Chiflele crocante se pot taia calde, folosind un cutit pentru paine, bine ascutit.

Nu este nicio greseala daca acest preparat este pregatit pentru cina si servit cald, cu o bere rece alaturi.

De unde cumparam painea ? Chiflele proaspete, painea calda, pizza gata coapta, etc. trebuie cumparate direct de la brutarie (nu din market unde se aduce aluatul inghetat, cine stie cand preparat si produsele doar se coc in cuptoarele electrice din spatele galantarelor) sau direct din magazinele brutariilor satesti/ brutariilor de cartier.

Intotdeauna exista si un atuu ! Tot ati incalzit cuptorul, se pot prepara 4 chifle umplute de persoana si astfel este asigurat si micul dejun de a doua zi sau pachetelul pentru serviciu.

Pofta buna voi frati gurmanzi si voi frati gurmeti de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Evitati pe cat posibil produsele de fast food daca tineti la sanatatea voastra. Cu putin efort si ceva pricepere puteti manca sanatos, numai preparate proaspete, gustoase si pline de arome tainice. Daca nu incercati nici nu stiti ce pierdeti.