Amintirea legata de batrana gasca, sefa cardului din ograda bunicii, imi este vie in minte si acum. Din spusele mamei si ale bunicii, cu ocazia botezului meu care urma sa se tina peste cateva zile (cu ochii mintii, parca imi si amintesc de faza … !?), tata a adus din piata un gascan, care urma sa fie pregatit piftie la botez. Surpriza a fost totala, cand a doua zi, gascanul s-a dovedit a fi gasca, pentru ca tocmai facuse un ou. Consiliul de familie a hotarat atunci, sa nu mai taie gasca.
Am crescut o data cu gasca ! Gasca nu a clocit niciodata, dar in fiecare an facea cele mai multe oua, inclusiv in lunile cand celelalte gaste cloceau. Ouale erau clocite de celelalte gaste din card. Cum apareau bobocii, toti din card, erau preluati de catre „gasca familiei” care ii conducea in sir indian la raul din apropiere, ii supraveghea cu strasnicie, ferindu-i de gascanii din alte carduri si care dirija cardul nostru de gaste, spre casa, in fiecare seara. Parca vad batrana gasca, tantosa, in fruntea cardului, cum se legana alene spre casa si intrand pe poarta casei dinspre ulita. A fost mare tristete cand gasca a murit de batranete; sa tot fi fost pe la varsta de 14-15 ani.
Ce ti-e si cu comertul asta !? Ficatul acela, de gasca indopata, mare cat ditamai palma, care se vinde prin market, la preturi prohibite, nu m-a atras niciodata, gandindu-ma nu la pret, in special, ci la modul cum ajunge ficatul la acele dimensiuni, gasca fiind tinuta fara apa cateva zile bune inainte de sacrificare. Am gasit in market, dupa multe cautari, ficat obisnuit (congelat), de la gaste crescute in ograda, mai mare decat al curcanului, ratei sau gainii, comercializat la un pret accesibil, din care am pregatit reteta ce urmeaza.
Ingrediente de trebuinta in reteta: ficatei de gasca, o cutie de naut conservat in saramura, seminte de susan, unt proaspat, ulei de masline, sare grunjoasa, usturoi.
Ficateii de gasca, decongelati (lasati de cu seara in frigider pana a doua zi) se pigulesc de pielite si se spala de sange sub cateva jeturi de apa rece. Se lasa la scurs intr-o sita si se tamponeaza cu hartie absobanta sau cu o carpa curata.
Semintele de susan se prajesc intr-o tigaie bine incinsa pana devin usor aramii.
Boabele de naut gata fiert (separat de apa din conserva), se pune in bleder impreuna cu semintele de susan prajit, ulei de masline, sare grunjoasa si 2-3 catei de usturoi. Se pastreaza putina apa sarata din conserva pentru a dilua, dupa caz, compozitia pentru humus.
Ingredientele se mixeaza pana se obtine consistenta dorita pentru pasta de humus.
Secretul prajirii ficateilor de pasare ! Ficatul de pasare nu trebuie sa fie nici prea prajit, dar nici in sange. Ficateii de gasca se prajesc, la foc mediu, intr-un amestec de unt proaspat cu putin ulei de masline (pentru a se evita arderea untului), bine incins. Prajirea se face atat timp cat sa dispara sangele, fara a se arde insa bucatile de ficat. Se urmareste pe marginea bucatilor de ficat, cum isi schimba culoarea, pe masura ce se prajeste. Bucatile de ficat se intorc pe partea cealalta, la momentul potrivit.
Ficateii se asezoneaza cu sare grunjoasa si piper boabe, proaspat macinat, dupa ce s-a stins focul sub tigaie.
Cum se serveste preparatul ? Coacerea ficateilor va continua (sub influenta caldurii acumulate) pana la servirea preparatului, motiv pentru care servirea trebuie facuta imediat ce s-au prajit ficateii.
Preparatul se serveste cald, cu garnitura de humus.
Sosul in care s-au prajit ficateii de gasca se va picura peste humus si in special pe ficatei, pentru a-i mentine mustosi.
Preparatul se serveste cu castraveti in otet cum fac eu.
Un pahar de vinul casei din smochine, sec, rece, nu poate lipsi, pentru un festin complet, pe gustul tuturor gurmanzilor.
Pofta buna voi frati gurmanzi si voi frati gurmeti de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Daca nu v-ati convins pana acum, cu siguranta o veti face in curand – mancatul sanatos este un prin pas spre sanatatea inimii si a sufletului fiecarui individ. Prin strainataturi se desfasoara campanii sustinute pentru promovarea gatitului sanatos, dar si a retetelor autohtone, nu neaparat simple.