Sunt o specialitate românească, despre a cărei valoare vindecătoare se ştia, până de curând, prea puţin. Cercetări de ultimă oră au arătat că varza, gogonelele, pepenele sau castraveţii muraţi, sunt medicamente redutabile, în prevenirea şi   vindecarea unor boli, altfel extrem de greu de tratat .

Aparent banalul proces de murare a legu­melor este, în realitate, un lanţ de zeci de reacţii biochimice, în urma cărora rezultă substanţe cu un potenţial terapeutic extraordinar. Multă vreme, oamenii de ştiinţă au ignorat aceste alimente tradiţionale, deşi erau obţinute printr-o suc­cesiune de procese care pot rivaliza cu cele mai          sofis­ticate sinteze ale medicamentelor  alopate.

Pentru pri­ma oară, murăturile au atras atenţia în urmă cu aproa­pe două decenii, când un studiu făcut în Polonia a arătat că femeile din zonele rurale ale ţării au o adevă­rată imunitate la cancerul de sân şi de col uterin. Prin comparaţie, polonezele care trăiau în alte colţuri ale lumii, renunţând la dieta tradiţională, erau la fel de vulnerabile la cancer ca media înregistrată în Europa. Secre­tul: femeile care trăiesc în Polonia consumă, în medie, câte 30 de        kilo­grame de varză acră pe an – un record mondial, care se traduce şi în reduce­rea cu peste 50 % a incidenţei cance­rului la sân, dar şi a altor cancere cu determinare  hormonală.

Pornind de la aceste prime obser­vaţii, studiile s-au extins şi, rând pe rând, s-a des­coperit că gogonelele mu­rate atacă viruşii he­patitici, cono­pida murată împiedică anu­mite mu­taţii celulare şi stopează procesele de îmbătrânire, în timp ce castraveţii muraţi combat diabetul şi reglează valorile coleste­rolului. Fiecare tip de legumă murată conţine virtuţi tera­peutice  extraordinare, pe care acum, în sezonul rece care tocmai începe, e bine  să le ştim.

Scurt istoric 

În Europa, destul de puţine ţări (între care la loc de frunte se află România) au o tradiţie străveche şi bo­gată în prepararea şi        consu­mul murăturilor. În schimb, pe alte meridia­ne, acest proces de conservare  şi de sporire a valorilor nutritive ale diferitelor vege­tale a fost  desco­perit şi folosit neîntrerupt, vreme de milenii. Aproape toate civilizaţiile importante au cunoscut aceste su­per-ali­mente:

*China – se pretinde a fi descoperitoarea pro­cesului de murare, iar  dovezile arheologice arată că, într-adevăr, de mai bine de trei  milenii, pe acest teri­toriu se fabrică murături. Cel mai frec­vent  sunt consumate: ridichea neagră, ardeiul iute, seminţele de muştar  chine­zesc şi varza chinezească.

*India – şi aici, procesul de mu­rare este folosit de milenii în multe  zone. Indienii folosesc la murături şi în pre­zent ghimbirul, ardeiul  iute, ustu­roiul şi fructele de mango.
*Mesopotamia – este o ţară antică, care înglo­ba actualele teritorii  ale Turciei, Siriei şi Irakului. Aici au fost găsite cele mai vechi  vestigii care atestă folosirea procesului de murare, încă de acum 4000 de ani. De aici ne vin tradiţia folosirii castraveţilor în mură­turi, dar şi sistemul de condi­mentare cu cimbru, foi de dafin şi us­turoi.

*Tracii – de la ei se păstrează până astăzi tradiţia verzei, a castraveţilor şi mor­covilor muraţi, folosite atât ca re­medii interne, cât şi externe.

*Arabii – au moştenit, se pare, de la mesopo­tamieni meş­te­şugul  preparării castraveţilor şi a sfeclei murate. În prezent, ei fol­osesc ca murături: pepenii, vinetele, castraveţii, dar şi prunele crude sau  migdalele verzi.

Pornind de la aceste tradiţii, murăturile au intrat în vizorul  oamenilor de ştiinţă care au vrut să vadă ce se ascunde dincolo de  gustul şi aromele lor plăcute.

Motive ştiinţifice pentru a consuma murături 

Multă vreme s-a crezut că prin murare, legumele şi fructele îşi pierd  proprietăţile, devenind nişte ali­mente moarte, total lipsite de proprietăţi terapeu­tice. Ei bine, în realitate, lucrurile stau exact invers: prin murare, anumite calităţi vinde­cătoare ale vegetalelor  sunt am­plificate şi chiar apar substanţe active noi, foarte puternice.

*Păstrează vitaminele ori­ginare – chiar şi vita­minele foarte sensibile, cum ar fi vitamina C sau cele din com­plexul B, sunt păs­trate în       pro­por­ţie de peste 50 % în murăturile pre­parate cas­nic.

*Păstrează întreaga canti­tate de minerale şi oligoelemente – fie că vorbim de potasiu, de si­liciu, de se­leniu sau calciu, aces­te  substanţe im­portante pentru organism sunt păs­trate intacte şi, mai mult decât atât, devin mai uşor asimilabile.

*Sunt foarte sărace în ca­lo­rii – microorga­nismele care pro­duc  pro­ce­sul de fermentare (acri­re) a mură­turilor con­sumă multe din  zaharurile legu­melor şi fructelor, făcându-le printre cele mai   puter­nice alimente anti-obezitate.

*Conţin probiotice naturale – aşa-numitele bac­terii prietenoase se  dezvoltă din belşug în procesul de murare, iar odată ajunse în  organism, vindecă infecţiile, previn tulburările digestive, întăresc  imu­nitatea.

*Au efect antibiotic şi antiviral – frunzele de ţeli­nă, seminţele de  mărar şi muştar, rădăcina de hrean şi usturoiul folosite în prepararea  murăturilor conţin substanţe volatile care nu doar că dau aroma  speci­fică, dar luptă activ împotriva microbilor invadatori, protejează  sistemul nervos şi cel endocrin.

Care murături au valoare terapeutică ? 

De la bun început trebuie spus că efecte terapeu­tice au doar  murăturile clasice, adică cele făcute în saramură şi, într-o măsură  mult mai mică, cele puse în oţet. Apoi, murăturile eficiente sunt cele  făcute în casă, fără preparare termică, fără aditivi artificiali, aşa  cum au de cele mai multe ori cele produse industrial. Este foarte important şi ca sarea folosită să fie neio­da­­tă, aşa încât iodul  adăugat artificial să nu in­terac­ţioneze negativ cu ingredientele  naturale. Nu în ulti­mul rând, este important ca legumele sau fructele  pu­se la murat să fie proaspete, de bună calitate, obţi­nute din agricultura tradiţională şi nu din cea chimi­zată.

Unii specialişti consideră că murăturile puse toam­­na târziu, îşi  păstrează mai bine calităţile cura­tive, dar mai mult contează  calitatea şi felul de com­binare al ingredientelor decât acest detaliu.

Acrirea murăturilor apare printr-un proces natural de fermen­taţie care  are loc în butoiul sau borcanul cu murături, culturile de bacterii transformând zaharurile din legume şi producând nenumărate substanţe  nutritive şi aromate. Murarea fiind un proces intens de fermen­taţie,  este total contraindicată folosirea recipientelor de plastic în locul  celor de sticlă, ceramică sau lemn, deoarece acizii naturali formaţi  pot extrage cu uşu­rin­ţă substanţe toxice din masele plastice,  rezultând mu­rături mai degrabă toxice decât cu efecte terapeu­tice.

Tratamente cu murături 

Secretul eficienţei acestei categorii de alimente nu este doar calitatea lor, incontestabilă prin prisma studiilor ştiinţifice, ci şi  cantitatea. Fiind un aliment care poate fi consumat zilnic, cu foarte  multe feluri de mâncare, murăturile sunt unul dintre medica­men­tele  cel mai uşor de administrat.

O canti­tate de murături suficientă pentru întreţinerea sănătăţii este de 300 de grame pe zi, consu­mate în timpul meselor principale. În  timpul curelor cu murături, se vor consuma mini­mum doi litri de apă pe zi, aşa încât rinichii să nu fie deloc afectaţi de surplusul de sare pe care trebuie să-l elimine.

Castraveţii muraţi – antidiabetici şi digestivi 

Dintre toate murăturile, castraveţii muraţi au cele mai puţine zaharuri, motiv pentru care sunt un extra­ordinar remediu pentru cei care au abuzat de dulciuri, de alimente supra-ra­finate, bogate în amidon. Mai mult decât atât, coaja lor conţine substanţe care stimulează  puter­nic digestia şi metabolismul, ajutând la procesarea mai uşoară a  proteinelor şi a grăsimilor, chiar şi a celor cu potenţial toxic  ridicat. Acesta este şi motivul pen­tru care organismul consumatorilor  de carne sau prăjeli cere aceste murături ca adaos pe lângă fripturi şi  alte alimente bogate în proteine sau grăsimi.

Dar să vedem câteva  afecţiuni în care aceste le­gume murate au un efect terapeutic  pu­ternic:
*Digestie dificilă, dispepsie – tripsina

O enzimă conţinută în coaja castraveţilor muraţi, ajută organismul să  digere şi să asimileze cu uşurinţă pro­tei­­nele. Apoi, bacteriile  prietenoase din aceste mu­rături normalizează flora tu­bului digestiv,  preve­nind indigestiile, balo­na­rea, disconfortul ab­dominal după  masă.

Persoanele ca­re în­tâmpină pro­ble­me în asimilarea mân­­că­rurilor boga­te în pro­teine sau gră­simi, precum şi cele care au frec­vent  indi­gestii ori probleme bi­liare, ar trebui să con­sume la mesele prin­ci­pale castraveţi mu­raţi.

*Diabet za­ha­rat – castraveţii muraţi în apă cu sa­re conţin o  can­ti­ta­te infimă de za­ha­ruri, dar în schimb au în componenţă sub­stanţe stimulatoare ale acti­vităţii pancreasului, precum şi din cele care   mă­resc receptivitatea organismului la insulină. Con­su­mul  lor este un adevărat tratament pentru preve­nirea şi tra­tarea
diabetului, ei putând fi mâncaţi fără niciun fel de restricţie  cantitativă.

*Colesterol şi trigliceride mărite – fibrele alimentare şi  stimulatorii activităţii hepatice din cas­traveţii muraţi sunt  adevăraţi inamici ai grăsimilor şi colesterolului în exces din sânge.
Consumaţi con­stant vreme de măcar trei luni (minimum 300 de grame pe  zi), ei vor scădea valorile trigliceridelor şi ale                  coles­te­rolului şi  vor proteja vasele de sânge de depunerea acestora.

Gogonelele murate – hepatoprotectoare şi anticancerigene 

Consumate verzi, tomatele proaspete sunt to­xice pentru organism, o  sub­stanţă pe care o con­­ţin afec­tând ficatul şi sistemul nostru     ner­vos. În schimb, atunci când sunt murate, o ade­vă­rată al­chimie se    pe­tre­ce cu gogonelele, sub­stanţele to­xice fiind inac­tivate, iar cele cu valoare tera­peu­tică fiind poten­ţate. Studii făcute în ultimii ani au arătat că există prin­cipii active cu un po­tenţial  fantas­tic de              vin­de­care în coa­ja şi pul­pa gogone­lelor, sub­stan­ţe   fără echi­valent în lumea plantelor me­dicinale sau a medica­men­telor.

*Hepatită virală – un studiu german a de­mon­strat că în gogonele sunt  secretate substanţe (nu­mite alcaloizi) care împiedică replicarea  viruşilor he­pati­tici, blocând în special prolifera­rea virusului C.

Go­go­nelele sunt atât de active terapeutic încât, în com­binaţie cu  frunzele de vâsc, sunt administrate cu suc­ces persoanelor care nu au  răspuns la cele mai avan­sate tratamente pe bază de interferon.

*Boală canceroasă – o cercetare făcută în anul 2010, în Coreea de Sud, a arătat că tomatele verzi conţin citostatice naturale, care deter­mină auto-distrugerea anumitor formaţiuni tu­morale. Cele mai re­ceptive la  acest trata­ment s-au dovedit a fi cancerele pulmonare, precum şi  cancerul de col uterin.

*Efort fizic – gogonelele sunt prin­tre cei mai buni sus­ţi­nători de  efort. Ele cresc rezistenţa la miş­care fizică pre­lungită, dar ajută  şi la creş­terea masei mus­culare, fiind mult mai sănătoase şi  eficiente pe termen lung decât steroizii (substanţe hor­mo­na­le  toxice) folo­siţi de ama­torii de culturism. Ele sunt utile şi pentru  copiii sau adoles­cenţii cu o dezvoltare fizică întârziată, cu o  con­stituţie firavă.

Conopida murată – reglator hormonal şi protector nervos 

Conopida conţine o categorie de substanţe cu un efect antioxidant foarte puternic, numite sulfo­ra­fani. Din fericire, a­ceste substanţe nu se degra­dea­ză decât în foar­te mică măsură în procesul murării,    cali­tăţile tera­peutice fiind menţi­nute la cote ex­trem de ridi­cate.       Adău­gaţi apoi fap­tul că a­ceas­tă legu­mă conţine mari canti­tăţi de vita­mina C, vita­mi­na B6 şi potasiu, şi veţi ob­ţine o imagine mai  exac­tă a virtuţilor sale de me­dicament, în următoarele boli:

*Chisturi ova­rie­ne, dismenoree, tul­burări de menopau­ză – conopida  murată este un excelent reglator al activităţii ovarelor, fiind din  acest punct de vedere un ajutor natural mult mai eficient decât multe  din medicamentele hormonale de sinteză. Se con­sumă în cure de lungă  durată, alternativ cu varza mu­rată, cu care este înrudită şi care are  proprietăţi tera­peutice similare. Consumul acestor două legume din  familia cruciferelor înlătură durerile menstruale,         pre­vine fenomenele extreme de la intrarea în me­no­pauză şi protejează organismul în  timpul meno­pauzei.

*Prevenire Alzheimer, Parkinson, boli nervoase degenerative –  principiile active din conopidă sunt un veritabil protector al  sistemului nervos în faţa proceselor degenerative. Persoanele care consumă mari cantităţi de cono­pidă sau broccoli murat se bucură, la  vârsta a treia, de o me­morie şi de o coordonare neuromotorie mai bună.  De asemenea, ele au un tonus psihic mai bun, pu­tând rămâne active  mental şi fizic până la vârste foarte înaintate.

*Boli cardiovasculare – conopida conţine mari cantităţi de potasiu, mineral care reglează rit­mul cardiac şi tensiunea arterială. Pe urmă,  această legu­mă murată împiedică oxidarea grăsimilor şi              coles­terolului pe artere, prevenind ischemia cardiacă şi tulbu­rările circulatorii  cerebrale. Nu în ultimul rând, conopida murată previne formarea şi  migrarea chea­gurilor de sânge (trombilor), fiind un fluidi­fiant  san­guin.

Varza murată – imunoreglator, remediu anti-obezitate 

Este un fel de regină a murăturilor, efectele sale vindecătoare fiind atât de numeroase şi de complexe, încât ar trebui să-i acordăm un  articol separat, pentru a le putea enumera. Secretul verzei murate este  canti­tatea foarte mare de antioxidanţi pe care îi conţine, corelată cu  un conţinut enorm de fibre şi cu un număr incredibil de mic de calorii.

Frunzele sale sunt folo­site intern şi extern în peste o sută de  afecţiuni, dintre care am selectat, în continuare, doar câ­teva:

*Infecţii res­piratorii, trata­men­te cu anti­bio­tice – un studiu  fă­cut în Coreea de Sud a arătat că animalele de experienţă hrănite cu  varză murată, du­pă ce au fost infec­tate cu celebrul şi te­mutul virus al gri­pei aviare (alias H5N1), au supravieţuit într-o pro­porţie mult  mai mare decât cele tra­tate prin metode alopate. Cum este posibil  acest lucru? Prin calităţile imunostimulatoare ale verzei, date de  conţinutul de vitamina C şi complexul B, dar şi de bacteriile  prie­tenoase pe care le conţine. Acestea din urmă sunt un ajutor  preţios şi în timpul tratamen­telor cu antibiotice, deoarece previn  instalarea can­dida şi deficienţele imunitare care apar frec­vent după  această terapie medica­men­toasă.
*Astm, alergii cutanate – per­soa­nelor cu sensibilitate alergică  puternică, tradusă prin astm bronşic sau urticarie, li se recomandă  zilnic salata din varză murată, preparată cu ceapă şi hrean. În curele de lungă durată, varza murată reglează reacţiile siste­mului  imunitar, diminuând inten­sitatea proceselor alergice şi amelio­rând,  gradat, bolile produse sau po­tenţate de acestea.

*Supragreutate, obezitate – două castroane mari cu salată de var­ză  acră conţin mai puţine calorii decât o felie de pâine cu unt sau câteva  pă­trăţele de ciocolată. Mai mult, varza are o cantitate impresio­nantă  de fibre alimentare – substanţe nedigerabile, care constituie o  adevărată capcană pentru grăsimile şi zaharurile din ali­mente. Nicio  persoană cu supra­greu­tate sau obezitate nu ar trebui să ig­nore varza  murată în timpul sezonului rece, când hrana este mai bogată în calorii  şi săracă în legume şi fructe proas­pete. Pentru cei care nu suportă  varza murată sau care vor o variaţie în dietă se recomandă şi folosirea  cas­traveţilor, gogonelelor şi a pepenelui murat.

Varza roşie murată – vitaminizant şi anticancerigen

Diferenţa de culoare dintre varza albă şi cea roşie este dată de o  categorie de substanţe numite pig­menţi antocianici, care sunt printre  cele mai pu­ter­nice anti­cancerigene cu­noscute până în pre­zent. Apoi, varza roşie con­ţine de aproximativ opt ori mai multă vita­mina C  decât cea albă, fiind cea mai bună sursă na­turală din această   vi­ta­mină, în timpul iernii. Ca atare, această mură­tură are câteva  calităţi terapeutice inegalabile, care o recomandă în afecţiuni altfel  foarte greu tratabile:

*Boală canceroasă – varza roşie murată este o adevărată pavăză contra cancerului pentru întreg traiectul digestiv. Ea previne şi ajută în  tratamentul cancerului bucal, esofagian, de colon şi de rect. Zea­ma sa  (moarea de varză roşie) este un adjuvant în cazul cancerului hepatic, pulmonar şi de prostată. Trebuie ştiut şi faptul că antioxidanţii pe  care îi con­ţine ajută la neutra­lizarea, chiar şi la mai mult timp  după inge­rare, a unor agenţi can­ce­rigeni puternici, cum ar fi  aditivii sin­tetici din mezeluri, pes­tici­dele din legu­me şi din apă,  ori gu­droanele din fu­mul de ţigară.

*Boli auto­imu­ne – pot fi ameliorate prin cure de mini­mum trei luni  cu var­ză roşie murată. Con­ţinutul uriaş de vita­mi­na C şi pigmenţii  din această legumă aju­tă sistemul imuni­tar să se auto-re­gleze,  diminuând in­ten­sita­tea proceselor auto-distructive.

*Parodontoză – se tratează cu salată de varză roşie murată, tăiată  foarte fin, aşa încât să nu solicite suplimentar dentiţia. De asemenea,  se fac clătiri ale gurii, de trei ori pe zi, cu moare de varză roşie.

Clă­tirea se va face vreme de câteva minute, plimbând cu presiune  moarea prin toată gura, după care zeama de varză se înghite.

Tratamentul durează 6-12 luni, iar efectele sale sunt de multe ori  surprinzător de puter­nice în această afecţiune, altfel, aproape imposibil de tratat.

Precauţii şi contraindicaţii 

Toate studiile făcute până în prezent arată că efec­tele adverse la  consumul de murături sunt foarte rare şi reduse ca intensitate, fiind  cel mai adesea deran­ja­mente digestive: diaree, balonare, uşoare  colici abdo­minale.

Pentru cei care au contraindicat aportul de sare, din cauza hipertensiunii, sau a anumitor afecţiuni renale, se recomandă desărarea prealabilă, în multă apă, a murăturilor.