Cotlet si muschi de berbecut, la cuptor, cu sos de ciuperci si smantana

Am mai gasit prin congelator o punga cu carne de berbecut. Am descoperit ce carne era, dupa ce s-a decongelat. Conform obiceiului, las carnea sa se decongeleze singura, in frigider, de seara pana dimineata. Imi propusesem sa fac alta reteta, cu spata de porc, dar dupa decongelare, am fost nevoit sa schimb meniul.      😛

Imi propun de multi ani, sa pun o eticheta pe pungile cu carne, inainte de a le pune in congelator, pe care sa scrie data si continutul pungii. Aman de fiecare data.            

Tot etichete, vreau sa pun si pe borcanele de dulceata. Nici aici nu am reusit, inca. Oare de ce nu reusesc, desi de fiecare data, cand caut ceva anume si ma pacalesc, imi iau iarasi angajamentul cu etichetarea, dupa ce “blagoslovesc” putin, in barba ?      😀

Este adevarat si faptul ca nu mai burdusesc congelatorul cu carne, pentru ca se gaseste carne proaspata, mai mereu si ce rost are sa stochez ? Carne de oaie/ berbec – pulpe intregi, miel/ ied – animalul intreg, de calitate, asa cum obinuiesc sa cumpar sau gaini “mamut”, uneori o bucata de fleica sau de spata de porc, chiar si un cap de piept de vitel daca bucatoiul (pus la “vizionare” sau anume scos de fete din frigiderul lor, cand dau o raita prin magazinul de unde obisnuiesc sa cumpar eu carne), a fost prea mare si nu am rezistat ispitei sa cumpar toata bucata, mai stochez.

De cand retetele mele apar si pe facebook (de fapt pe prima pagina, doar o poza si cateva vorbe, iar curiosii pot deschide fereastra), mi-am adus aminte ca reclama este sufletul comertului, chiar daca eu nu mi-am propus, inca (cine poate stii, ce imi rezerva viitorul ?!), sa comercializez, doar incerc sa nu ma dau mare bucatar, fiind doar, un invatacel ceva mai evoluat. Am facut primul pas – afisez la inceput, poza cu produsul culinar, obtinut.      😕

Bucatile de carne macra si cotletul intreg, spalate cu apa rece si sterse cu un prosop de bucatrie, se aseaza intr-o tava de inox, mai groasa. Bucatile de carne se ung cu ulei de floarea soarelui sau cu putina grasime de porc topita.

Se presara pe bucatile de carne, sare grunjoasa, proaspat macinata si cimbru uscat. Se freaca bucatile de carne cu sare si cimbru.

Se adauga in tava, boabe de piper, frunze de dafin, catei de usturoi, o crenguta de rozmarin. 

Tava se introduce in cuptorul aragazului, bine incins. Se potriveste focul mare pentru 30 de minute, pana “porneste” coacerea si se infierbanta bine carnea, formandu-se la suprafata, o crusta, care retine tot mustul carnii, in interiorul bucatii de carne.

Se domoleste focul, la mic, se scoate tava din cuptor (nu uitati de manusile de bucatarie) si se acopera cu o folie de staniol. Se reintroduce tava in cuptor pentru cca. 3 ore, timp in care, pe indelete, carnea de berbecut (cam tare de felul ei), se fragezeste, de zici ca este carne de vitel.

Cu vreo 15 minute, inainte de a se implini cele 3 ore, scoti tava din cuptor, cu mare atentie, sa nu te arzi, pentru ca in tava se vor gasi, acuma, pe langa aburii fierbinti (abia asteapta sa te piste pe maini) si niste sos fierbinte, care degaja niste miroase imbietoare, care te dau pe spate (fii atent/a, sa nu cazi, chiar      😛      ), salti cu oarece frica (uneori este indicata, te pazeste de necazuri      🙁     ), folia de staniol si strecori vreo cateva linguri de vin rosu – Puterea ursului sau Sange de taur, peste bucatile de carne.

Nu uita ! Puneti tava la loc, in cuptor, pentru 15-20 de minute.

Bucatile de carne se scot din tava si se acopera cu folia de staniol, pentru a redeveni mustoase.

Sosul in care s-a perpelit carnea se pune intr-o cratita de inox, cu fundul mai gros sau intr-o tigaie mai adanca.

In timpul cat se face carnea ai timp berechet sa pregatesti o salata din sfecla rosie.

Iti trebuie niste sfecle mici, daca se poate, cu frunze cu tot. Frunzele nu trebuie sa fie balarii, ci doar abia itite, ca sa zic asa, abia incoltite, in magazia precupetei.

Atentiune ! Se cumpara sfecle rosii, nu din cele furajere. Cea mai buna verificare: zgaraie cu unghia, sfecla si daca este rosie si tare, cumpara, daca nu, vezi ce alte precupete mai sunt prin piata.      😛

Sfeclele se spala bine, cu coaja cu tot, cu apa rece. Se scurg de apa si se taie in jumatati si apoi in sferturi. Se pun intr-o cratita de inox. Se presara sare grunjoasa si piper boabe, proaspat macinate. Se pune putin ulei de masline. Se amesteca bine, se acopera tava cu o folie din staniol si se cauta un locusor, in cuptorul aragazului, langa tava cu friptura. Se vor coace in timp de 40-50 de minute.

Sfecla se curata de coaja, cat este calda si se aseaza pe un platou. Se pune ulei de masline, zeama de lamaie si patrunjel verde, rupt frunza cu frunza, nu taiat marunt.

Exista un secret ! Pentru o salata de sfecla, minunat de parfumata, zeama de lamaie si uleiul de masline, se amesteca intr-un bol, cu o furculita si se toarna peste sfecla calda, aburinda.

Ciupercile proaspete, se spala cu apa rece si se lasa la scurs. Se taie felii, nu prea subtiri.

Feliile de ciuperci se calesc (de fapt, se fierb), pana se moaie, fara a se arde, in sosul in care s-a facut friptura.

Se scurge surplusul de sos. Se adauga cativa catei de usturoi, taiati bucatele. Se ia cratita de pe foc si se amesteca in sosul de ciuperci, 2-3 linguri de smanatana grasa. Se presara patrunjel verde, tocat fin.

Alt secret ! Nu amestecati sosul cu smantana, cu cratita pe foc. Riscati sa se branzeasca si il veti blagoslovi degeaba, pe cel care v-a inspirat, cu reteta aceasta.       😉       Pe la televizor, se amesteca smantana, cu cratita pe foc. Uita, de cele mai multe ori, sa spuna, ca folosesc smantana diluata (ce smantana o mai fi si aia ?) sau comercial vorbind, smantana lichida (!?). Eu unul nu recunosc ca smantana, decat pe cea cumparata de la precupetele din piata de lactate, untoasa si groasa, de sta lingura “drepti”, in ea.      😛

Friptura se serveste fierbinte, cu sos deasupra, din belsug si salata de sfecla rosie.

Inainte de a se servi, friptura se portioneaza si se tine in sosul fierbinte pentru 5 minute.

Nu uitati de un pahar de vin rosu, sec.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Faceti-va meniul de Paste, din timp, ca sa nu intrati in panica tocmai in ajun. Desi, tot romanul stie ce ar trebui sa aiba la Paste, pe masa: oua rosii, drob, friptura de miel/ ied, friptura de curcan, verdeturi, cozonac si pasca. Nu uitati de vin. Sa ne auzim cu bine.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.