Imi aduc aminte, uneori, de vremurile trecute, cand in delegatii fiind, nu gaseai la vedere, in reclame si meniuri, decat maruntaiele de pasare, care aveau mare cautare, in bucataria restaurantelor, unde erau oferite retete de tocanita cu mamaliguta calda si muraturi in otet.

Ce gaseai in farfurie, era cu totul altceva – un sos maroniu, cateva rondele de ceapa si de ardei, 2 pipote si 3 inimi, pipernicite, de la fratii Petreus (asa erau numiti cei 2 pui de 300-400 grame bucata, care se dadeau pe cartela).      🙁

Am cumparat un pachet de cca. 600 grame, cu inimi si pipote de pui, refrigerate. Mi-am propus sa fac o tocanita adevarata, care sa ma faca sa uit definitiv tocanita servita candva, cu multi ani in urma, undeva, prin tara (nu are importanta, unde), intr-o zi de 23 august. Poate nu mi-as fi amintit, daca ziua respectiva, nu ar fi fost de fapt o mare sarbatoare nationala, la romani, pe acea vreme. Bineinteles, participasem la festivitati, in tacere, dar cu incrancenare, impreuna cu multimea.      🙁       🙂

Am obtinut din maruntaiele de pui, un preparat sanatos, simplu, gustos si usor de pregatit.

Se pot folosi si maruntaie de curcan, de rata sau de gasca. Cand eram copil si bunica crestea in curtea ceasei, pasari, mama facea, uneori, tocanita din maruntaie de rata, gasca sau curcan. Cred ca si din maruntaie de strut ar iesi o tocanita grozava. Nu am gasit pana acuma astfel de maruntaie, ca sa fiu sigur. De fapt, nici carne de strut nu am vazut prin galantare, desi am citit, ca s-ar gasi.     😛

Maruntaiele se spala in cateva ape reci si se curata bine. Inimile mai au cate un firisor de mat, uitat, de fetele distrate, de la banda, care curata si sorteaza maruntaiele. Pipotele se verifica cu atentie sa nu aiba pe ele urme de la bila/ fiere, pentru ca ar da un gust amar preparatului.

A nu se uita ! Daca pipota are o urma verzuie/ galbuie, pe ea, trebuie indepartata pielea si carnea, din zona respectiva, pentru a fi sigur ca nu va fi preparatul, amar. 

Se taie o ceapa mare alba, in feliute sau se da pe razatoarea mare. Se adauga cateva bucati de ardei gras, inghetat (din cel pus al congelator, in toamna).

Ceapa si ardeiul se calesc intr-o cratita de inox, cu fundul gros, la foc iute, impreuna cu pipotele si inimile de pui, in untura de pasare. Se pune sare grunjoasa si piper boabe, proaspat macinate. Calirea se face pana carnea isi schimba culoarea si devine alba, iar ceapa se moaie putin.

Se amesteca cu o lingura de lemn, pentru a nu se prinde ceapa de fundul cratitei.

Se adauga, in cratita, cartofi rosii, curatati de coaja, intregi sau taiati in bucati mai mari. Se acopera cu apa fiarta si se fierbe 30-40 minute, cu capacul pus pe cratita, la foc potrivit.

Se adauga cativa catei de usturoi, intregi, 2 frunze de dafin si o crenguta de cimbru uscat. 

Rosiile inghetate (din cele puse la congelator, in toamna) se pun sub un jet de apa calduta, se decojesc si se taiate felii. Rosiile se aseaza in strat peste carnea si cartofii din cratita.

Se continua fierberea, la foc potrivit, pana s-a fiert carnea.

Se presara patrunjel si frunze de busuioc verde, tocate fin.

Tocanita se serveste fierbinte, cu mamaliguta calda si castravete murat.

Un pahar de vin alb, demisec, rece, asigura buna dispozitie a mesenilor.

Gospodinele vor fi fericite daca mai cereti o portie.      😛

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Chiar daca retetele pe care le pregatiti va aduc aminte de lucruri, nu tocmai placute, nu faceti o tragedie din acest lucru. Oricum nu mai conteaza, s-au petrecut deja si ati depasit momentul. Ce rost ar avea, sa renuntati, sa pregatiti si sa mancati ceva gustos, numai pentru ca va aduceti aminte de ceva nu tocmai placut voua ? Oare, ce ne-am face noi oamenii, daca nu am uita si mai ales, daca nu am ierta ?