Cumperi niste file de peste sau peste intreg, proaspat – crap, platica, caras. Cand cumperi file de peste, fii atent sa nu-i iasa oasele din carne sau carnea sa nu atarne de piele – pestele este sigur filetat mai de demult, deci este vechi si a fost tinut cateva zile in gheata ca sa nu se strice. Cand cumperi peste intreg, proaspat, asigura-te ca are ochii limpezi, solzii se desprind greu de pe piele, la apasare cu degetul pe carnea pestelui, aceasta revine imediat la loc, branhiile sunt deschise la culoare – pestele este sigur proaspat.

Pestele intreg il cureti de solzi, de branhii si la interior, il speli bine cu apa rece, ii dai un praf de sare si il portionezi in bucati de 2 cm grosime. Capul si coada pestelui, le pui in congelator, pentru o ciorba de peste (nu bors de peste, care este altceva) – o sa scriu retetele cand le voi face si voi avea si poze.

Dai bucatile de peste prin faina si apoi prin ou batut si le prajesti in ulei de floarea soarelui, incins. Prajirea se face la foc potrivit, 4-5 minute pe fiecare parte. Intorci pestele o singura data, cu atentie, sa nu rupi bucata. Pestele este prajit cand varful cutitului patrunde usor pe toata grosimea bucatii de peste.

Secret ! In oul batut ai grija sa pui niste sare, piper, zeama de lamaie. In uleiul incins calesti 2 catei de usturoi, o frunza de salvie verde sau o ramurica de rozmarin si cateva firisoare de ardei iute. Cand s-au calit, scoti usturoiul, salvia/ rozmarinul, ardeiul iute, din ulei. Adaugi in ulei o lingura de unt, cumparat de la tarani.

Mamaliga ciobaneasca se face in lapte. Laptele fierbinte, proaspat fiert, se pune in cratita in care faci mamaliga. Adaugi un praf de sare. Presari cate putin malai si amesteci cu lingura de lemn, in continuu, ca sa nu se faca cocoloase. Mamaliga o faci potrivit de tare.

Cand mamaliga este fiarta (se desprinde usor de pe marginea cratitei), adaugi un bot de branza de burduf, un bot de unt galben, niste smantana groasa si razi/ tai la cutit niste felii subtiri, de branza telemea de oaie. Amesteci bine cu lingura de lemn, pana se omogenizeaza mamaliga cu branzeturile, si apare ca o pasta groasa.

Ce este botul ? Masura difera de la cioban la cioban, de la ceaunul de mamaliga la ceaunul de mamaliga. Fiecare stana are botul sau – un linguroi din lemn, cam cat 2-3 linguri din lemn, obisnuite.  😉

Stana este locul unde se tin oile, noaptea, oi aduse la pascut, pe munte, in sezonul primavara – toamna.

Cum se mananca la stana ? La stana nu prea gasesti peste proaspat (poate doar daca prin zona stanei trece vreun parau plin cu pastravi si ciobanii au timp sa-l prinda, aruncand cu ciomagul dupa peste). Ciobanii mananca seara, la cina, peste sarat (facut pe plita sobei sau in tepusa, la focul din vatra stanei), cu mamliga ciobaneasca (pusa pe calpatorul din lemn, mare cat roata de bicicleta, de unde fiecare ia cu lingura de lemn) si beau tuica de pruna. Pestele se tine pe o bucata de turta (paine , de unde in varful muntelui ?) sau intr-n castron de ceramica. Daca nu s-a terminat, ciobanul mananca catei de usturoi, crud.

V-ati prins, nu, de ce sunt ciobanii rosii in obraji si plesnesc de sanatate ?  Tuica si mamliga ciobaneasca sunt secretul.  😛

Preparat pe aragaz, te multumesti cu ce ai – peste proaspat si mamaliga facuta dupa reteta ciobaneasca, dar niciodata nu-ti va iesi la fel de gustoasa ca cea facuta la stana.  🙁

Mamaliga ciobaneasca se serveste firbinte cu pestele prajit atunci scos din tigaie. Peste mamaliga fierbinte se rade cascaval afumat sau se pune o lingura de iaurt.

Pestele prajit merge de minune cu mujdei de usturoi – usturoi pisat, sare si piper, proaspat macinate, ulei de masline, marar verde tocat fin, cateva picaturi de zeama de lamaie si iaurt. Se amesteca bine toate ingredientele pana se obtine o pasta potrivit de subtire.

Fiind mai simandicosi, noi orasenii bem o bere rece sau un vin alb demisec si visam la varful muntelui. Si ce daca. Noi avem televizor, avem emisiuni electorale, avem meciuri de fotbal. Ciobanul, dupa cina, invelit in mantoul sau, canta afara din coliba, din fluier, leneveste putin dupa cina, dar mangaie cainele de paza, da apoi o raita prin stana si se culca, cand se intuneca, visand pana adoarme, la zilele de iarna, cand oile sunt in ieslea casei iar el sta pe cuptor si motaie.  Idilic, nu ?  😀

Amintire ! Pacat, ca pe vremea cand mai mergeam pe la stana, prin munti (sa tot fie vreo 40 de ani, de atunci), nu aveam in dotare o camera foto digitala, doar un aparat foto Smena 8, care avea doar 36 de pozitii si faceam poze putine, alb-negru,de regula peisaje. Pozele sunt sterse si nu iese nimic daca le  scanez.  🙁

Pofta buna, frati gurmanzi de pretutindeni ! Daca aveti ocazia sa mancati la stana, in varful muntelui, mamaliga ciobaneasca cu peste sarat, nu ezitati sa o faceti. Nu veti regreta. Pana atunci, incercati reteta mea, pe aragaz, acasa, in propria bucatarie. Asa va introduceti in atmosfera, macar ca fel de mancare, propriu ciobanilor.