Legume si fructe de toate felurile, formele si culorile, asezate in gramada, direct pe tarabe sau prin cosuri, umplu pietele. Prin market nu prea se mai inghesuie lumea, doar acei care stau mult prea rau cu timpul liber, mult prea bine cu finantele sau pur si simplu din snobism comercial, pai cum altfel poate fi numit gestul de a cumpara rosii turcesti cu 4 lei/ Kg cand piata geme de rosii romanesti cu 1,5 – 2 lei/ Kg sau prune grecesti cu 3 – 4 lei/ Kg cand taranul autohton vinde prune proaspete, bine coapte, direct din cosul sau de rachita, cu 1,5 lei/ Kg. Exemplele in acelasi stil, nenumarate, pot continua.
Interesul politic pentru produsele autohtone ! Producatorii autohtoni se vaita ca pretul este prea mic si nu le acopera nici macar cheltuielile. Politicienii se intrec in promisiuni ca vor face platforme/ centre de colectare legume si fructe, silozuri pentru cereale, etc. (cand oare ? o enigma) ca si cum cele vechi, de pe vremea lui Ceasca, in prezent disparute in furia retrocedarilor fara gandire economica, nu erau bune. Este greu sa-i convingi astazi, pe tarani, sa se asocieze, increderea in “asociati” nefiind chiar un sport national. Nici subventiile primite de la stat, pentru asociatiile taranesti, nu ii indeamna pe tarani, sa faca pasul spre asociere. Primarii se ocupa cu constructia de sali de sport in poiene si de terenuri de tenis in mijlocul campului, ca doar de aia sunt banii in bugetul local, pentru a fi cheltuiti oricum, prin firmele agreate de edili, nu in folosul localnicilor.
Despre comertul din piete ! Comerciantii, deghizati in tarani autohtoni (peste 80 % din cei care vand in piata) degeaba pun preturi mari la legumele si fructele de import, mai frumoase si toate de aceeasi marime, dar gustoase ioc. Nici macar afisul cu “marfa romaneasca” nu mai pacaleste pe nimeni. Rareori mai vezi cate o fatuca, cumparand un Kg de rosii mari, rotunde, cu codita verde pastrata de decor. Totusi comerciantii se descurca in continuare, cumparand la jumatate de pret toata marfa (la gramada), adusa de tarani, la prima ora, cand se deschide piata, marfa pe care o vand ulterior la Kg sau la bucata, dar si la suprapret. Nimeni nu vede, ca doar noi cumparatorii de rand, nu om avea pretentia ca inspectorii primariei/ inspectorii pietei, sa se scoale la 5 dimineata (ei vin la program, la ora 8, ca tot romanul care se respecta) cand se fac “tranzactiile”. Si cum altfel ar mai pleca spre seara, inspectorii pietei, cu sarsanalele pline, obositi de atatea chitante de 20 lei/ taraba/ zi in piata, taiate acestor comercianti care se autointituleaza producatori locali ? De unde stiu ? Pai daca stau astfel de vanzatori, in bloc cu mine si in balcon au ghivece cu rozmarin si cimbru, nu tarina in camp, cu pepeni, rosii, castraveti sau vinete ? In plus, cand ma scol pe la ora 5 dimineata, sa beau apa, ii vad pe geam, pe acesti vecini “inventivi”, privatizati (dar fara firma inregistrata la Registrul comertului si la fisc), cum se tocmesc cu taranii, pentru achizitionarea produselor acestora.
Gata cu politica culinara ! Nu pledoaria mea, de mai sus, este scopul in sine al acestui articol. M-a luat apa pe sus, gata sa ma inec de indignare (ca asa-i romanul, protesteaza, dar nu il aude nimeni) si am scris ce aveam de spus, cu speranta ca vor citi cat mai multi dintre cei care nu stiau aceste “amanunte comerciale”, specific ramanesti, ca parte a politicii dambovitene, unice in felul ei.
Ingrediente de trebuinta in reteta: Dovlecei nu prea mari, proaspeti (sa broboneasca apa din ei, pe taietura, atunci cand ii imparti in felii), branza dulce de vaca, branza telemea de oaie, oua, marar verde, smantana grasa cumparata de la precupete, unt proaspat cumparat de la ciobani din piata, sare grunjoasa, piper boabe.
Dovleceii se spala si se sterg cu hartie absorbanta. Se taie cotoarele. Dovleceii tineri nu se curata de coaja, acolo sunt toate vitaminele.
Dovleceii taiati pe jumatate, se scobesc cu o lingura, de partea cu seminte, care nu se arunca. Se poate folosi impreuna cu alti dovlecei intregi, pentru o delicioasa ciorba de dovlecei sau pentru sos la o mancare de dovlecei.
Umplutura pentru dovlecei se face din branza telemea de oaie, sarata, branza dulce, de vaca, oua de gaina, proaspete, cu galbenusul portocaliu, cumparate de la precupete, din piata, smantana grasa, cumparata tot de la precupete, din piata, marar verde, tocat marunt, piper boabe, proaspat macinat.
Mici secrete culinare ! Daca branza de oaie, nu este prea sarata, se adauga un praf de sare grunjoasa. Daca smantana nu este destul de grasa, se pune si o lingura de unt proaspat, cumparat de la ciobani, tot din piata.
Ingredientele retetei sunt gata pregatite.
Umplutura se amesteca cu o lingura, pana se omogenizeaza bine si devine pastoasa.
Scobitura de la jumatatile de dovlecei se umple cu amestecul de branza, ou, smantana, marar verde.
Dovleceii se aseaza intr-o tava de copt si se introduce tava in cuptorul incins al aragazului, la foc potrivit.
Numai pentru profesionistii culinari ! Gurmanzii profesionisti nu vor regreta daca peste umplutura dovleceilor se pun bucatele de unt proaspat, pentru o savoare deosebita. Gurmetii in devenire vor incerca savori speciale, ungand umplutura dovleceilor cu ou batut si presarand cateva firisoare de cascaval afumat si/ sau putin pesmet, pentru o umplutura crocanta deasupra si unsuroasa la interior.
Coptul preparatului dureaza 15-20 de minute, timp in care se supravegheaza cuptorul aragazului, pentru ca gospodina(ul) sa nu dea rateuri si umplutura sa se arda deasupra.
Preparatul se lasa sa se odihneasca timp de 5 minute, perioada in care umplutura se strange si devine densa.
Preparatul se serveste cald, cu smantana deasupra, numai pentru cei care doresc preparatul mai unsuros.
O rosie atunci scoasa din frigider, aburinda, taiata felii, alaturi de dovlecel, in farfurie, se preteaza de minune cu dovlecelul umplut cu branza, cald. Un pahar de vin alb, rece, sec sau o bere neagra, rece, nu poate lipsi.
Pofta buna voi frati gurmanzi si voi frati gurmeti de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Nu ezitati sa folositi in retetele voastre ingrediente de calitate, autohtone, cat mai proaspete. Uneori sunt mai scumpe, dar nu este o regula general valabila. Calitatea deosebita a ingredientelor folosite, duce si la obtinerea unor preparate de calitate, gustoase si nu in ultimul rand, aspectoase.
astazi o voi incerca !