Astazi, sursele de inspiratie pot fi practic, inepuizabile. Televiziunile au o multime de emisiuni, in care sefi bucatari, vestiti, isi prezinta retetele, care mai de care mai sofisticate, rareori pregatind produse traditionale romanesti si atunci, cand intr-un final se hotarasc sa prepare si ceva stramosesc, gospodinele nu mai recunosc retetele pe care le fac in propria bucatarile de ani de zile.
Prin librarii si pe tarabe, pe langa cele cateva manuale culinare cu retete romanesti din mosi stramosi, gasesti o multitudine de brosuri, reviste si carti, scrise de actualii sefi bucatari, dar si multe traduceri din retetarul lumii. Nu mai stiu gospodinele incotro sa se orienteze atunci cand vor sa le faca o bucurie culinara consoartei(ului) si/ sau copiilor. De initiativa proprie in bucatarie, aproape ca s-a uitat ca ar putea fi o oportunitate a tinerelor gospodine.
Promisiunile facute mie de rude, care detin retete vechi, de-ale noastre, mostenite de la parinti si bunici incep sa se materializeze, cu greu, este adevarat. Am intrat in posesia unui calendar culinar de pe la 1936-1938, pastrat cu sfintenie de soacra mea si descoperit de sotia mea si surorile ei printre niste hartii neumblate de zeci de ani.
Acest calendar este scos dintr-un almanah al vremii, plin de reclame care mai de care mai atragatoare. Produsele prezentate fac parte din oferta vremii pentru femei, in special.
Calendarul culinar doreste sa vina in ajutorul tinerelor gospodine, cu retete pe luni, o oferta destul de bogata, cu de toate – ciorbe, salate, supe, creme, tocanite, fripturi din toate felurile de carne, preparate din peste, racituri/ aperitive, paste fainoase, dulciuri, etc.
In timp, mi-am propus sa experimenteze cateva retete din acest calendar culinar, in functie de ingredientele folosite in retetele originale, ingrediente pe care sa le pot aproviziona.
In calendarul culinar, nici nu se putea sa nu se tina cont de zilele cu post religios din calendarul ortodox, motiv pentru care sunt prezentate multe retete de post.
In timp ce scriam, mi-am amintit de anii cand copii nostri erau mici si sotia statea acasa cu ei. Printre lecturile preferate erau niste almanahuri culinare (cumparate de mine, pe sub mana, dupa lungi insistente si intrebari puse pe la chioscurile de ziare, unde tarabagii le pastrau sub tejghea, cu mare grija; numai asa putand face un ban in plus) care se publicau anual (ar trebui sa detin vreo 3-4), in care comentariile pe marginea retetelor erau deliciul celor mici. Pe unde or fi aceste „bogatii culinare”, cu siguranta jerpelite de atata citit si rasfoit ?! Gata, m-am hotarat, caut prin bibliotecile din casa, prin sertare si rafturi, in toata casa. Am totusi o vaga idee pe unde ar putea fi.