Cum apar rosiile romanesti pe piata, imi amintesc ca in ultimul borcan cu porcarele (carnati si carne afumata, puse in untura de porc, la Craciun) au mai ramas cateva bucati de carnat si de carne afumata, suficiente pentru o omleta.
Din titlu, rezulta ingredientele de trebuita in reteta: carnati si carne afumata, oua de gaina, proaspete, cumparate de la precupete, ceva cascaval sau telemea de oaie, ceapa, usturoi, marar verde.
Porcarelele se scot din borcan, se portioneaza ca pentru o imbucatura si se incalzesc intr-o tigaie, in untura de porc in care au fost pastrate.
Pentru un gust mai deosebit se calesc impreuna cu carnea si carnatii, cateva rondele de ceapa si/ sau praz, cateva feliute de usturoi si 3-4 feliute de ciuperci. Se presara piper boabe, proaspat macinat, dupa gust. Sare, au destula porcarelele.
Se bat cu telul sau cu furculita 2-3 oua de gaina. Se adauga marar verde tocat marunt.
Mic secret culinar ! Pentru ca oul batut sa fie mai pufos, se adauga 2-3 linguri de lapte dulce si o lingura de smantana. Cei care zic sa pui praf de copt sau bicarbonat, nu sunt bucatari de meserie, doar impostori. 🙁 🙂
Se zice ! Ouale de rata nu se folosesc in prajituri si nu se consuma prajite. Ca sa fiu sincer, nu stiu precis, de ce. Se pare ca este vorba, de ceva legat de albus, care prin prajire devine toxic (!?). 🙂
Este adevarat ca am folosit, uneori, in omlete, oua de rata, dar amestecate cu oua de gaina. Nu mi s-a parut a fi consumat nimic toxic. 🙂 Or fi stiind ceva si medicii acestia, care proclama ouale de rata, ca fiind toxice, daca sunt consumate prajite.
Zvon neconfirmat ! Cand eram copil, imi amintesc, ca noi aveam rate si gaste, care mergeau la raul din apropierea gospodariei. Consumam oua de rata, fierte, destul de des. Copii fiind, ne speriam intre noi. Multi copii se jurau, ca pe marginea raului, ratele se “tavaleau” cu serpii de apa. Eu unul, nu am vazut minunea. 8)
Pentru intensificarea aromelor se macina piper boabe in oul batut.
Oul batut se rastoarna peste porcarele. Omleta se prajeste pe ambele fete, la foc potrivit.
Secretul bucatarului amator, deja patit ! Ca sa iasa omleta aratoasa merita incercat sa rastorni omleta fara sa o rupi. Cum ? Cu siguranta, numai prin incercari repetate, dar cu un oarece risc de arsuri termice pe maini, respectiv de scapare omleta pe jos, pe parchetul din bucatarie (ulterior cu ceva sunetele ascutite din partea consoartei). 🙁
Operatia descrisa in continuare nu este recomandata “stangacilor” culinari. 😛 Iei un capac plat, solid, din inox, cu un diametru mai mare decat gura tigaii. Pui capacul peste tigaie, iei tigaia de foc cu o mana, tii apasat capacul pe tigaie, cu cealalta mana si rastorni tigaia pe capac, fara a ezita niciun moment, sa scazi presiunea de apasare pe capac. Pui tigaia goala pe foc, prelingi omleta de pe capac, in tigaie si continui prajirea omletei si pe cealalta fata. Victorie ! Doar, daca ai reusit fara incidente deosebite. 😛
Numai pentru gurmanzii declarati ! Cat timp omleta este fierbinte, se rade putin cascaval afumat, deasupra si se asteapta 2 minute sa se topeasca cascavalul. Nu ai cascaval, merge si cu branza telemea de oaie, rasa.
Preparatul este un mic dejun copios, dar poate fi si un pranz indestulator sau o cina tarzie, cand sosit in cele din urma, de la serviciu sau din delegatie, deschizi usa frigiderului si nu gasesti inauntru decat oua si borcanul cu afumatura.
Omleta se serveste cu muraturi de sezon sau cu salata de sezon (rosii, castraveti, ardei gras, ceapa).
La pranz sau la cina, la aceasta omleta merge de minune un pahar de bere blonda, nu prea rece.
Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni oriunde va veti afla pe mapamond ! Carnati si carne afumata se pot cumpara si din market, dar si din magazinele bio. Eu continui sa fiu sigur, ca porcarelele pregatite in casa, de mine, la Craciun, nu se compara la gust si ca savoare, cu cele cumparate din magazin. Cele facute de mine sunt mai bune. De altfel, este munca ta, retata ta, dupa gustul tau. Acest lucru conteaza enorm.
Ouăle de raţă nu sunt comercializate şi nici utilizate în alimentaţia publică pentru că au coaja foarte poroasă şi deci sunt mult mai vulnerabile contaminării cu microbi, viruşi & bacterii (unele fiind nasoale cum ar fi ecoli).
Şi bunica mea avea raţe şi le mâncam ouăle fără probleme 🙂 Ştiam că sunt proaspete. Dar, nu aş cumpăra de la altcineva.
Felicitări pentru blog! Azi l-am descoperit şi am petrecut câteva ore “răsfoind” reţelete. Am să vă urmăresc!