Pe vremea bunicilor si a parintilor nostrii nu aparusera la ei, in oraselul de provincie, nici market-urile si nici mall-urile. Erau la putere cateva magazine stradale (La Teieru sau La Leana de la alimentara din colt), asa zisele magazine universale sau mai catre vremile actuale, alimentarile din centrul orasului (La complex sau La Magazinul universal), de unde batranii nostri se aprovizionau cu ulei, zahar, faina, sare si rareori cu carne sau cu peste (acestea fiind comercializate din poarta in poarta de catre cei care le cumparau, la randul lor, direct de la taranii din imprejurimi sau de la pescarii profesionisti de la Dunare si/ sau din Delta Dunarii). Ca sursa de aprovizionare a orasenilor mai era targul de saptamana – sambata (traditie pastrata pana azi), in care producatorii veneau cu de toate: legume, fructe, pasari si animale (netaiate), oua, lactate si branzeturi de toate felurile, cereale. Si cele necesare gospodariilor (de la hamuri pentru cai si bracinare ciobanesti pana la cosuri de nuiele sau maturi, cozi de unelte, curse pentru prins animale salbatice, lana netoarsa, etc.) erau prezente pe tarabe.
Este adevarat, nici astazi nu sunt prezente decat niste minimarket-uri mai acatari, aparute in fostele locatii, usor „dichisite” (sa dea bine la privit) dupa siruri intregi de „privatizari” cu cantec. Oraselul copilariei mele, care a avut o scurta perioada de prosperitate, prin anii ’70-’80 cand inca se mai extragea carbune prin judet, este astazi doar o oaza de liniste apasatoare (uneori „pangarita” de melodii plangarete si stridente care se revarsa de prin curti sau de prin crasmele aparute ca ciupercile dupa ploaie). „Evenimentele” care se petrec (destul de rar) sunt cunoscute in scurt timp de toti cei cca. 6.000 de locuitori permanenti (cu satele din jur, cu tot). Mica industrie (fabrica de textile, fabrica de tesaturi, fabrica de branzaturi, brutaria, etc.) au dat faliment si s-au inchis, iar cladirile parasite si utilajele zac ruginite si azi in ploaie, daca nu au putut fi dezmembrate complet si vandute la fier vechi.
Doar olaritul incearca sa se mentina pe linia de plutire, desi olaritul local este concurat (nefiresc, in opinia mea) in magazinele cu vanzare, de cel din alte zone geografice ale tarii si de nelipsitele „chinezarii”. Ceva pensiuni (probabil, rentabile, intr-un viitor nedefinit) aparute in ultimii ani incearca sa schimbe fata oraselului de provincie, declarat intre timp zona turistica (pana acum, doar cu numele si cu plancarda de la intrarea in oras). Turistic vorbind, poate fi vorba de o oportunitate neexploatata inca, la capacitatea meritata de o zona cu peisaje minunate si incarcata de traditie, prin imprejurimi.
M-am oprit la aceasta reteta, mostenita de la mama, deoarece bunica si mama cresteau in curte pasari, iar ficatul de pasare era des utilizat in retetarul familiei.
Ingrediente de trebuinta in reteta: ficat de curcan, ceapa, praz, ardei gras, usturoi, vin rosu, sunca afumata, untura de pasare, sare grunjoasa, piper boabe, castraveti in otet.
Ficatul de curcan se curata de pielite si se spala sub cateva jeturi de apa rece. Se lasa la scurs intr-o sita.
Ceapa si prazul se taie rondele subtiri. Sunca afumata se taie felii subtiri. Se indeparteaza soriciul care poate fi tare.
Se unge un vas termorezistent, cu untura de pasare.
La fundul vasului se aseza un strat cu rondele de ceapa, praz si ardei gras.
Deasupra legumelor se pun ficateii de curcan, straturi cu bucati intregi si felii de sunca afumata. Deasupra, ca ultim strat, se pun felii subtiri de sunca afumata.
Ultimul strat din vasul termorezistent este format din legume (ceapa, praz, ardei gras) si deasupra untura de pasare.
Vasul termorezistent se acopera cu hartie de copt, udata sub jet de apa rece, stoarsa.
De ce se acopera vasul cu hartie de copt umezita ? Procedand astfel, ingredientele utilizate in reteta se vor coace, inabusite, in aburul degajat din apa continuta in legume, apa eliberata in urma cresterii temperaturii din vasul termorezistent.
Vasul termorezistent se introduce in cuptorul incins al aragazului, la foc moderat, pentru cca. 2 ore.
Intr-un vas se pun la macerat catei de usturoi, in vin rosu, din struguri.
Ingredientele din vasul termorezistent, gata coapte, impreuna cu vinul rosu si usturoiul macerat, se pun in blender si se mixeaza pana se obtine o pasta fina.
Se asezoneaz dupa gust cu sare grunjoasa (atentie ! sunca afumata poate avea sare destula) si piper boabe proaspat macinat.
Alternativa ! Celelalte ingrediente din reteta pot fi puse impreuna cu vinul si usturoiul macerat, la cuptor. In acest caz, preparatul va avea un gust de vanat, posibil agreat de catre gurmetii profesionisti, dar nu la fel de apreciat de catre tinerii invatacei in ale bucatarelilor, neobisnuiti cu arome puternice. Procedand astfel, este posibil ca pateul obtinut sa fie putin cam „lung”, in functie de cantitatea de vin adaugata in compozitie.
Pateul gata pregatit se poate pastra, pentru cateva luni, in cutiute din plastic alimentar, la congelator.
Pateul din ficat de curcan se serveste ca aperitiv, pe felii din paine prajita, cu felii subtiri de castraveti in otet cum fac eu, deasupra.
Ca la orice aperitiv, se poate servi o ceasca cu tuica fiarta, ca tot bate la usa, sezonul rece.
Pofta buna voi frati gurmanzi si voi frati gurmeti de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Retele batranilor nostri cautau sa diversifice maniurile. Mai tarziu, au aparut in magazine conservele, inclusiv pateurile din ficat de porc sau ficat de pasare. Am servit din toate felurile, dar pateu cum facea mama mea, trebuie sa recunosc, nu am reusit sa pregatesc niciodata.