In apropierea sarbatorilor de iarna imi amintesc tot felul de retete facute de-alungul anilor, multe dintre ele uitate prin retetarul familiei (depozitat pe net), unele cu poze mai vechi, usor tremurate (apanajul incepatorului), altele cu poze mai noi, mai aratoase, datorita aparatului foto mai performant, dar si mainii mai sigure a pozarului.
Nimeni nu s-a nascut invatat ! Cine a spus (!?) ca experienta nu conteaza, s-a inselat. In orice domeniu de activitate, cred ca repetitia este mama invatarii si atunci nu vad de ce nu ar fi si la pozat ? Unghiuri noi in obiectivul aparatului, lumina venita diferit, automatisme capatate, mai citind, mai potrivind, etc. Toate conteaza. 😛
Astazi am redescoperit o reteta mai veche pe care o voi introduce in meniul de Craciun din acest an. Cred ca merita atentia tuturor gurmanzilor profesionisti, pentru a o solicita bucatarului de serviciu. O reteta simpla, rapida si cine nu ma crede ca este un preparat deosebit, nu are decat sa o incerce si sa ma contrazica, cu argumente solide, daca le va avea. 😀
Exista un avantaj al acestei retete ! Preparatul, servit cu garnitura, poate fi felul pus pe masa festiva din ziua de Craciun, imediat dupa ciorba de afumatura si sarmale din carne de curcan, impreuna pe acelasi platou sau separat de friptura din carne de porc. Fara garnitura, preparatul poate fi servit ca aperitiv cald, langa eternul aperitiv rece servit de Craciun, din porcarele pentru iarna (toba, caltabos, lebar, sorici, sunca afumata, jumari, carnati afumati, etc.), consacrata piftie de curcan si nelipsita tuica fiarta. 😕
A nu se uita de catre cel responsabil cu aranjatul mesei ! Langa acest aperitiv combinat sa se aseze la indemana pofticiosilor, o farfurioara cu ceapa si catei de usturoi, borcanelul cu mustar si borcanelul cu hrean proaspat ras, dichisit cu putin zahar si stropit cu un amestec din otet de mere si apa rece. 😛
Ingrediente de trebuinta in reteta: piept de curcan, ciuperci proaspete, costita afumata/ bacon, cascaval afumat, carnaciori afumati, ceapa, usturoi, ulei de floarea soarelui, sare grunjoasa, piper boabe, cimbru uscat.
Pieptul de curcan se portioneaza in bucati potrivite ca marime si se fac „buzunare” in carnea macra, folosind un cutit bine ascutit.
Carnatii taiati bucati potrivite ca marime, ciupercile feliate subtire, ceapa taiata rondele si cateii de usturoi feliati subtire, se calesc in ulei de floarea soarelui.
Se asezoneaza cu sare grunjoasa (foarte putina, doar atata pentru a se muia ciupercile si ceapa, afumatura avand suficienta sare), piper boabe proaspat macinat si cimbru uscat.
„Buzunarele” din piept de curcan se umplu cu felii de sunca afumata/ bacon, ingredientele calite si felii de cascaval afumat.
„Buzunarele” din piept de curcan umplute cu ingrediente, se prind cu scobitori metalice si se perpelesc la foc iute, in ulei de floarea soarelui, cat sa prinda o crusta aurie care sa retina mustul carnii la interior.
„Buzunarele” din piept de curcan, se asezoneaza cu sare grunjoasa, piper boabe proaspat macinat si cimbru uscat.
„Buzunarele” perpelite se pun intr-o tava de inox, se stropesc din belsug cu vin alb, sec si se introduc in cuptorul incins al aragazului, la foc potrivit, pentru 40 de minute.
Pentru un gust deosebit ! Spre sfarsitul frigerii, se scote tava din cuptor si se stropeste carnea cu cateva picaturi de coniac. 😀
Atentie pentru cei la care cuptorul „frige” puternic ! Daca aveti cuptor care arde si frige si nu are gura sa strige 🙁 „buzunarele” din piept de curcan se protejeaza cu o folie din hartie de copt, muiata in apa rece si stoarsa, care se scoate in ultimele 10 minute ale coacerii, pentru ca preparatul sa se arameasca.
Preparatul scos din cuptor se acopera cu hartia de copt si se lasa sa se „odihneasca” pentru a redeveni mustos.
Daca se serveste cald, cu garnitura, sosul este un ingredient care face toti banii. Gurmanzii profesionisti care vor muia cu incredere in sos, cu paine calda, abia scoasa din cuptor, ma vor pomeni cu siguranta. 😛
Va merge o salata de sfecla rosie, cu hrean proaspat ras.
Nu poate lipsi un pahar din vinul casei rosu din struguri.
Servit ca aperitiv cald, preparatul se feliaza subtire, cu un cutit bine ascutit.
Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Daca nu ati intocmit pana acum lista cu bunatati pentru sarbatorile de iarna, pe care intentionati sa le preparati, nu ma supar daca veti include in lista si acest preparat. Nu veti regreta.