Multe gospodine ocolesc carnea de vita cand este vorba sa faca o friptura la cuptor sau la tigaie, pe motiv ca va iesi tare.

Adevarat si nu prea ! In general, carnea de vita batrana se prepara cu rezultate bune, prin fierbere. Cel mai bun rasol iese din carne de vitel sau carne de vita, fiarta, la oala de presiune. Carnea de vitel (adica acea carne de un rosu sangeriu, nu cea pe care pune comerciantul, afisul    😛   ) se prepara cu rezultate bune si la tigaie (prajita la foc potrivit si stropita cu putin vin alb, sec sau cu coniac) si la cuptor (rulada, umpluta cu te miri ce).

Reteta de astazi garanteaza o reusita preparare a carnii de vitel, dar si pe cea de vita (daca ai rabdare si nu-ti este prea foame, pana se face moale, usor de taiat cu cutitul si se vede textura) si obtinerea unei fripturi savuroase.

Se foloseste (de preferat) pulpa de vitel, vrabioara sau muschi. Nici cotletul nu este rau.

Secretul cumparatorului ! Cand intri in macelarie, ochesti o bucata de vrabioara de 1,5-2 Kg sau o bucata de pulpa de aceeasi greutate sau un muschiulet (de minim 0,6 Kg si maxim – cat te tine punga, pentru ca are pretul prohibitiv – cca. 50 lei/ Kg   🙁   ) sau o bucata de muschi de cca. 1 Kg.

Carnea se curata de pielite si de tendoane (“uitate” intentionat sau nu de catre macelar, la “cererea” comerciantului, ca sa atarne ceva mai greu la cantar, ca si cum pretul nu ar fi destul de consistent    🙁   ), se spala in jet de apa rece si se tamponeaza cu o carpa alba, curata.

Se incinge ulei de floarea soarelui intr-o cratita cu fundul gros sau intr-o tigaie adanca, din inox, cu fundul gros. Bucata de carne se prajeste la foc iute, cate 2 minute, pe fiecare fata, pana capata o crusta aramie.

Secretul bucatarului ! Inainte de a intoarce carnea, pe alta fata, se presara sare grunjoasa si piper, proaspat macinate, cimbru uscat, pe fata pe care vei intoarce carnea.

Cel mai mare secret ! Cand intorci carnea, sa nu o intepi, pentru ca iese “mustul” si se va intari. Nu te opinti sa desprinzi carnea de fundul cratitei, ai rabdare pana se desprinde usor, atunci cand este deja facuta o pojghita aramie, pe suprafata carnii. Foloseste un cleste din inox sau din lemn, impreuna cu o lopatica din inox sau din lemn. Gospodinele care inteapa carnea, cand o intorc in cratita, nu trebuie sa se mire, ca friptura le va iesi tare.    8)

Nu le credeti pe gospodine daca se vaita ca au respectat intocmai reteta si totusi friptura a iesit tare.    😛

Cand intorci carnea pentru prajire pe ultima fata, adaugi in grasime 2 fire de ceapa verde, 1 ceapa alba, intreaga, cateva boabe de piper, 1 crenguta de rozmarin verde, 1 crenguta de cimbru verde, 2 foi de dafin, 2 catei de usturoi, cateva feliute de ardei iute.

Faci un amestec 1:1 din apa rece si vin rosu, intr-o cana si torni lichidul peste carnea incinsa.

Mic secret, esential insa ! Daca nu ai avut vin din struguri, rosu, dulce sau vin dulce din fructe de padure, nu este gresit daca pui o lingurita de miere sau de zahar, in amestecul vin-apa si amesteci pana se dizolva.

Pazea ! Turnarea lichidului se face cu grija, sa se prelinga, pe carnea incinsa, pentru a se incalzi lichidul, repede si in acelasi timp pentru a feri bucatarul de picaturile de lichid firbinte care i-ar putea pavoaza mainile si fata.   😕

Adaugi in lichidul care deja fierbe cu spume, un paharel de tuica din prune. Tuica va fragezi si mai mult carnea.

Pui 2 morcovi in lichid, reduci focul la potrivit, pui capacul pe cratita si te inarmezi cu rabdare.    😛    Carnea va fierbe in suc propriu, vin si rachiu vreo 3 ore, pana ce varful cutitului intra usor, pana in mijlocul bucatoiului de carne.

Nu uita ! Cat timp dureaza prepararea carnii poti sa faci orice altceva prin casa, numai sa nu omiti sa mai salti capacul la cratita, din cand in cand, sa nu sece lichidul si sa se prinda carnea de cratita. Daca este cazul, adaugi niste apa fiarta si racita, calduta (pe care trebuie sa o ai pregatita, mereu, pentru orice eventualitate).

Cand carnea s-a patruns suficient, se scoate pe un platou sau pe o tava si se acopera cu o foaie de staniol, sa redevina mustoasa. In acest timp, pui in sosul de la friptura, cartofi intregi si ciuperci albe, intregi. Sosul trebuie sa scada suficient de mult, pana se ingroase, in timp ce se fac cartofii si ciupercile (cca. 15 minute).

De retinut ! Nu puneti faina de grau sau amidon pentru ingrosarea sosului, ii strica gustul.

Friptura se feliaza si se serveste cu garnitura de cartofi si morcovi fierti. Se presara patrunjel verde tocat fin. Peste bucatile de friptura se pune sosul, in care s-a fiert carnea.

Daca mai gasiti prin camara gogosari si castraveti in otet, pusi asta toamna, friptura va fi nemaipomenit de savuroasa. Mirosul de carne bine preparata si de condimente va iesi in evidenta, mai ales cand se taie friptura si se pune pe platou in mijlocul mesei sau direct in farfuria mesenilor. Nu credeti ? Treceti cu nasul pe deasupra farfuriei si inspirati adanc. Sigur ii veti crede pe vecini, care a doua zi va vor intreba daca au venit copii acasa.   😉

Friptura se poate servi cu o salata de castraveti, cu usturoi si marar verde, ulei de masline, otet de mere, sare si piper.

 Am uitat ceva ? Un pahar de vin rosu demisec va face festinul complet.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Incercati orice reteta vi se pare interesanta si pe gustul vostru, experimentati, fiti activi si creativi permanent, din punct de vedere culinar. Numai asa au aparut retete deosebite, in bucataria oricarui popor. Retetele se transmit din generatie in generatie, fiecare discipol bucatar, adaugand sau schimband cate ceva, dupa gustul fiecaruia sau pur si simplu din curiozitate.