Ploile din aceasta primavara-vara, au fost bucuria culegatorilor de ciuperci, dar si a angrosistilor de ciuperci, care valorifica la italieni tone de ciuperci, adunate en gross de la familiile nevoiase de romi, care stau cu cosurile pline pe margine soselei, la liziera padurilor. Vine furgoneta, se opreste in fata culegatorilor si se aduna totul in niste cosuri mari, angrosistul plateste preturi minime si masina pleaca mai departe, la urmatorul grup de culegatori. Tot asa de cateva ori pe zi.
Munca trebuie platita ! Nu este usor, pentru nimeni, sa aduca cosurile pline cu ciuperci (10-15 Kg/ cos, cutie, etc.), in fiecare mana si de multe ori chiar pe cap, coborand prin padure, de cateva ori pe zi, 4-5 Km/ fiecare drum.
Mai opreste la marginea drumului, cate o masina mica, soferul se targuieste cu culegatorii si cumpara, pe ales, la pret cel putin dublu, fata de cel oferit de angrosist, cel mult 2-3 Kg de manatarci sau de bureti iuti laptosi.
Culegere ciuperci sau cumparare !? Personal, rareori cumpar ciuperci de padure, de obicei mi le culeg singur. Ciuperci de crescatorie cumpar doar in anii in care nu am suficiente conserve facute de mine sau pachete cu ciuparci oparite, puse la congelator. Ciupercile pe care nu le gasesc singur si stiu ca sunt rare, dar de o calitate deosebita, le cumpar uneori si le conserv in saramura si/ sau in otet.
Barba caprei (opintici, buretii veveritei, topmagel, burete de conopida, creasta cocosului, margean, cretisoara, bureti creti, melosel, etc.) este una din ciupercile deosebite, care se prezinta sub forma a 3 varietati ale familiei Clavariaceae. Cipercile masive, de 10-20 cm diametru si 7-15 cm inaltime, au un trunchi alb, cand sunt tinere, care cu varsta devine galben-carnos, tare, cu ramuri bogat ramificate, cilindrice, drepte sau indoite, carnoase, fragile, galbui, care se divid in ramuri mai mici, scurte, obtuze, cu extremitati de culoare roz sau rosu purpuriu, asemanatoare unor corali. Cresc izolate, in paduri de conifere si paduri de foioase, rareori formand hore de vrajitoare, de obicei in jurul arborilor. Carnea ciupercii este alba, tare, cu miros placut de fructe si gust dulce, fiind comestibila, mai ales in stadiu tanar.
Adevarat deliciu culinar ! Barba caprei este deosebit de gustoasa, preparata proaspata (oparita 5 minute in apa clocotita sau chiar neoparita, cruda), in aluat de clatite, prajita in ulei incins. Cand o sa achizitionez o noua ciuperca sau daca o sa am norocul, sa o gasesc singur, in padure, nu voi mai uita sa fac si pozele de rigoare.

Ingrediente de trebuinta in reteta: ciuperci, otet alimentar (de fermentatie, din vin alb, de struguri, otet de 9 grade), sare grunjoasa, foi de dafin, boabe de piper, catei de usturoi, codite de patrunjel si/ sau codite de marar, lamaie, apa rece (de preferat, de izvor).

Fiind culeasa din apropierea unei „capite” unde se pregatea mangal, facuta de rudari pentru arderea cioturilor de copaci in vederea pregatirii mangalului, ciuperca destul de mare (nu neaparat foarte tanara, motiv pentru care am si preferat, sa o conserv) a fost usor colorata spre maroniu, de fum.
Ciuperca bine spalata sub cateva jeturi de apa rece, se pune la fiert (intreaga sau rupta/ taiata in bucati mari), intr-o oala suficient de incapatoare, cu apa clocotita, in care s-a pus sare grunjoasa si zeama de lamaie (pentru albirea ciupercii).
Nu este nicio greseala ! Anterior oparirii, pentru albire, ciuperca poate fi tinuta 1-2 ore in apa rece, in care s-a pus mai multa zeama de lamaie.

Ciuperca se opareste 15-20 de minute, la foc potrivit, intr-o fierbere constanta.
Cum scapam de urmele de nisip, frunze, etc. ? Ciuperca se scoate din oala in care a fiert, folosind o spumiera. Asfel, nisipul si urmele de frunze raman pe fundul oalei, in apa in care au fiert ciupercile.
Ciuperca se lasa la scurs intr-o sita.

Variante de lucru ! Daca ciuperca se va consuma in urmatoarele 2-3 luni, bucatile scurse, se pot cali 2-3 minute, in putin ulei de floarea soarelui, inainte de a se adauga otetul pregatit in amestec cu apa. In timp, uleiul poate sa rancezeasca chiar daca ciuperca este conservata in otet si preparatul isi pierde din calitate.
Se pregateste un amestec de otet alimentar (din vin alb, de 9 grade)-apa rece, in proportie de 1:3. Se adauga o lingurita de sare grunjoasa si o lingurita de zahar tos (optional). Se da in clocot si se lasa amestecul de conservare, 5 minute, sa se racoreasca.

Ciupercile se aseaza in borcane impreuna cu catei de usturoi, verdeata cu codite cu tot (patrunjel si/ sau marar), boabe de piper, foi de dafin.
Nu uitati ! Pentru a nu se sparge borcanul, la adaugarea otetului fierbinte, sub borcan se aseaza o lama de cutit.
Amestecul de otet se adauga fierbinte, peste ciuperci, in borcane. Borcanele se capacesc cu capace etanse, dupa ce se agita borcanul prin rasucire, pentru a se scoate aerul. Borcanele se intorc cu fundul in sus, pentru 15-20 de minute, pentru o etansare rapida si reusita.

Cat de mare sa fie borcanul pentru conservare ? Pentru pastrarea calitatii preparatului, borcanele care se desfac trebuie consumate, de preferat, la o singura masa. Exista riscul oxidarii ciupercii si a colorarii acesteia.
Exista un secret al pastrarii conservelor din ciuperci ! Borcanele se pastreaza la rece, in camara, balcon, beci, povarna, etc. si ciupercile se pot consuma si dupa 2-3 ani de la conservare.
Barba caprei astfel conservata se poate servi ca salata, la fripturi de porc, mai grase.
Pregatire salata din barba caprei, conservate in otet ! Se deschide capacul borcanului, se scurge lichidul, se clateste continutul sub cateva jeturi de apa rece si se lasa la scurs intr-o sita. Ciuperca conservata si spalata se amesteca apoi cu ulei de masline si se presara verdeata. Usturoiul conservat o data cu ciuperca se poate taia marunt si adauga in salata sau se poate pune usturoi proaspat.
Idee culinara, de nerefuzat, pentru adevaratii gurmeti ! Un dumicat format din mamaliga calda (servita la friptura de porc), muiat mai intai in sosul de la friptura, apoi infipta, in furculita, o bucatica de carne si in final, luate in furculita, cateva firisoare din salata de barba caprei, conservate, poate fi apreciat ca o adevarata delicatesa. Mmm…., ce minunatie !
Pofta buna voi frati gurmanzi si voi frati gurmeti de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Trebuie sa ma repet de fiecare data, cand am ocazia: nu indemn pe nimeni sa isi culeaga singur ciupercile, nici sa cumpere ciuperci din piete sau de pe marginea soselei, daca nu este sigur(a), ca le cunoaste. Un lucru este insa sigur – ciupercile de camp/ ciupercile de padure au un gust incomparabil mai bun (mai delicat, de salbaticie), decat al ciupercilor de crescatorie, cumparate din market. Copiii, batranii si unii adulti pot avea organismul mai sensibil atunci cand consuma ciuperci comestibile (chiar din cele de crescatorie), putand fi expusi la indigestii.
Esti un adevarat maestru, draga colega! Din pacate, noi, aici, la Bucuresti nu prea avem de pe unde sa culegem ciuperci, basca sa le mai si recunoastem prin padure! Imi place, de asemenea, cum scrii!!! Nu am stiut ca ai asa o indemanare la scris!!!
Iti doresc mult succes in continuare si la cat mai multe postari!
Ileana
Multumesc f. mult d-nul Gigi. E prima data cand vad aseamenea ciuperci, ce sa mai zic de modul de pregatire. Dar cu ajutorul dvs. incerc sa le pregatesc. Sper sa-mi iasa. Felicitari pt pricepere.