Caldura mare dom’le, zapuseala chiar. Vantul abia adie, cand si cand. De plouat nici vorba.
Am dat o raita, zilele trecute, asa, mai mult de necaz, prin locurile unde in alti ani, la vremea aceasta, daca ploua normal, prin mai-august, acuma ar fi trebuit sa gasesc ciuperci albe, nane, bureti de fag si chiar manatarci. Ce am gasit ? Iarba uscata, pamant crapat, pomi tristi, cu frunze deja ingalbenite inainte de vreme, pasarele ciripind timid. Ciuperci ioc, parca nu ar fi crescut niciodata asa ceva prin acele locuri. 🙁
Desi nu sunt un fan al ciupercilor de crescatorie, am gasit la un aprozar din piata, niste ciuperci mai mari, alb-maronii, destul de proaspete. Vanzatoarea mi-a soptit enigmatic, ca sunt ciuperci aduse de un popa care are o ciupercarie mica, ca sa-si umple timpul liber, cand nu slujeste in altar. 😛
Ce sa prepar deosebit, sa-mi astampar dorul de ciuperci ? Am facut la repezeala un aperitiv cald, gustos, chiar savuros. Mirosul fin de fum, preluat de ciuperca, din costita afumata, face preparatul sa „imbete” pe oricare gurmand declarat, profesionist sau invatacel. Narile freamata, papilele gustative se aprind. 😀
Ingrediente de trebuinta in reteta: palarii mari de ciuperci albe/ maronii, felii subtiri de costita afumata/ bacon afumat, ulei de masline, branza telemea de oaie, unt proaspat, ceapa uscata, catei de usturoi, patrunjel verde, sare grunjoasa, cimbru uscat, piper boabe, ardei iute/ boia.
Costita afumata este din „productia” proprie, ultimele ramasite din porcarele pentru iarna, pregatite anul trecut la Craciun.
Fiindca a venit vorba, cum pastrez porcarelele atata timp ? Costita afumata si carnatii (mai putin carnea afumata), tinute la fum mai mult timp (2-3 zile in loc de 1-2 zile, timp cat se afuma ceea ce se pastreaza in untura), bine uscate la vant, se invelesc in hartie si se pastreaza in cutia de fructe si legume a frigiderului (nu in aceeasi cutie cu fructe si legume). In timp, costita se usuca si mai tare, sarea iese la suprafata si trebuie stearsa cu o carpa umezita cu un amestec de apa calduta si cateva picaturi de otet din vin, lasata sa se usuce. Apoi se inveleste iarasi in hartie alba, de impachetat. A nu se folosi hartie cerata, deoarece tine umezeala si rancezeste costita/ carnatii/ carnea afumata. 😕 Slanina afumata se pastreaza in pungi din plastic, in congelator. In pungi din plastic, in congelator, se pot pastra si carnati, costita, carnea, toate afumate. Se lasa la decongelat, in frigider, inainte de a fi consumate. Nu isi schimba gustul si pot fi consumate in timp de cca.1 luna de la decongelare.
Cozile ciupercilor, taiate subtire, ceapa taiata rondele si usturoiul feliat subtire se calesc in ulei de masline bine incins, la foc potrivit, pana se moaie ceapa, fara sa se rumeneasca.
Se adauga untul proaspat, care da stralucire ciupercilor, lasandu-l sa se topeasca treptat, cu focul stins sub tigaie.
Se adauga sare grunjoasa (cu mila, gustand mai inatai o feliuta de costita afumanta, care poate fi sarata), piper boabe proaspat macinat si cimbru uscat. Se amesteca cu o lingura de lemn pentru omogenizarea preparatului.
Oarece secret ! Nu este nicio greseala daca se picura niste vin alb, sec sau niste coniac peste ciupercile calite. 😛 Se lasa 2-3 minute, sa se evapore alcoolul, venit in contact cu ciupercile fierbinti. Aroma fructelor se va regasi in preparat.
Pe ciupercile calite se presara patrunjel verde tocat marunt.
Palariile ciupercilor de crescatorie pot fi „periate” cu o pensula din par de cal de firicelele de nisip, nefiind necesara spalarea ciupercilor. Nu acelasi lucru se poate face cu ciupercile de camp, care sunt pline de nisip/ pamant, mai ales daca au fost culese dupa ploaie.
In palariile ciupercilor se pun bucatele de unt proaspat.
Peste unt se adauga umplutura de ciuperci calite. Deasupra umpluturii de ciuperci se pune branza telemea de oaie, rasa pe razatoarea mare.
Ciupercile se invelesc in fasii subtiri de costita afumata, care se fixeaza cu scobitori/ „sabii” din inox (nu e rea deloc gaselnita „ganditorilor” de la Ikea 😀 ).
Ciupercile „infofolite” in fasii subtiri de costita afumata se aseaza intr-o tava din inox, unsa sumar cu ulei de masline sau cu unt topit. Tava se introduce in cuptorul incins al aragazului, la foc potrivit.
Cand costita s-a rumenit si branza telemea de oaie s-a facut ca o pasta, preparatul este gata. Se scoate tava din cuptor si se lasa ciupercile, sa „rasufle” 5 minute, acoperite cu o hartie de copt, timp in care grasimea din costita va intra in ciuperci facandu-le mustoase.
Atentie, s-ar putea sa friga si face basici care ustura ! Se scot „sabiile” din inox (nici vorba de a se pregati vreun duel 😛 ) din ciuperci, folosind o carpa sau manusi de bucatarie. Paza buna trece primejdia rea (zice o veche zicala) !
Preparatul poate fi servit cald, ca aperitiv. Nu uitati de sucul lasat in timpul prepararii. Sucul se picura deasupra preparatului cald.
O cescuta cu tuica de pruna merge de minune, chiar daca afara inca este destul de cald.
Preparatul poate fi servit rece, la cina, impreuna cu o bere rece sau cu un pahar de vin rosu.
Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Nu uitati, a venit timpul pentru a pregati zacusca cu ciuperci si toate celelalte preparate dorite de catre gospodine sa le aiba in camara, pentru iarna. Pe acest blog gasiti retete pentru muraturi taranesti, pentru muraturi asortate in otet si pentru alte preparate delicioase, pentru iarna, din ciuperci si bureti, legume si verdeturi. Sunteti bine veniti, toti cei care doriti sa va inspirati din retetele mele. Gustul deosebit al muraturilor mele este garantat. Nu folosesc conservanti si ingrediente din plicuri aflate pe raft in market.
Multumesc pentru reteta:)suna delicios si interesant,arata deliciossss!o sa incerc si eu,multumesc inca o data!