Creierul si maduvioarele, dar si maruntaiele (rinichi, ficat, inima, splina) sunt neglijate pe nedrept de catre master chef – ii din bucataria romaneasca actuala (o amestecatura de influente straine), chiar as zice ca se desfasoara o campanie impotriva preparatelor din aceste ingrediente principale din bucataria traditionala romaneasca.
Sa ne amintim cu placere ! Citesc de multe ori cu placere din reviste ale vremurilor de mult trecute, descoperite cu multi ani in urma, prin cerdacul casei batranesti a socrului meu, despre retete complet uitate astazi. Imi bucur ochii si parca simt in nari savoarea preparatelor lui Radu Anton Roman citindu-i cartile. Imi sticlesc ochii de placere si imi freamata narile cand citesc comentariile-reteta ale lui Pastorel Teodoreanu. Descopar printre foile ingalbenite de vreme cu retetele bunicii, mamei, soacrei, matusii sotiei mele, unchiului din partea mamei, etc. preparate de mult uitate. 😛
Poate fi de interes ! Mi-am propus sa fac niste poze cu „documentele” amintite, asa cum le-am gasit, pastrate/ puse bine de „stapanul” lor prin rafturi, debarale si alte cotloane. Pozele le voi pune cu placere pe blog intr-o rubrica separata, a „politicii” blogului. Nu voi uita nici de „politia” blogului, indreptata asupra comentariilor nevrednice de a fi citite, de raspuns la acestea asisderea, dar pe care de cele mai multe ori nu le sterg, tocmai pentru a se vedea nimicnicia unor provocatori de profesie, care nefiind bagati in seama de comunitate, arunca cu murdarii ceva timp si in final renunta. 😕
Rostul postarilor mele ! Incerc sa readuc adeseori, in atentia cititorilor blogului meu, unele retete vechi, de cele mai multe ori ajustate de mine, negasind toate ingredientele mentionate sau neintelegand pe deplin rostul unor ingrediente (de obicei condimente), motiv pentru care nu le pun sau modificand cantitatile care mi se par mult prea „ofensive” (de exemplu 50 de oua in cozonac). Este adevarat ca pe acele vremuri, gurile la masa erau multe, munca la camp si in gospodaria din jurul casei era grea, neexistand atea instrumente si aparatura ajutatoare in bucatarie. 😕
Gresesc ? Uneori da, parca lipseste ceva retetei (data urmatoare respect intocmai reteta), de cele mai multe ori nu, deoarece gusturile se schimba o data la 7 ani (dupa cum zice sotia mea) sau altfel spus, nu agreem de exemplu – tarhonul, ardeiul iute in exces, chiar rozmarinul, enibaharul si coriandrul. 😀

Ingrediente de trebuinta in reteta: un pachet din creier de porc congelat, oua de gaina, unt proaspat, lapte/ smantana, cascaval afumat, pesmet, sare grunjoasa, piper boabe.
Se poate folosi si creier proaspat de vitel, oaie, porc. Creierul de porc este destul de mare si se gaseste de obicei intreg. Se pot folosi si maduvioare (foarte rare astazi prin macelarii, fiind greu de scos din oase si procesatorii nu au destul timp pentru astfel de delicatese 🙁 )
Creierul congelat se lasa la decongelat de seara pana dimineata. Nu va speriati de sangele acumulat in urma dezghetarii. 🙁
Bucatile de creier se curata de pielita si se pun la fiert in apa calda cu sare grunjoasa, pentru 10 minute. Creierul curatat si fiert se lasa la scurs intr-o sita.

Se unge cu unt proaspat un vas din sticla termorezistenta.

Vasul se tapeteaza cu pesmet fin.

Ouale de gaina, proaspete, se bat cu telul sau cu o furculita si se amesteca cu smantana grasa si/ sau lapte proaspat fiert (racit), cascaval afumat, ras pe razatoarea mare.

Bucatile de creier fiert, intregi, se pun in vasul din sticla termorezistenta.

Ouale batute se toarna peste creier cat sa-l acopere. Se amesteca usor cu o furculita, pentru ca oul batut sa ajunga si pe fundul vasului, iar bucatile de creier sa stea in lichid. Se asezoneaza cu sare grunjoasa si piper boabe, proaspat macinat (pentru un gust mai intens al condimentului).
Deasupra amestecului lichid se pun bucati de unt proaspat, care vor da stralucire preparatului si il vor face pufos, in amestec cu smantana/ laptele.
Nu-i bai ! Daca smantana este destul de grasa si ai uitat sa cumperi lapte dulce, se poate folosi putina apa rece. Gustul preparatului nu va avea de suferit. 😛
Cine doreste o omleta crocanta, poate presara pesmet deasupra amestecului de oua, smantana, lapte/ apa.

Vasul din sticla termorezistenta se introduce in cuptorul cald al aragazului, la foc potrivit.
Nu pleca din bucatarie ! Preparatul se coace destul de repede. Amestecul lichid se umfla, infasoara creierul si il coace inabusit. Esti curios ? 😛 Urmareste procesul prin geamul cuptorului. Iti va face placere sa vezi cum evolueaza in timp, lichidul bolborosind la inceput si cu timpul preparatul rumenindu-se. Cand untul topit iese pe marginea vasului si culoarea aramie este dominanta, preparatul este gata.

Vasul se scoate din cuptorul aragazului si se lasa sa se raceasca 10 minute, timp in care untul intra in preparat, fragezindu-l.
Preparatul se taie cu un cutit bine ascutit, cand este putin rece si untul absorbit total. Taiat cald, preparatul se „zdrentuieste” si fasonul are de suferit. 😀

Omleta se serveste cu garnitura din piure de cartofi, in care s-a pus putin parmezan si patrunjel verde, tocat mai mare.
O salata de sezon este bine venita (patlagele galbene si rosii, ceapa, usturoi, ardei gras, castraveti, verdeata, ulei de masline, sare grunjoasa, otet de mere si miere).

Un pahar cu bere rece nu poate lipsi.
Preparatul se poate servi si rece, ca sandwich intre 2 bucati de paine, la serviciu, a doua zi.
Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Sper ca nu ati uitat de conservele pentru iarna. Este momentul lor, timpul favorabil mai tine cca. 2 saptamani si prin gradinile de zarzavat ale taranilor autentici se mai gaseste cate ceva. Ulterior va trebui sa va multumiti cu legumele turcesti si grecesti, aratoase, dar cu gust indoielnic, care la conservare fac de multe ori nazuri (se moaie si se baloseaza spre disperarea gospodinelor care nu inteleg cauza, avand borcane alaturate, unele cu legume frumoase-cele romanesti, altele tulburi si flescaite. Nu uitati sa cumparati pentru conserve, numai otet din vin de 9 grade si sare grunjoasa romaneasca. Am scris in anii precedenti retete de muraturi pe care le-am facut si anul acesta – castraveti in saramura cum facea socrul meu pentru fripturi din porc la gratar sau la tigaie, rosii deshidratare conservate in ulei utilizate pentru paste fainoase, muraturi asortate in otet pentru fripturi de porc, oaie, vita preparate la cuptor, muraturi taranesti pentru tot felul de preparate din carne.
Nu inteleg de ce nu pui si cantitatile….
Din obisnuinta, in retetele mele nu vei gasi mentionate cantitati decat foarte rar dintr-un motiv lesne de inteles: nu cantaresc nimic (desi am cantar electronic si unul cu talere mostenit de la mama), rareori numar (cu toate ca am invatat aritmetica intensiv si chiar mi-a placut), niciodata nu masor (am rigle, ruleta, sfori masurate/ ghem de sfoara, etc. dar nu imi place sa ma complic). In retetele mele, totul este pus la ochi, la alegere, dupa gust.
Imi place sa cred ca las la latitudinea gospodinei interesata de reteta mea, sa stabileasca ce este mai bun pentru familia sa.
Cand in retetele mele apar scrise cantitati (de regula la dulciuri, dar pe care eu le fac destul de rar, sotia fiind prima mana pe acest sector, iar eu doar ajutor calificat) inseamna ca nu iese reteta altfel.
Mie personal mi-a placut mult reteta pentru ca nu prea sunt retete de creier, altele decat cele pane cu care eu nu ma inteleg, fiind prajite. In mare, cantitatea de creier ma interesa, dar ma voi incumeta totusi sa o incerc in seara asta ca arata prea bine.
Va multumesc pentru raspuns si pentru reteta ! Spor la gatit 🙂
Cantitatea de creier este legata de numarul de oua pe care le puneti si toata reteta strans legata de numarul celor care se strang in jurul mesei.
Plecand de la astfel de legaturi, nu aveti cum sa dati gres.
Pofta buna !
Mulțumesc pentru rețetă.
Chiar au mâncat și alții din ceea ce am făcut!
O seară bună!