In familia mea, ciupercile sunt oricand bine venite si le preparam in multe feluri. Am mai scris si cu alta ocazie despre gustul deosebit al ciupercilor de padure, comparativ cu cel al ciupercilor de crescatorie. Le prefer pe cele culese de mine, de prin locuri de mult stiute, „exploatate” la maximum in perioadele propice culegerii acestora. Multi vor spune: sunt periculoase daca le iei din camp/ padure si nu stii daca s-au corcit sau nu, daca sunt stropite sau nu cu insecticide/ fungicide/ acaricide, etc., din cele care se imprastie impotriva daunatorilor padurilor (insecte, larve, soareci, etc.). Nu recomand nimanui sa culeaga ciuperci, daca nu le cunoaste. Ciupercile otravitoare sunt deosebit de periculoase (ataca ficatul).
Norocul celui care insista si crede ! Nu puteam rata ocazia de a da o raita prin locurile stiute si a verifica inca o data daca este adevarat ca ciupercile apar dupa ploaie. Au fost vreo 5-6 zile de ploaie, care banuiam ca a muiat pamantul si a revigorat miceliul ciupercilor. Am gasit cateva ciuperci albe, de balegar si o ciuperca uriasa.

Am facut ceva masuratori, ca doar trebuie sa ma laud ! Diametrul ciupercii = 52 cm, greutatea = aproape 1,2 Kg.

Din pacate nu am putut descarca imaginea de pe telefonul mobil, cu care am pozat minunatia, culeasa de pe trunchiul unui fag batran.

Documentare din Micul atlas pentru ciuperci ! Ciuperca gasita de mine – Pleurotus rudis (Panus rudis) – face parte din familia Pleurotaceae. Creste pe trunchiuri si ramuri moarte de arbori foiosi (fag, stejar, mesteacan, plop, etc.). Pe internet, am gasit aceleasi informatii, copiate identic din cartulia aflata in „dotarea” mea, de culegator de ciuperci.
Ciuperca gasita de mine se inrudeste cu mai cunoscuta ciuperca Pleurotus ostreatus (pastrav, pastrav de fag, burete negru, gainusa padurii, pastrag, pastravul cerului) care se cultiva si in ciupercarii, gasindu-se de cumparat sub denumirea de ciuperci pleurotus, destul de des, prin piete si market-uri.
Comparatie ! Din pacate, gustul de proaspat, de salbaticie, de pamant reavan, al ciupercii culese din padure abia se regaseste, trecator, in ciupercile de cultura.
Ritualul aducerii uriasei ciuperci spre casa ! Am cules ciuperca, in graba, renuntand sa mai caut altele, ca sa nu mi-o ia cineva, prin zona misunand alti exploratori in cautare de ciuperci. Am gasit pozitia potrivita de transport, in mana, ca sa nu se rupa si am purces spre casa, fara a omite insa sa trec prin piata, pe la babe, tantos, sa ma laud cu ce am gasit eu. Prin piata au aparut deja pareri impartite. O batrana imi zice: ai pus mana pe ciuperca ? La raspunsul meu, Da, cu ce era sa o culeg, a venit inovatia – infingeai un bat in cotor si asa o aduceai acasa, fara sa pui mana pe ea; o sa vezi de ce, cand o s-o prepari. Alta matusa: cum o prepari, ca trebuie bine fiarta, mai mult timp. Unul mai tinerel decat matusile si mai timid imi zice: am gasit si eu una in urma cu ceva ani, putin mai mica si am tras ceva pana sa o prepar. La toti le-am dat acelasi raspuns: acasa o sa incerc un experiment culinar si o sa vad ce va iesi.
Plimbatul cu „trofeul” prin piata, mi-a aprins niste beculete – de ce sa nu pun mana pe ciuperca ? Atunci nu am gasit raspunsul potrivit.
Am luat niste manusi din cauciuc si am inceput sa rup fasii lungi, din uriasa ciuperca, fara a putea rupe insa, cu tot efortul depus si imensul cotor (cca. 200 grame).
Ingrediente folosite pentru experimentul meu culinar cu ciuperci: praz, usturoi, ardei gras, ardei iute uscat, cimbru uscat, sare grunjoasa, ulei de masline, unt proaspat, rom, piper boabe, foi de dafin.
Prazul, usturoiul, ardeiul iute si ardeiul gras le-am taiat rondele, usturoiul si ardeiul iute fiind destul de fin taiate.

Am asezat straturi din fasii de ciuperca, rondele de legume si condimente. Am turnat deasupra uleiul de masline si romul (cca. 50 ml). Am acoperit vasul de ceramica cu hartie de copt, umezita in apa rece si stoarsa.
Idea mea culinara a fost de a se prepara ciuperca impreuna cu ingredientele adaugate, in aburul format in urma vaporizarii apei continute in ciuperca si in legume. Aromatizarea urma a fi asigurata de romul adaugat in preparat.

Vasul de ceramica l-am introdus in cuptorul rece al aragazului, la foc mare pentru 10 minute si apoi la foc potrivit pentru 40 de minute.
Ingrediente de trebuinta pentru sosul de la experimentul culinar cu ciuperci ! Am pregatit un sos din smantana grasa, usturoi pisat, ulei de masline si zeama de lamaie, sare grunjoasa si piper boabe proaspat macinat, verdeata (marar si patrunjel).
Ingredientele se amesteca cu o lingura pana se obtine o masa pastoasa, omogena.

Prevedere culinara care se va dovedi inteleapta putin mai tarziu ! Daca tot am folosit cuptorul aragazului la experimentul meu culinar cu ciuperci, pentru orice eventualitate (exista un anume risc culinar ?!) am pus in cuptorul aragazului, in alt vas din ceramica, niste cartofi taiati in 4 si deasupra cateva felii subtiri din spata de porc, sare grunjoasa, piper boabe proaspat macinat, putin ulei de floarea soarelui (cat doar sa unga carnea, pentru a nu se usca in timpul pregatirii). Friptura s-a facut inabusita, in grasimea scursa din spata de porc. Vasul din ceramica pentru friptura a fost si el acoperit cu hartie de copt, umezita si stoarsa.

Dupa cca. 40 de minute, friptura era gata. Am scos si vasul de ceramica cu experimentul culinar, din cuptor si am amestecat ingredientele, folosind un cleste din lemn, aflat in dotarea bucatariei mele, pentru orice eventualitate.
Ce mai, increderea in sine poate fi uneori inselatoare sau lasa ! Este greu de prezentat mirosul imbatator care se degaja din preparatul meu experimental si indemnul reprimat de a muia in sos cu o bucata zdravana de paine calda, atunci scoasa din cuptorul minune. Increderea intr-o reusita deplina a experimentului meu culinar, dupa ce am incercat o fasie de ciuperca cu varful unei scobitori, prindea oarece contur.

Am reintrodus vasul de ceramica in cuptor, pentru inca 10 minute.
Peste preparatul din ciuperci am adaugat sosul din smantana si am amestecat folosind clestele din lemn.

Urmeaza servitul la masa a preparatului meu experimental din ciuperci. Decorate cu verdeata (marar si patrunjel verde) tocata mai mare, fasiile apetisante de ciuperca, te indeamna la ospat, in timp ce mirosul bestial care se ridica din farfurie, iti gadila narile.

Stupoare, rateu culinar aproape perfect ! Fasiile de ciuperca arata minunat, mirosul preparatului te imbata, dar ciuperca nu se lasa taia cu cutitul decat gafaind. De mestecat o fasie de ciuperca intreaga, degeaba incerci, ramai in gura numai cu sucul delicios, fara a putea smulge vreo bucatica cat de mica din ciuperca devenita opinca (tare, tare, tare…!?). Cata dreptate a putut sa aiba batrana care m-a avertizat ca va iesi un preparat tare, daca am pus mana pe ciuperca. Nu sunt convins ca datorita faptului ca am pus mana pe ciuperca cand am cules-o, aceasta nu s-a muiat in timpul fierberii in sucul propriu, amestecat cu rom. Nu am gasit o explicatie logica.
Avertizare ! In dictionar scrie negru pe alb: „Ciuperca Nu este comestibila, fiind prea tare.” Nu am crezut, desi citisem deja si am riscat experimentul culinar, fiind aproape convins ca fierberea in vapori de abur cu rom, trebuie sa fragezeasca ciuperca. Am ratat !? Pacat de ciuperca atat de mare si de aspectoasa.
Degeaba am pus zeama de lamaie peste ciuperci, am adaugat si friptura cu cartofi. Ciupercile au ramas tari precum opinca.

Vedeti acum, de ce am pus si friptura la cuptor ? Prevederea, chiar si culinara ramane tot un fel de mama a intelepciunii. Doar daca nu vrei sa ramai cumva flamand ! A trebuit sa beau paharul cu vinul casei rosu din struguri, putin cam trist si sa ma multumesc cu friptura de porc si cu cartofii, de altfel deliciosi. Am stat o clipa nehotarat, daca sa deschid o noua rubrica in cadrul blogului – Rateuri culinare sau nu. Poate pe viitor, va fi necesara aceasta noua rubrica, daca rateurile mele culinare vor continua sa apara.
Cum de nu apare din prima atunci cand cauti retete??? E de-a dreptul special!
Cautati direct blogul http://www.despremancare.ro
Daca reteta pe care o doriti nu are o denumire cat mai apropiata de cea din blog, apare mai greu.