Legumele sunt gustoase si sanatoase, recomandate de medici, dar si de bucatari, drept garnituri, la fripturi din carne de pasare sau de berbecut, la preparate din peste, preparate ca mancarici, cu sau fara carne, preparate ca la mama lor (a bucatarilor), acasa. Daca nici vara nu consumam legume proaspete sau pregatite in toate felurile, atunci cand ?

Esential ! Cand cumperi legume exista niste secrete. Cum traim in Romania, nu este de neglijat, tara de provenienta a legumelor. Daca vedeti pe taraba, un anunt de felul – legume romanesti, treceti senin, mai departe. Daca “taranca” are sortul imaculat, unghii ingrijite oarecum, parul pieptanat, treceti mai departe. Legumele care au aceleasi dimensiuni, forma, culoare si pret, sigur sunt aduse la piata, de catre speculanti, de la bursa de legume de la Braila sau Galati. Cum nu le puteti gusta, inainte de a le cumpara (cele turcesti sigur sunt fade, desi sunt aspectuoase si atrag ochiul), daca aveti dubii, intrebati tarabagioaica daca are certificat de producator si daca nu vi-l arata stampilat la zi, cu cantitatile si tipul de legume pe care le poate vinde, precizate strict, ziceti-i, mai in gluma mai in serios, daca are casa de marcaj electronica (asa zice legea ca trebuie sa aiba comerciantii, daca nu sunt si producatori), ca va trebuie bonul fiscal, ca asa zice nenea Boc, sa-l cerem, ca ne va deconta la sfantul asteapta, o mare suma de bani, din totalul sumei stranse anual, prin bonuri fiscale. Bancuristi, politicienii astia !    😕

Legumele romanesti sunt asimetrice, strambe, cocosate, de culori asemanatoare, bine coapte, proaspete, nestropite cu apa de comercianti si nepalite. Nu sunt aspectoase decat rareori, dar in schimb sunt gustoase. Taranii adevarati folosesc gunoi de grajd, apa de la furtunul montat la pompa din putul casei, folosesc cel mult, solarul sau sera, pana se desprimavareaza si apoi plantarea direct in camp, a legumelor. Nu folosesc lumina artificiala pentru coacerea legumelor, nu indoapa pamantul cu stimulatori de crestere a legumelor sau cu ingrasaminte chimice, azotoase.

Pentru ghiveci se folosesc ce legume doreste fiecare “delegat” al familiei, trimis prin vot secret, de restul familiei, sa bucatareasca.     😛

Cu cat legumele folosite, sunt mai diferite, cu atat iese preparatul mai gustos si cu arome mai diverse. Se pune cate putin din fiecare leguma, fara a exagera, daca vrei sa nu mananci 2 saptamani, numai ghiveci.    😀

Nu poate lipsi ! Din ghiveci nu poate lipsi: ceapa, usturoi, crenguta de cimbru, frunze de busuioc verde, rosii, sare grunjoasa, foi de dafin si piper boabe.

Semnificatie ! Olteneste, ghiveci inseamna o amestecatura. Cuvantul se foloseste de catre localnici si pentru a-si da cu parerea despre jocul echipei de fotbal a satului. La fel de bine, cuvantul exprima parerea localnicilor despre actiunile primarului, in folosul cetatenilor. Nici discursul politicienilor veniti la sate, in goana dupa voturi, nu este ferit de o astfel de catalogare.   😛

Pentru ca vinetele pot da amareala ghiveciului, se taie felii, se sareaza si se lasa 20 de minute apoi se scurg de apa, prin stoarcere in maini. Feliile de vinete se prajesc, pana se inmoaie putin, in ulei de floarea soarelui, incins, la foc iute.

Dovlecelul are cam multa apa, motiv pentru care se procedeaza la fel, ca in cazul vinetelor.

Ceapa se taie feliute si se caleste in ulei incins, pana devine sticloasa. Celelalte legume se portioneaza dupa imaginatia si gustul fiecaruia, in bucati mai mari sau mai mici. Conopida si brocoli se desfac in buchetele. Usturoiul se pune catei intregi sau feliati. Verdeata se toaca marunt.

Cine doreste sa manance mai condimentat, poate pune si ardei iute, taiat feliute.

Secretul ghiveciului ! Nu se pune apa. Legumele se prepara inabusite, cu capacul pus pe cratita, la foc mic, direct pe flacara aragazului sau la cuptor. Legumele isi lasa singure apa, atat cat este necesar.

Se amesteca toate legumele, intr-o cratita de inox, cu fundul gros, daca vreti sa le faceti, direct, pe foc.

Eu am o dura din fonta, de la un resou vechi, dezafectat, pe care pun cratita, sa fiarba.

Mic secret, esential pentru aspectul preparatului ! Daca faceti ghiveciul la foc direct, sa stati prin preajma si sa mestecati in cratita, din cand in cand, cu mila, cu o lingura din lemn, sa nu se rupa legumele. Evitati astfel sa se prinda legumele, de fundul cratitei. Eu prefer ghiveciul facut pe foc direct, pentru ca iese mai putin zemos.

Daca faceti ghiveciul la cuptor, puteti pune legumele intr-o cratita de inox cu fundul gros sau intr-un vas termorezistent. Nu este nevoie sa fie vasul acoperit cu capac.

Nu uitati ! Si la cuptor, ghiveciul se poate prinde de fundul vasului, daca nu este lichid suficient. Se potriveste focul, la cuptor, pentru ca legumele sa se faca, cat mai repede (sa se moaie, in special cartofii) si sa fie permanent lichid in vas.

Deasupra legumelor, amestecate pentru omogenizarea compozitiei, se pun rosii, taiate felii.

Ghiveciul se serveste cald sau rece, ca atare sau drept garnitura la o friptura. Pe ghiveci se presara patrunjel verde, tocat marunt.

Cui ii place, poate servi ghiveciul, cu mujdei de usturoi verde, simplu (usturoi verde, tocat mai mare, patrunjel si marar verde, tocate fin, sare, ulei de masline si otet din mere si miere).

Un pahar de vin alb, demisec, rece, face festinul deosebit.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla, pe mapamond ! Puneti-va imaginatia in scena (in bucataria proprie) si inventati retete culinare, din legume proaspete. Nimic nu este mai simplu decat sa pregatesti ceva, din legume proaspete, numai gandindu-te la ce ai mancat candva, undeva, la cineva sau cu ocazia unei mese festive, la care ai participat. Orice asociere, de legume, ai face, de le vei fiebe, le vei trage in unt sau le vei pune pe gratar sau la cuptor, sigur va iesi ceva gustos si sanatos. Incercarea, moarte nu are.