Mamaliga ca la ciobani

La multi ani tuturor gurmanzilor insistenti de pretutindeni ! An nou cu sanatate, fericire, bani, concedii placute, vile, masini, afaceri prospere si ce isi mai doreste fiecare ! Ce imi doresc mie, doresc tuturor celor care in gurmanderia lor, tin sus steagul tagmei si o promoveaza cu orice prilej.

Gurmand nu inseamna neaparat obez. Ca de cele mai multe ori placerea de a manca este mai aproape de imbuibare, este cu totul altceva. Un gurmand adevarat, mananca orice, incearca orice reteta, nerezistand tentatiei, nu se sperie de retetele speciale ale altor bucatarii, ciuguleste doar din fiecare fel si nu pune pe el (cine stie ce !). Ce glumet sunt uneori. As vrea eu sa fie chiar asa.

Dupa luptele grele duse in zilele Craciunului, in noaptea de Anul Nou si nu numai, cu preparatele culinare traditionale romanesti, din porc, cu spriturile si tuicile fierte, cu muraturile si prajiturile, dar si cu retete ceva mai simandicoase, de import (asa se intampla atunci cand te vezi cu cei dragi, cei mai apropiati de tine – copii, parinti, surori, bunici, nepoti – nu atat de des precum ai dori, cand trebuie sa treci pe la toti, sa vina si ei pe la tine, cand te confrunti cu bucatariile specifice fiecarei familii), incerci sa faci si niste retete mai usoare pentru stomac, ca sa-l odihnesti putin si pe dansul (cum ar zice moldoveanul).

Reteta de azi are profunde influente ciobanesti. Se face de catre ciobanii aflati pe munte, in pustietate, seara, cand aduc oile de la pascut si le inchid in tarcul stanei, pazite de dulai fiorosi, ca sa fereasca oile de lupi si de ursi.

Am mancat candva, la o stana, acum vreo 40 de ani, sus pe munte, ceea ce incerc sa repet de atunci, preparand in bucataria mea de bloc, de cateva ori pe an. Niciodata nu a iesit mamaliga mea, ca atunci, in varful muntelui.

Faci o mamaliga mare, ceva mai moale, intr-un tuci. Iei un vas de Yena (ciobanii au folosit tot tuciul cel negru de funingine) pe care il ungi cu unt, cumparat de la ciobani, din piata. Asterni in vas, un strat subtire de mamaliga. Pui niste branza telemea de oaie, rasa, in care ai spart un ou si ai adaugat vreo 2-3 linguri de smantana grasa, cumparata tot de la ciobani, din piata si 2-3 lingurite de unt. Acoperi cu un strat subtire de mamaliga. Deasupara razi niste branza de burduf, in care ai adaugat si 2-3 lingurite de unt. Acoperi cu un alt strat subtire de mamaliga. Razi deasupra niste cas afumat, in care ai adaugat si 2-3 lingurite de unt. Deasupra pui un ultim strat subtire de mamaliga. Pui si niste lingurite cu unt si niste bucati de cas moale, mai proaspat.

Nu te zgarci la branzeturi. Straturile de mamaliga trebuie sa aiba cam aceeasi grosime cu cele de branzeturi.

Pune deasupra, sa troneze, incovrigat, un carnat proaspat (facut inainte de Craciun, uscat putin si tinut la congelator). Merge si cu carnat afumat si ceva bucati de slanina afumata, taiata ca „tate” (carnatul este inventia mea, pentru alte zile, decat cele de dupa sarbatori). Ciobanii nu pun carnat proapat, ca nu au de unde, vara. Nici carne in untura, de la borcan, nu mai au. Daca mai au pe sub strasina stanei ceva slanina afumata, o folosesc, daca nu, nu pun carne, carnat sau sunca, deasupra ultimului strat de mamaliga.

Pune vasul la cuptor si da drumul  la foc mare, vreo 5 minute pana se incalzeste cuptorul si se topeste untul. Redu focul la potrivit si stai prin preajma, pana se rumeneste usor mamaliga si se coace carnatul. Ciobanii au folosit focul cel mare din vatra stanei, cu tuciul atarnat deasupra focului, mai sus sau mai jos, de valvataia flacarii.

mamaliga-cu-branza-si-afumatura-la-cuptor

Scoate vasul din cuptor (nu uita de manusile de bucatarie, ca vasul frige si n-are gura sa strige) si sparge deasupra vreo 4-5 oua, ochi (dupa cati meseni ai). Baga iar vasul in cuptor si lasa sa se faca ouale. Ai grija sa nu se rascoaca, nu mai sunt gustoase.

Pune vasul in mijlocul mesei, adulmeca miasmele impreuna cu toti mesenii si serveste portii mari, zdravene, cu ou ochi deasupra si o bucata de carnat. Cine mai rezista, poate sa-si mai puna smantana deasupra.  

Mamaliga ciobaneasca merge de minune cu muraturi taranesti si o bere tinuta la temperatura camerei (vara, pe munte, trebuie sa fie neaparat rece). Ciobanii neavand bere, pe munte, se cinstesc cu tuica tare, de pruna, direct din sticla, cu inghitituri mici, clatindu-se usor prin gura, ca sa treaca mai greu gustul de tarie.

Sparge o ceapa si pune-o langa mamaliga, pe farfurie.

Pofta buna gurmanzi aflati in refacere, dupa grelele batalii ale sarbatorilor de iarna !

A nu se uita ! Este o reteta de refacere.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *