Mamaliga, slanina afumata coborata de la hornul casei, carnea afumata scoasa de la garnita si fasolea boabe sunt ingrediente care asigura masa satioasa a romanului neaos, care munceste pe ogor de dimineata pana seara. Combinatii ale celor mentionate sunt nelipsite pe stergar cand se serveste masa, la umbra, sub singurul copac din campia dogorita de soarele amiezii.
Munca fara o tuica buna, de pruna, nu se poate, chiar daca afara este canicula. Cui ii mai pasa, dupa munca obositoare de pana atunci ? Pe taran nu-l impresioneaza recomandarile specialistilor pentru timp de canicula. Cine ii munceste ogorul, daca el face numai pauze ?
Usturoiul este si el nelipsit de pe masa taranului roman.
La camp se mananca mamaliga rece, iar acasa mamaliga calda, aburinda.
Mujdeiul este delicatesa care se serveste pe friptura, seara, cand cosasul ajunge obosit acasa si lihnit de foame.
Usturoiul este bun la orice mancare, este sanatos pentru mantinerea tensiunii arteriale in limite normale. Simandicosii nu-l suporta, ca miroase urat. Si ce daca. Place la 99 % din romani (zic eu fara sa cunosc statistica exacta). Cam arde la stomac, daca mananci mult. Trece.
Mujdeiul se prepara in jde’mii de feluri. Fiecare cu reteta lui. Toate retetele au la baza usturoiul pisat, cu un praf de sare, in piulita de lemn a bunicii (ca sa nu se oxideze si sa doara la stomac). Azi se folosesc clesti speciali (mai usor de pisat, dar usturoiul se cam oxideaza si se amareste).
Dupa ce ai pisat cateii de usturoi, scoti pasta din piulita, o pui intr-un castron, unde o freci cu cateva picaturi de ulei (daca e ulei de masline e si mai delicios) si o amesteci apoi cu otet din vin indoit cu apa (1:1). Apa cu otet trebuie doar sa inglobeze pasta de usturoi. Nu face lacarie, piere gustul. Acesta este mujdeiul stramosesc. Merge la orice friptura facuta la cuptor sau la gratar.
Pentru peste merge sa pui ceva verdeata (marar si patrunjel), taiata fin, cateva firisoare de ardei iute si cateva firisoare de ardei gras.
Mujdeiul preparat din usturoiul verde este preferatul meu la peste. Se toaca cu frunze cu tot, nu prea fin, in bucatele de 4-5 mm.
Poti freca pasta de usturoi cu smantana, cu maioneza, cu mustar, chiar cu hrean. Am incercat, dar nu m-a dat pe spate. Vezi azi tot felul de astfel de sofisticanii prin market, aduse pe bani buni din strainataturi. Nu conteaza, snobi sa fim.