De mic copil mi-au placut ouale, fie ele pregatite sub forma de omlete, ochiuri, fierte sau sub forma de papara, cu fel de fel de ingrediente, la cuptor. In copilarie, la intrebarea mamei ce as dori sa mananc dimineata, raspunsul era invariabil acelasi – ou in gura sobei (adica ou fiert intr-un ibric cu apa, pus in gura sobei de gatit cu lemne/ carbuni din bucataria familiei).
Preferintele mele se pastreaza si acum, odata cu inaintarea in varsta, oul fiind unul din ingredientele utilizate destul de des la micul dejun (preparate ceva mai simple, rapide, la tigaie), dar si la pranz, atunci cand reteta de omleta se complica, cu fel de fel de ingrediente, mai vechi, deja consacrate (porcarele, creier, ficatei de pasare, etc.), mai multe retete deja scrise pe acest blog, dar si cu ingrediente mai noi in bucataria romaneasca (scoici, creveti, ciuperci, legume, mezeluri picante, etc.), cateva retete deja scrise pe acest blog.
Ingrediente de trebuinta in reteta: oua proaspete, de gaina (cumparate de la precupete, din piata), rosii, verdeata (marar si patrunjel), branza telemea de oaie/ capra (cumparata de la ciobani) si/ sau cascaval afumat, unt proaspat si smantana grasa (cumparate de la ciobani) usturoi uscat si ceapa verde, sare grunjoasa, piper boabe, ardei iute, boia de ardei iute.
Cum alegem ouale ? Ouale cumparate din piata, chiar daca nu au marcajul sanitarului pietei, pot fi cumparate daca au coaja zgrumturoasa (in niciun caz neteda si/ sau lucioasa, aceste oua fiind vechi), sunt grele cand le iei in mana si nu se aude ceva miscandu-se in ou, daca il clatini si il asculti cu urechea. Cand il spargi, oul trebuie sa aiba bine definit albusul de galbenus, albusul si galbenusul sa fie limpezi. Ouale cu coaja alba au de obicei galbenusul galbui, iar ouale cu coaja maronie au galbenusul portocaliu. Culoarea galbenusului este data de hrana pasarilor. Taranii le dau malai, neamestecat cu altceva, sau boabe de porumb si/ sau boabe de grau. Gainile lor circula libere prin ograda si ciugulesc iarba, rame, gaze, etc.
Ouale se scot din coaja si se verifica, ochiometric, sa fie proaspete. Se sareaza si se pipereaza, dupa gust. Gurmanzii profesionisti nu vor rezista tentatiei de a pune si un varf de cutit de boia de ardei iute.
Branza de oaie/ capra se taie felii subtiri. Usturoiul si ardeiul iute se taie feliute subtiri.
Ouale se bat cu o furculita sau cu telul. In oul batut se adauga verdeata (patrunjel, marar, ceapa verde) tocata mai mare.
Rosiile proaspete se taie felii de 0,5-1 cm grosime si se calesc in ulei de masline, bine incins, impreuna cu usturoiul si ardeiul iute, feliate subtire.
Rosiile doar se unduiesc in uleiul de masline bine incins, fara a se transforma in sos.
Ouale batute se adauga peste rosiile calite si se da focul mare la ochiul aragazului, pentru a se coace omleta, rapid.
Cand ouale au inceput sa se coaca (se desprind de marginea tigaii), se adauga feliile subtiri de branza si/ sau cascaval. Se aseaza capacul pe tigaie sau o alta tigaie, de aceeasi dimensiune, cu gura in jos. Ouale se vor coace bine si branza/ cascavalul se vor muia, devenind untoase.
Nu este nicio greseala ! In ouale batute, pe jumatate coapte, se poate adauga o lingura de smantana grasa (cumparata tot de la ciobani) si/ sau un bot (cca. o lingurita) de unt, pentru o savoare deosebita a preparatului. Preparatul obtinut va fi mai pufos. Gurmetii profesionisti vor aprecia cum se cuvine aceste ingrediente fine.
Numai pentru cei cu adevarat pofticiosi, dar si cu dare de mana !? Cine are trufe proaspete, poate adauga 2-3 felii subtiri (de vezi prin ele) printre feliile de branza. Acelasi gust rafinat al preparatului, se poate obtine adaugand cateva picaturi de ulei din trufe.
Pe omleta proaspat coapta, se presara verdeata tocata marunt.
Omleta se serveste calda. Cine mai doreste, o poate asezona suplimentar cu sare grunjoasa, piper boabe proaspat macinat si boia de ardei iute.
O salata de sezon este bine venita.
Omleta merge de minune cu paine de casa, calda, proaspat scoasa din cuptor.
Pofta buna voi frati gurmanzi si voi frati gurmeti de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Ce parere aveti ? Sunteti increzatori in fortele proprii pentru a iesi la rampa cu retete proprii sau cu retete citite/ privite si apoi incercate in bucataria proprie ? Sau preferati sa ramaneti clientul turcului (care vinde acceasi saorma, in fiecare zi) din coltul blocului si a bucatarului (numai el stie de ce se autointituleaza asa !?) de market ?