Imi amintesc de acele vremuri in care pestele si maslinele erau mancarea saracului. Mai peste tot, prin santierele tarii, gaseai lucratorii la masa de pranz, servind din traista peste (era preferat cel sarat, pentru ca dupa masa sa se umple burta cu apa rece, mai rar cu o bere si in acelasi timp sa scapi de gustul de sarat) langa o jumatate de paine neagra, de 2 Kg sau o lipie alba, din faina de grau cu cartofi. Maslinele erau pentru post si sarbatori religioase, cand inlocuiau pestele. Astazi, pestele este la fel de scump ca si carnea. Cei mai rabdatori dintre lucratori, infigeau o vergea din inox (de la un electrod de sudura, caruia ii inlaturasera incarcatura) prin pestele sarat, intreg si il perpeleau la flacara brenerului pentru sudura.
Mezelurile de astazi, chiar daca sunt pline de E-uri si „umflate” cu apa sarata (ca sa fie aratoase) sunt preferate in prezent, de catre lucratori, pe santier. Painea este la fel, la loc de cinste, in pranzul servit pe santier, la umbra baracii echipei de lucratori.
In cosul pentru picnic, pe langa alte ustensile necesare, mi-am pus si eu cateva vergele cu maner din lemn, special confectionate, tot pe santier, pentru a face peste sau carne la jar. De cand cu „locurile special amenajate” pentru picnic (ne-am adaptat la normele UE, ce sa-i faci, fara a tine cont de „educatie”), am rarit-o cu gratarele si picnicurile la iarba verde, nefiind tocmai un adept al manelelor si zbieretelor cu „gust” indoielnic al asa-ziselor „glume” deocheate, care razbat din multimea de aparate de cantat/ recitat/ zbierat/ mieunat sau miorlait, date la maxim, pe voci paralele.
Ingrediente de trebuinta in reteta: aluat pentru tarta, fileuri de peste cu carne alba (cod, biban romanesc, stiuca, salau, etc.), cascaval afumat/ branza telemea de oaie/ capra, ulei de masline, fulgi de ardei iute, uscat, usturoi, verdeata preferata, zeama de lamaie, file-uri de ansoa, ciuperci albe/ maronii.
Nu este o greseala ! Aluatul se poate cumpara din market. Sunt multe oferte, de aluat, de calitate. Trebuie doar citit pe eticheta si evitat acele aluaturi care sunt pline de agenti de crestere. Sunt pe piata, firme mici, care pregatesc aluatul ca la mama acasa.
Aluatul se pune in forma de copt pentru tarta (unsa cu ulei de masline si tapetata cu putina faina de calitate), avand grija sa il lipim (prin presare) de peretii formei de copt.
Nu este obligatoriu sa punem aluatul mai intai in cuptor, pentru 15-20 de minute, sa se rumeneasca usor. Mie imi place ca tarta cu peste sa fie mustoasa, nu uscata.
Nu este o greseala ! Daca dorim, putem pune aluatul mai intai la cuptor, la foc potrivit. Tarta va iesi mai crocanta. In acest caz este bine, sa se intepe aluatul cu o furculita sau cu varful cutitului, inainte de a introduce forma de copt in cuptor, pentru ca aluatul sa ramana fraged la mijloc.
Fileu-rile de peste taiate in bucati groase de un deget si mari de 5 cm, se calesc in ulei de masline, in care s-au unduit 2 catei de usturoi si cateva firicele de ardei iute, uscat. Se asezoneaza cu sare grunjoasa si piper boabe, proaspat macinat. Se stropeste cu zeama de lamaie, din belsug.
Exista totusi un secret, greu de pastrat, fiind insa bine apreciat de catre gurmetii profesionisti ! Un gust deosebit al preparatului se va obtine daca folosim ulei de masline in care am tinut minim 10 zile, ardei iute, proaspat si/ sau ulei de masline in care am tinut crengute verzi, de cimbru.
Din sticlutele cu ulei de masline astfel „dichisit” se pun doar cateva picaturi pe pestele care se caleste.
Pestele calit in ulei de masline se pune peste blatul de aluat, in forma de copt.
Se pot adauga pentru o tarta mai consistenta (la alegere): ciuperci calite in ulei de masline si putin usturoi, verdeata tocata mai mare, masline fara samburi si file-uri de ansoa, tocate marunt.
Deasupra, se pune cascaval afumat, dat pe razatoarea mare. Un gust deosebit, se obtine punand telemea de capra, data pe razatoarea mare, in loc de cascaval afumat. Gurmanzii profesionisti vor fi surprinsi de delicatetea miroaselor care se degaja din preparatul proaspat scos din cuptorul aragazului.
Forma de copt se introduce in cuptorul incins al aragazului, la foc potrivit spre mare. Se urmareste coacerea, prin geamul din usa cuptorul, pentru ca preparatul sa nu se rumeneasca excesiv.
Tine de experienta gospodinei(ului) ! Daca anterior, aluatul a fost tinut in cuptor, tarta va fi aproape gata atunci cand se topeste branza/ cascavalul, fara a se rumeni. Se inchide focul la aragaz si se lasa sa se rumeneasca tarta, in cuptor. Nu se pleaca de langa usa cuptorului, pentru a nu risca ca tarta sa se rumeneasca prea puternic. Tarta este gata atunci cand se desprinde singura de marginile formei de copt.
Nu este o greseala de postare a pozei ! Avand de unde alege, mi-am zis, sa incurc putin borcanele. Reteta am facut-o de mai multe ori si pozele la fel, in reprize.
Tarta se serveste calda. Se lasa 5 minute inainte de a fi taiata cu un cutit bine ascutit, pentru a nu se „frunzari” feliile. Reincalzita pe o baie de abur sau chiar in cuptorul cu mocrounde, a doua zi dimineata, inainte de a pleca spre serviciu, este la fel de gustoasa.
La cina, tarta cu peste merge de minune cu o sticla de bere, rece.
Pofta buna voi frati gurmanzi si voi frati gurmeti de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Nu uitati de vechea lozinca: „Nicio masa fara peste !”, chiar daca o armonizam putin, adaugand: „…de preferat peste proaspat.”