Am descoperit fructele de mare destul de tarziu, ca ingrediente utile in bucataria familiei. La inceput am fost sceptic, mama si bunica nepregatind asa ceva in bucataria parinteasca. In afara de raci adusi de mine sau de vreun amic de familie, prinsi pe rau, fierti si apoi trasi in unt, nu preparau. Nici pretul destul de piperat, nu imi dadea branci sa cumpar fructe de mare, pentru a experimenta ceva, care nu eram sigur ca va prinde in familie.
Cu mai multi ani in urma, am servit la o masa festiva niste scoici (banuiesc ca scoici erau, dupa aspectul asemanator cu al celor pe care le gasesti astazi prin galantare), intr-un sos maroniu, in care se lafaiau felii de usturoi, cu multa acreala in el si cu o lingura de pilaf destul de grosier pregatit, pusa in sos. Daca nu era vinul alb, dulceag si rece din pahar, cu greu as fi indraznit sa gust din preparatul cu scoici, din farfuria din fata mea, desi lumea simandicoasa de la masa, strangea din dinti, intorcea nasul intr-o parte, gusta cu frica din preparat si se minuna de gustul deosebit, pe care eu personal, nu l-am sesizat. Curiozitatea culinara si bucatarul amator din mine, au invins si am reusit sa ingurgitez, mai cu noduri in gat, cam 70 % din ce era prin farfurie.
Cu vreo 10 ani in urma, am urmarit niste bucatari de meserie cum gateau fructele de mare si atunci am indraznit sa atac si eu niste retete. Culmea este ca mi-a placut ce a iesit, am recidivat cu tot felul de fructe de mare, chiar am inceput sa inventez retete.

Ingrediente de trebuinta in reteta: un pachet de scoici congelate (prefierte inainte de congelare), orez, branza telemea de oaie, parmezan, ciuperci, ardei gras, ceapa, usturoi, marar verde, sare grunjoasa, unt proaspat, ulei de masline, piper boabe, zeama de lamaie.
Ceapa se taie marunt. Usturoiul se feliaza subtire. Ciupercile albe se taie felii subtiri.

Intr-o cratita cu margini inalte, se incinge un amestec de ulei de masline si unt proaspat. Uleiul se adauga pentru ca untul sa nu se arda si sa prinda un gust rau, de ranced.
Se caleste mai intai ceapa si usturoiul, cat sa se moaie, fara a se arde, apoi se adauga ciupercile feliate si se calesc impreuna. Se adauga sare grunjoasa si piper boabe proaspat macinat. Se amesteca cu o lingura din lemn, cu grija, sa nu se rupa ciupercile. Strica aspectul preparatului. Ciupercile trebuie doar sa se moaie putin, fara a se rumeni.
Pentru un gust deosebit al preparatului, pe ciupercile calite se stropeste cu vin alb.
Orezul nespalat cu apa rece, se adauga peste ciupercile calite.

Se amesteca cu lingura din lemn, sa se rumeneasca usor orezul.
Nu intra in panica ! Orezul se va prinde de cratita si de lingura, chiar daca se amesteca incontinuu si hotarat. Se forteaza putin lingura, fara a o rupe insa si se desprinde orezul de cratita.
Cand amestecul devine omogen si cu greu il mai desprinzi de cratita, fara a fi deja ars, se adauga apa fiarta (1,5 cani la 1 cana de orez adaugat in preparat). Se omogenizeaza cu lingura si se lasa la fiert, la foc potrivit.

Mararul tocat fin, se adauga in lichidul de firbere.
Se amesteca periodic in orez, pentru a nu se prinde de fundul cratitei, in special cand orezul incepe sa se umfle si nivelul de lichid este pe terminate. Daca este nevoie, deoarece orezul nu este fiert, se mai adauga apa fiarta.
Scoicile congelate se decongeleaza prin soc termic, cufundandu-le puse intr-o sita, in apa fiarta, cu putina sare grunjoasa, pentru 15-20 de secunde.

Secretul gatirii fructelor de mare congelate ! Fructele de mare congelate sunt de regula, prefierte de catre producator, inainte de congelare. Lasate sa se decongeleze singure, fructele de mare se vor intari in timpul prepararii. Imediat ce s-au decongelat prin soc termic, fructele de mare se stropesc cu zeama proaspata, de lamaie, pentru a le defini gustul marin.

Intr-o tigaie inalta, se caleste intr-un amestec de ulei de masline si unt proaspat, usturoi feliat subtire si ardei gras fasii subtiri.
Se asezoneaza cu sare, piper boabe proaspat macinat, cimbru uscat.

Scoicile decongelate si stropite cu zeama de lamaie, se adauga peste ardeiul si usturoiul usor calite si se amesteca la foc potrivit timp de 30 de secunde. Se pot stropi cu vin alb, sec.

Parmezanul (merge si cas afumat de oaie, lasat sa se usuce cateva zile, dupa afumare) si branza telemea de oaie, se dau pe razatoarea mica.

Pentru ca orezul sa devina cremos, parmezanul si branza telemea de oaie, date pe razatoare, se incorporeaza in orezul fiert si „umflat”, aproape lipicios.

Se amesteca cu lingura de lemn pentru omogenizare si pentru ca branza si parmezanul sa se incorporeze in masa de orez fiert, care devine cremos. Deja se simte prin preajma, un miros de mare, sare si orez fiert.
Scoicile se incorporeaza si ele in masa fumeganda, de orez si parmezan.

Pentru omogenizarea amestecului se foloseste eterna lingura de lemn. Nu intrebati, de ce trebuie folosita lingura de lemn si nu din metal. Am un singur raspuns – asa am vazut si eu la mama si bunica, pe la alti bucatari prin emisiuni de profil.

Preparatul se lasa sa se „odihneasca” timp de 10 minute, timp in care se omogenizeaza gusturile.
Este suficient timp sa pregatesti o salata de sezon sau orice salata doreste fiecare. Niste ardei capia copti, conservati in ulei de floarea soarelui si stropiti cu otet, ar fi bine veniti. Orice combinatie de salata ai face, servita langa preparatul tau pe baza de scoici, va fi un pranz delicios. Nici la cina nu este gresit, daca se serveste acest preparat.

Preparatul se serveste cald, cu zeama de lamaie (cine mai doreste), cu parmezan ras si marar verde, presarate pe deasupra.
Un pahar de vin alb, sec, rece, este bine venit oricand.
Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Deja papilele gustative sunt activate, iar narile freamata de „briza” care se revarsa dinspre cratita. Nerabdarea este pe sfarsite. Farfuria este in fata fiecaruia. La atac gurmanzi profesionisti, invatacei sau doar aspiranti !