Trecand prin hala de carne, am ochit intr-un colt de galantar, cativa pui, la 2 – 2,5 Kg bucata, galbeni (cu grasimea la vedere), parliti (se vedeau urmele pe smocurile de puf ramase in tartita), fara gheare si cap, bine curatati la interior si de necrezut – la un pret acceptabil (2 lei/ Kg in plus fata de restul puilor intregi, pusi gramada in galantar). Nu prea se ingramadea nimeni sa cumpere. Ca Toma Necredinciosul, intru in vorba cu tanara vanzatoare, care ma lamureste ca este vorba de pui ecologici, adica crescuti in curte (nu stia daca in curtea fermei care vindea restul de produse sau in curtea taraneasca), hraniti numai cu boabe si urzici, adica tocmai din rasa aceea care face ouale cu galbenusul portocaliu.
Mi-am soptit atunci, ca este timpul sa imi aduc aminte de gainile si puii pe care ii cresteau in curtea casei parintesti, mama si bunica.
Ajuns acasa, am trecut imediat la treaba, adica am portionat pasarea: copane pentru friptura la cuptor sau la gratar, pieptul fara piele, pentru rulade sau alte delicatese la cuptor, aripile pentru mancarici si ce a ramas din pui (spatele, tartita si varful aripilor) pentru ciorbe si supe. Am ales grasimea care era din belsug si am facut untura de pasare.
Am uitat. Se mai intampla la varsta mea ! Pornit fiind sa ma lamuresc cum sta treaba cu puiul ecologic, am uitat sa-i fac o poza in toata splendoarea lui. Data viitoare, cand cumpar, nu voi mai uita cu siguranta. Vanzatoarea cea zambareata de la galantar, m-a asigurat ca se vor gasi in fiecare miercuri dupa amiaza. Om vedea, daca este chiar asa sau a iese la iveala cum sta treaba cu adevarat cu acesti pui, daca gospodina care ii pune in vanzare are sau nu firma si plateste impozit sau are doar o mica „afacere” de familie, cu patronul firmei cu galantarul in dotare, asa cum se intampla adeseori pe la noi cand apare ceva mai deosebit.
Ingrediente de trebuinta in reteta: piept de pui, cascaval afumat, costita afumata (productie proprie – porcarele pentru iarna), sare grunjoasa, piper boabe, crengute de cimbru uscat.
Nu este poza fermecata ! Culoarea carnii este atat de frumoasa, de poti avea impresia ca am prelucrat pozele si le-am colorat. Nici vorba de asa ceva. Este culoarea naturala a carnii de pui.
Se face un buzunar adanc, dar fara a strapunge carnea, in bucata de piept de pui, folosind un cutit cu varful ascutit. Se asezoneaza carnea la interiorul buzunarului si la exterior, cu piper boabe proaspat macinat si cu cimbru uscat. Sare grunjoasa se adauga numai pe exteriorul pieptului de pui, deoarece in interiorul buzunarului se va „infige” felia zdravana de cascaval afumat, care are destula sare.
Costita de porc, afumata, se taie in fasii lungi si subtiri, folosind un cutit bine ascutit. Pieptul de pui umplut cu cascaval afumat se infasoara in feliile subtiri de costita afumata.
Nu uitati ! Cutitele bine ascutite sunt necesare in orice bucatarie, dar cel care le manuieste nu trebuie sa uite sa-si fereasca degetele. Se mai intampla sa te tai, ca doar lucrezi in bucatarie, dar plagile dureroase nu trebuie sa devina un obicei.
Se asezoneaza si costita de porc afumata, cu piper boabe proaspat macinat si cu cimbru uscat.
Pieptul de pui astfel pregatit se infasoara in hartie de copt. Capetele hartiei se impaturesc pentru a nu curge grasimea din preparat, in timpul coacerii. Pachetelul se pune intr-o tava de copt, de preferat din inox, deoarece nu se va folosi grasime pentru uns tava.
Tava de copt se introduce in cuptorul incins al aragazului, la foc mare pentru 15 minute. Se micsoreaza focul la potrivit si se continua coacerea pentru 40-45 de minute in functie de marimea pieptului de pui.
Se scoate tava din cuptor si se lasa carnea acoperita timp de 15 minute, sa se „odihneasca”, timp in care carnea redevine mustoasa si frageda. Se desface cu grija hartia de copt pentru a nu se irosi grasimea in care a „fiert” carnea de pui.
Si minunatia culinara a aparut ! iti bucura ochii, iar mirosul iti gadila placut narile. Vecinii scosi din bucataria lor, de miroasele care ii cotropesc, navalesc pe scari si deja fac coada la usa casei tale.
Pentru taierea feliilor de carne se foloseste un cutit bine ascutit, usor incalzit in jet de apa calda, pentru a nu „frunzari” carnea.
Pieptul de pui se serveste cu garnitura din sfecla coapta la cuptor si o salata de sezon (salata verde, leurda, ridichi, patrunjel verde, ulei de masline si zeama de lamaie, in care se pun cubulete de branza de capra si masline negre).
Feliile din pieptul de pui se stropesc in farfurie cu sosul fierbinte lasat de carne si costita in timpul prepararii.
Pentru gurmanzii profesionisti se rade branza telemea de oaie peste sfecla coapta, calda fiind, stropita cu ulei de masline si zeama de lamaie sau se adauga hrean proaspat ras.
Painea calda muiata in sosul de la friptura, cu care te ajuti pe la colturile gurii si un pahar de vin alb, sec, rece, va face festinul care va urma, de neuitat.
Un mic secret culinar, numai pentru gurmanzii adevarati ! In loc de zeama de lamaie, in salata de sezon se pune otet balsamic si dupa ce se amesteca salata bine, sosul din salata se amesteca cu sosul de la friptura si se toarna amestecul peste carnea aburinda.
Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Cautati pe piata taraneasca, pui ecologici, crescuti in curtea casei de la tara. Pregatiti puiul asa cum va place. Nu uitati de salatele de sezon, care sunt sanatate adevarata.